Suspension of ministerial financial-correction note denied for lack of well-justified cases and imminent damage; appeal admitted and suspension request rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în data de 12.05.2016, reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.03.2016 emisă de pârât, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea acestuia, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentinţa nr. 2446 din 3 august 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.03.2016 emisa de pârât, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea acestuia, privind pe reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 iunie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen motivat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 483 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 motivele de recurs invocate fiind încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În recurs se arată că soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.03.2016 până la pronunţarea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În opinia autorităţii recurente în cauză prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pe motiv că nu erau îndeplinite condiţiile cumulative ale admiterii unei cereri de suspendare ca măsură de excepţie în ceea ce priveşte executarea actelor administrative.

Se arată că prima instanţă a apreciat în mod greşit că aceasta este îndeplinită în cauză analizând aspecte de fond ale actului administrativ neregulile constatate în ceea ce priveşte procedura de atribuire desfăşurată conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 aspecte privind oferta, documentele justificative sau criteriu de atribuire. Aceste aspecte de fond ale neregulii exced verificării sumare care pot forma obiectul cererii de suspendare, iar recurentul-pârât susţine că pe fond cele reţinute de prima instanţă nu sunt reale.

Recurentul-pârât arată că nu există cazuri temeinic justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 de natură a infirma vădit prezumţia de legalitate a notei de constatare a neregulilor a cărei suspendare s-a dispus prin sentinţa atacată.

În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a existenţei unei pagube iminente se arată că această condiţie nu este îndeplinită în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004 cuantumul mare al sumei ce constituie creanţă în sarcina reclamantului-intimat neconstituind îndeplinirea condiţiei cumulative pentru admiterea cererii de suspendare în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii cererii de suspendare.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca norme de drept material.

În opinia Curţii ca instanţă de recurs soluţia de admitere a cererii de suspendare este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză prima instanţă apreciind greşit asupra îndeplinirii condiţiilor cumulative ale cererii de suspendare având ca obiect Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 18.03.2016 emisă de autoritatea recurentă.

În opinia Curţii nu este îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri temeinic justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 aspectele invocate de recurentul-intimat fiind aspecte de fond şi care nu sunt apte să conducă la înlocuirea vădită a prezumţiei de legalitate ale notei de constatare constituită ca act administrativ pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.

Aspectele de nelegalitate reţinute de prima instanţă în justificarea admiterii cererii de suspendare, invocate de reclamanta-intimată în calitate de autoritate contractantă vizează aspecte ce ţin de modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2004 privind ofertele de atribuire documentaţia de atribuire, criteriile care trebuiau îndeplinite de ambele părţi, aspecte ce vizează fondul litigiului şi care nu pot forma obiectul verificării sumare pe calea cererii de suspendare formulată în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Jurisprudenţa constată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în materia suspendării este în sensul că numai o îndoială serioasă determinată şi vădită cu privire la legalitatea actului administrativ poate conduce la suspendarea acestuia, respectiv îndeplinirea condiţiei "cazului bine justificat şi anume nemotivarea actului, emiterea de o autoritate necompetentă sau în baza unor dispoziţii abrogate sau declarate neconstituţionale. În cauză nu este îndeplinită niciuna din cerinţele care ar conduce la concluzia unei îndoieli cu privire la legalitatea notei care să impună suspendarea provizorie până la pronunţarea instanţei de fond.

Un argument suplimentar, fără a fi hotărâtor, Curtea reţine faptul că ulterior pronunţării sentinţei atacate, în Dosarul de fond nr. x/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, acţiunea de fond a fost respinsă ca nefondată sentinţa fiind nedefinitivă recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal termen 10.09.2019.

În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a producerii unei pagube iminente pentru reclamanta-intimată, ca problemă de fapt, Curtea apreciază că aceasta nu a fost îndeplinită în cauză prima instanţă reţinând greşit îndeplinirea acestei condiţii prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. "ş" numai din perspectiva cuantumului ridicat al creanţei stabilit în sarcina autorităţii reclamantei.

În cauză reclamantul nu a probat şi judecătorul de fond nu a arătat consecinţele negative asupra funcţionării autorităţii verificate în cazul executării debitului, care să justifice în afară de cuantum, suspendarea executării notei de constatare ca măsură de excepţie a reguli executării din oficiu sau la termen a actelor administrative.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată.

Rejudecând cererea de suspendare va fi respinsă ca nefondată în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 2446 din 3 august 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN