Suspension of tax debit notification denied; lower court ruling quashed for misapplying CJEU retroactivity standard.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 24.05.2016, reclamantul Institutul de Chimie Fizică "A." a chemat în judecată pe pârâtul M.E.C.S. - Autoritatea Naţională Pentru Cercetare Ştiinţifică ŞI Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar Pentru Cercetare, solicitând suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de Nota de Constatare nr. x/08.04.2016 emisă de M.E.C.S. - A.N.C.S. DGOI, comunicată la data de 21.04.2016.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2318 din 1 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. x/2016, a admis cererea şi a suspendat executarea Notei de constatare nr. x/08.04.2016 emisă de pârât până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Recursul

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite cele două condiţii ale art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat, instanţa a apreciat că este îndeplinită prin aprecierea eronată a faptului că s-ar fi încălcat principiul neretroactivităţii legii, respectiv s-ar fi aplicat retroactiv O.U.G. nr. 66/2011. Incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 nu este legată de data la care a avut loc neregula sesizată, ci de data demarării activităţii de verificare a neregulilor. Realizarea verificării şi constatarea neregulilor din 2012 a fost întemeiată pe dispoziţia din norma tranzitorie, astfel încât nu se poate susţine că a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, recurentul dând eficienţă principiului aplicării imediate a normelor de procedură, principiu care se regăseşte şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de fond a apreciat că reclamanta ar suferi un prejudiciu material ca urmare a cuantumul sumei ce trebuie plătite raportat la specificul activităţii sale. Recurenta a arătat că iminenţa unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată; reclamanta s-a limitat la a face afirmaţii fără dovezi concrete, iar prima instanţă şi-a însuşit aceste afirmaţii.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

2.2. Întâmpinarea

Intimatul-reclamant Institutul de Chimie Fizică A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Motivarea recurentei confirmă încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prin sancţionarea abaterii din 2009 cu aplicarea legislaţiei ulterioare. Cu toate că cererea reclamantului a fost întemeiată pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, recurenta nu face nicio trimitere cu privire la această decizie. O situaţia juridică definitiv consolidată sub imperiul unei legi substanţiale nu poate fi guvernată de o lege ulterioară decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Curtea Constituţională a reţinut că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în perioada în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial, respectiv existenţa sau nu a unor activităţi de control în desfăşurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul naşterii raportului juridic. Rezultă că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia. Curtea a apreciat că, drept urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În drept, au fost invocate prev. art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, s-a arătat că jurisprudenţa neunitară ivită cu privire la incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 a fost lămurită prin decizia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14 Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău împotriva MDRAP. La paragraful 56 al acestei decizii, s-a statuat că domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice la modul general o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul comunicat.

Prin încheierea din 28 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

3.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă

3.2.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi considerentele primei instanţe privind admiterea cererii de suspendare

Din probele administrate, prima instanţă a reţinut ca reclamantul a derulat în baza Contractului de finanţare POS CCE nr. 19/01.03.2009 proiectul "Modernizarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare în cadrul Institutului de domeniul nanomaterialelor şi nanotehnologiilor «...»". Implementarea proiectului a necesitat efectuarea unor proceduri de achiziţie publică pentru încheierea unui contract de achiziţii pentru furnizare de reometru, sistem de măsurare a distribuţiei dimensionale şi potenţialului electrocinetic B., spectroflourimetru, tensiometru cu picătură rotitoare, sistem măsurare unghi contact, sistem depunere straturi subţiri. Procedura de achiziţie publică aplicată de către contestator pentru achiziţionarea acestor produse a fost cea de licitaţie deschisă, valoarea estimată a bunurilor fiind de 1.375.000 RON.

În data de 23.07.2009, a fost încheiat Contractul de Furnizare nr. 3728 între Institutul de Chimie Fizică «A.» în calitate de achizitor şi S.C. C. S.R.L. în calitate de furnizor, pentru livrarea produselor mai sus amintite, la preţul de 1.257.288,78 de RON + TVA.

Ulterior, la data de 18.11.2009 a fost încheiat Actul adiţional nr. x la Contractul de Furnizare nr. 3728 prin care s-au livrat alte cuve şi echipamente cu funcţionalităţi independente de echipamentele achiziţionate prin contractul iniţial.

La data de 21.04.2016, prin intermediul Scrisorii de notificare a debitului emise de M.ED.C.T. - A.N.C.S. DGOI sub nr. x/15.04.2016, s-a comunicat reclamantului debitul de recuperat în sumă de 42.952 RON scadent în termen de 30 zile de la data comunicării, potrivit Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul Obiectivului convergenţă nr. 6776/08.04.2016.

La data de 19.05.2016 a fost înregistrată contestaţia reclamantului formulată sub nr. x/19.05.2016 împotriva Notei de constatare nr. x/08.04.2016 emisă de M.E.C.S. - A.N.C.S. DGOI.

Prima instanţă a reţinut ca fiind îndeplinite cele trei condiţii ale cererii de suspendare: sesizarea autorităţii emitente sau a celei ierarhice cu cererea de revocare a actului administrativ; existenţa unui caz bine justificat; prevenirea unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, prima instanţă a reţinut că este îndeplinită, ca urmare a încălcării principului neretroactivităţii legii noi, prin aplicarea unei sancţiuni prevăzute de H.G. nr. 519/26.06.2014 pentru semnarea Actului adiţional nr. x în anul 2009, la Contractul de Furnizare nr. 3728 prin care s-au livrat alte cuve şi echipamente cu funcţionalităţi independente de echipamentele achiziţionate prin contractul iniţial, deoarece sancţiunea aplicată este prevăzută de lege nouă, iar fapta a fost săvârşită sub imperiul legii vechi. Încălcarea acestui principiu creează o îndoială serioasă asupra actului administrativ în cauză, mai ales că prin Decizia nr. 66/2015, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea creanţelor bugetare se va face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Sub aspectul condiţiei pagubei iminente, s-a apreciat că reclamantul va suferi un prejudiciu material ca urmare a cuantumului sumei ce trebuie sa o plătească, raportat la specificul activităţii sale; valoarea creanţei a cărei executare se solicită a fi suspendată este în cuantum de 42.952 RON, suma neaprobată prin buget, a cărei eventuală executare ar atrage disfuncţionalităţi financiare, repercusiuni sociale asupra angajaţilor şi bunului mers al institutului de cercetare, cât şi al lucrărilor de interes public în domeniul de activitate.

3.2.2. Analiza concretă a motivelor de casare invocate

Din cercetarea considerentelor sentinţei, se constată că singurul motiv pentru care prima instanţă a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat a fost acela referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii, prin aplicarea unei sancţiuni prevăzute de H.G. nr. 519/26.06.2014 pentru semnarea Actului adiţional nr. x din anul 2009 la Contractul de Furnizare nr. 3728; în esenţă, se reţine aplicarea retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011 unor fapte petrecute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, faţă de cele reţinute prin Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale privind art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la acest aspect, fără a prejudeca fondul litigiului, Înalta Curte constată că prima instanţă a luat în considerare aparenţa de nelegalitate a Notei de constatare în litigiu, ca urmare a neconstituţionalităţii prev. art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, articol ce permitea aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 şi faptelor săvârşite anterior intrării sale în vigoare, cât timp activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nu era declanşată la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă.

Or, în disputa juridică referitoare la aplicarea în timp a prevederilor O.G. nr. 79/2003 şi a O.U.G. nr. 66/2011, un argument esenţial, omis a fi avut în vedere de prima instanţă, erau considerentele hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, (Judeţul Bacău şi Judeţul Neamţ v. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice).

Fără a antama modul de interpretare al acestei decizii a instanţei europene raportat la decizia instanţei naţionale de ordin constituţional, din cele reţinute rezultă la nivel de aparenţă o contradicţie de argumente esenţiale între cele două decizii amintite. Astfel, Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Or, analiza în concret dacă în speţă nota de constatare emisă în baza noii legi s-a aplicat unor efecte viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare nu poate fi făcută pe calea cererii de suspendare, o asemenea dezlegare având ca efect antamarea fondului cauzei; însă, prin ignorarea evaluării la nivel de aparenţă şi a considerentelor deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prima instanţă a realizat o greşită aplicare a prev. art. 14 din Legea contenciosului administrativ, reţinând în mod greşit aparenţa de nelegalitate a actului contestat prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile şi îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de fond a apreciat că intimata-reclamantă ar suferi un prejudiciu material ca urmare a cuantumul sumei ce trebuie plătite raportat la specificul activităţii sale.

Or, simpla împrejurare legată de cuantumul creanţei, în condiţiile în care nu s-a demonstrat care este prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice, nu duce la îndeplinirea condiţiei prevăzute de lege. Astfel, deşi intimata-reclamantă a invocat faptul că executarea acestei sume ar duce la disfuncţionalităţi financiare şi repercusiuni sociale asupra angajaţilor şi asupra bunului mers al institutului de cercetare şi al lucrărilor de interes public în domeniul de activitate, nu a fost indicată în concret, raportat la activele şi datoriile institutului, măsura acestei afectări, iar simplele afirmaţii nu pot fi considerate ca suficiente în această materie.

Pe de altă parte, nefiind îndeplinită nici condiţia cazului bine justificat, nici condiţia pagubei iminente, condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că se impune reformarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, în sensul casării sentinţei şi respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

3.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi rejudecând, va respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării împotriva Sentinţei nr. 2318 din 1 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimatul-reclamant Institutul de Chimie Fizică A.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN