Omission of supplementary suspension request for audit decision measures as grounds for cassation and remand

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/25.03.2016 reclamanta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Curtea De Conturi A României a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării măsurii dispuse la pct. 1.1. din Decizia nr. 17/V/17.12.2015 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul V, până la data soluţionării definitive a sesizării instanţei de judecată.

Prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, s-a solicitat suspendarea executării şi în ceea ce priveşte măsurile dispuse la punctele II.3, II.4 şi II.6 din decizie, privind recuperarea drepturilor băneşti plătite contrar prevederilor legale şi regularizarea obligaţiilor cu bugetul general consolidat prin aplicarea drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice, stabilirea prejudiciilor ca urmare a plăţilor efectuate pentru contractele de prestări servicii de evaluare a spitalelor pentru care nu s-a urmărit respectarea tuturor normelor legale în vigoare şi recuperarea în integralitate a acestuia şi extinderea verificărilor în vederea identificării tuturor situaţiilor în care s-au efectuat cheltuieli nelegale cu titlu de diurnă, transport, cazare şi abonamente de telefonie mobilă.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2454 din 17 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea motivării soluţiei pronunţate referitor la capetele de cerere privind suspendarea măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi la pct. II.3, II.4 şi II.6 din Decizia nr. 17/V/17.12.2015.

În esenţă, s-a apreciat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanţa de fond a analizat doar capătul de cerere privind suspendarea măsurii prevăzută la pct. I.1 din Decizia Curţii de Conturi nr. 17/V/17.12.2015, nu şi nelegalitatea măsurilor dispuse la pct. II.3, II.4 şi II.6 din aceeaşi decizie, astfel cum solicitase reclamanta prin cererea completatoare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.

1.4. Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 iunie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

2. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând motivele de recurs invocate în cererea de recurs, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamanta-recurentă şi-a completat şi modificat la data de 24.06.2016 cererea de chemare în judecată, solicitând şi suspendarea executării, în ceea ce priveşte măsurile dispuse la pct. II 3, II 4, II 6 din Decizia nr. 17/V/17.12.2015 emisă de Curtea de Conturi, alături de măsura dispusă la pct. 1.1. din Decizia solicitată prin acţiunea introductivă .

Cererea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau autorităţii ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Codul de procedură fiscală impune, pe lângă respectarea celor două condiţii, depunerea unei cauţiuni, conform dispoziţiilor art. 278 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, obligaţie pe care reclamanta a îndeplinit-o până la soluţionarea cererii.

Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.

Atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumţie de legalitate, de autenticitate şi veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, rezultând principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este însuşi titlu executoriu, suspendarea executării fiind condiţionată de existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente.

În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Pentru suspendarea executării unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesată să susţină că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte indicii pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube, în raport cu natura şi amploarea măsurii dispuse prin actul contestat şi datele economice ale contribuabilului.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu.

Totodată, Curtea reţine că în cadrul cererii de suspendare a executării nu se poate analiza pe fond raportul juridic dedus judecăţii.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite de fapt sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Se reţine că instanţa de fond a omis să analizeze cererea completatoare încălcând astfel disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu a arătat împrejurările de fapt şi motivele de drept care au format convingerea instanţei, nu se poate regăsi soluţia dată fiecărei cereri (cerere iniţială, cerere completatoare), iar în aceste condiţii, evident nu se poate realiza un veritabil control de legalitate de către instanţa de recurs, fiind întemeiate condiţiile prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se respecta principiul dublului grad de jurisdicţie, instanţa de recurs nu poate să analizeze pentru prima dată fondul cauzei.

Având în vedere că prin cererea de recurs nu s-au arătat critici privind cererea de suspendare iniţială privind pct. 1.1. din Decizia nr. 17/V/17.12.2015 a Curţii de Conturi analizată de instanţa de fond, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate de instanţa de recurs

Având în vedere cele mai sus arătate, în conformitate cu art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite spre rejudecare cererea completatoare, pct. II 3, II 4, II6 din Decizia Curţii de Conturi nr. 17/V/17.12.2015.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională de Management al calităţii în sănătate împotriva Sentinţei nr. 2454 din 17 august 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Trimite spre rejudecare cererea completatoare a cererii de suspendare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN