Suspension of administrative financial correction: insufficiency of procurement irregularity claims to meet "well-justified cases" threshold under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POSCCE, a solicitat instanţei de contencios administrativ suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, privind proiectul "Mărire capacitate de distribuţie şi creştere grad de siguranţă în alimentare cu energie electrică a consumatorilor zona Rânca - Novaci", cod SMIS 27672 înregistrată la Ministerul Fondurilor Europene DGPC sub nr. x/12.01.2016 prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 10% din valoarea eligibilă a Contractului nr. x DJ/21732103.07.2012 şi s-a stabilit că reclamanta datorează autorităţii cu competenţă în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 335.735,22 RON.

Prin Sentinţa nr. 1951 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POSCCE, ca neîntemeiată.

Curtea de apel a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii în cuantum de 33.5673 RON consemnate cu Recipisa nr. x/03.03.2016 emisă de B.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de suspendare.

Motivele de recurs invocate conform art. 483 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca normă de drept material.

Se arată că soluţia de respingere a cererii de suspendare este dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale cererii de suspendare, atât condiţia existenţei unor cazuri bine justificate cât şi iminenţa producerii unei pagube.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004, condiţie analizată de prima instanţă recurenta-reclamantă arată că această condiţie este îndeplinită în cauză.

Aceasta deoarece Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.01.2016 a cărei suspendare se solicită este vădit nelegală existând îndoieli serioase în privinţa legalităţii celor constatate ca fiind nereguli în sensul procedurii de atribuire a proiectului "Mărire capacitate de distribuţie şi creştere grad de siguranţă în alimentare cu energie electrică a consumatorilor zona Rânca - Novaci", cod SMIS 27672.

Recurenta-reclamantă arată că nota de constatare în mod greşit apreciază anumite elemente ale procedurii de atribuire ca fiind nereguli în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, cele constatate fiind vădit nelegale şi neconforme cu realitatea de fapt.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 iunie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

În cadrul raportului efectuat în cauză s-a menţionat că în dosarul de fond, având ca obiect acţiunea în anulare, prin Sentinţa civilă nr. 3323/01.12.2016 acţiunea precizată formulată de reclamanta-recurentă a fost admisă dispunându-se anularea actelor contestate - dosar recurs.

Sentinţa nu este definitivă până la data judecării prezentului recurs.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar reclamanta-recurentă a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ., soluţia de respingere a cererii de suspendare pronunţată la 7 iunie 2016 fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia Curţii, ca instanţă de recurs, faptul că ulterior pronunţării prezentei sentinţe având ca obiect cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în anulare a fost admisă nu reprezintă un argument determinant în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat, îndeplinirea acestei condiţii urmând a fi finalizată în raport de sentinţa atacată.

Sub acest aspect Curtea apreciază că prima instanţă a apreciat corect în sensul că nu există o aparenţă vădită de nelegalitate a notei de constatare, criticile formulate având ca obiect nota de constatare nefiind de natură a răsturna prezumţia de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită, fără a se analiza pe fond conţinutul notei de constatare.

Atât în cererea de suspendare cât şi în recurs recurenta-reclamantă invocă motive de nelegalitate care privesc fondul cauzei, aspect corect reţinut şi de prima instanţă. Or, clarificarea acestor aspecte care ţin de interpretarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 şi de valoarea probatorie a actelor din dosarul de atribuire în sensul existenţei unor nereguli nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) C. proc. civ. ci doar în cadrul acţiunii având ca obiect anularea notei de constatare.

În mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004. Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal este în sensul că nu orice dubiu în privinţa legalităţii unui act administrativ demonstrează îndeplinirea cazului bine justificat ci numai cele care sunt de natură a determina o îndoială serioasă şi anume nemotivarea actului, emiterea de către un organ necompetent sau întemeierea pe o dispoziţie legală abrogată sau declarată neconstituţională, ceea ce nu este cazul în speţă.

În mod corect prima instanţă nefiind îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri bine justificate nu a mai analizat îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente, cele două condiţii fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1951 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN