Suspension of administrative pension cessation: admissibility of non-final annulment as justified case and imminent damage under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea executării Deciziei Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale nr. 14272/5.01.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art. 455 C. proc. civ.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2010 din 9 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a suspendat executarea Deciziei nr. 14272/5.01.2016, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare.

2.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Prima instanţă a reţinut că sentinţa pronunţată asupra acţiunii în anulare generează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative, chiar dacă aceasta nu este definitivă. Recurenta a invocat disp. art. 20 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, arătând că a formulat recurs împotriva acesteia.

Recurenta a mai invocat faptul că prima instanţă nu a realizat o analiză exhaustivă a probelor administrate şi nici nu a înlăturat justificat susţinerile sale.

Astfel, se arată că Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 a intrat în vigoare la data de 07.05.2016, iar raportat la prev. art. 6 alin. (1) din noul C. civ., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, neavând puterea retroactivă; astfel, pensionarii sistemului pensiilor militare de stat nu pot beneficia de indemnizaţia instituită de Legea nr. 8/2006 completată de Legea nr. 83/2016 decât după data de 07.05.2016.

În ceea ce priveşte distincţia dintre sistemul public de pensii şi sistemele neintegrate acestuia, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 332 din 23 martie 2010, iar în ceea ce priveşte raţiunile ce au stat la baza modificărilor aduse prin Legea nr. 83/2016, s-au invocat cele reţinute în amendamentul propus în cadrul procesului legislativ.

Recurenta a mai indicat practica judiciară similară, de respingere a cererilor de suspendare a executării deciziilor atacate.

Cât priveşte paguba iminentă, se arată că reclamantul nu a reuşit să probeze necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificile de reparat şi nici producerea unui prejudiciu, astfel că nici această condiţie nu este îndeplinită.

În drept, au fost invocate prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de recurs a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

2.2. Întâmpinarea

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale, excepţia lipsei de interes a recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că anularea deciziei atacate pe calea acţiunii în anulare generează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat. Cu privire la paguba iminentă, se arată că în mod corect a reţinut prima instanţă că prejudiciul material în cuantum de o treime din venitul său lunar este previzibil şi cuantificabil.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat un punct de vedere cu privire la raportul comunicat, prin care a arătat că este de acord cu concluzia admisibilităţii recursului.

Prin încheierea din 28 iunie 2018, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că excepţiile invocate sunt nefondate şi că cererea de recurs formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

3.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă

3.2.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi considerentele primei instanţe privind admiterea cererii de suspendare

Prin Decizia nr. 14272/5.01.2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, s-a dispus încetarea, începând cu data de 1.01.2016, a plăţii indemnizaţiei acordate reclamantului în baza Deciziei nr. 14272/4.03.2013 pentru stabilirea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006.

Prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 1562/11.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2016, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a fost anulată Decizia nr. 14272/5.01.2016 şi a fost obligată pârâta să achite reclamantului indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006 începând cu data de 1.01.2016.

În esenţă, prima instanţă a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat, prin aceea că soluţia sus-menţionată generează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, ceea ce conduce la concluzia îndeplinirii condiţiei existenţei cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, a reţinut că, până la emiterea actului a cărui executare se solicită a fi suspendată, reclamantul beneficia de o indemnizaţie lunară în temeiul Legii nr. 8/2006, reprezentând jumătate din cuantumul pensiei sale. Acest înscris atestă caracterul previzibil al prejudiciului material ce i s-ar produce reclamantului prin executarea deciziei, cuantumul sumei ce reprezintă indemnizaţia acordată constituind o treime din venitul lunar al acestuia.

3.2.2. Analiza concretă a motivelor de casare invocate

Ca o primă precizare, Înalta Curte constată că, deşi recurenta nu a indicat care sunt motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în care se încadrează cererea sa de recurs, din analiza acestora, reiese că sunt incidente prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Sub aspectul condiţiei cazului bine justificat, recurenta invocă faptul că nu era suficientă reţinerea ca fiind îndeplinită a acestei condiţii prin prisma admiterii acţiunii în anulare, admitere nedefinitivă şi supusă recursului.

Înalta Curte constată că finalitatea cererii de suspendare este aceea de a urmări temporizarea executării unui act administrativ, în măsura în care există dubii cu privire la legalitatea acestuia, dubii care pot exista din conţinutul efectiv al actului sau din considerarea acestuia ca nelegal/netemeinic de către o instanţă judecătorească, printr-o hotărâre nedefinitivă. Dacă ar putea fi avută în vedere doar o hotărâre definitivă, atunci instituţia suspendării nu ar mai funcţiona, câtă vreme anularea prin hotărâre definitivă duce la lipsirea de caracter executoriu ca atare a actului anulat, nemaifiind necesară suspendarea. Ceea ce se urmăreşte prin suspendare este împiedicarea executării unui act administrativ încă valabil, dar care ar putea fi anulat, ajungându-se apoi la necesitatea unei întoarceri a executării.

În ceea ce priveşte critica legată de împrejurarea că prima instanţă nu a realizat o analiză exhaustivă a probelor administrate, aceasta nu este admisibilă pe calea unui recurs în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reprezentând o critică cu privire la situaţia de fapt, nepermisă de dispoziţiile C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica legată de împrejurarea că prima instanţă nu a înlăturat justificat susţinerile sale, se constată că susţinerile pârâtei din întâmpinarea de la fond privesc aspecte de fond, iar analiza acestora ar fi atras ca şi consecinţă antamarea fondului cauzei, nepermisă în cadrul unei cereri de suspendare. În mod similar, susţinerile din prezentul recurs privesc aspecte de fond, care nu pot fi dezlegate de instanţa învestită cu analiza exclusivă a cererii de suspendare.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, faţă de admiterea acţiunii în anulare de către prima instanţă, fiind create premisele unei aparenţe de nelegalitate a acestui act.

Cât priveşte paguba iminentă, în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că prejudiciul material în cuantum de o treime din venitul lunar al reclamantului este previzibil şi cuantificabil, astfel că este nefondată critica din recurs referitoare la această condiţie.

Ca urmare, se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că erau îndeplinite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia pagubei iminente, condiţii cumulative prevăzute de art. 14 raporta la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

3.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale împotriva Sentinţei nr. 2010 din 9 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN