Constitutional unconstitutionality challenge inadmissible: subordinate acts excluded and statutory lack of relevance in revision proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârile pronunţate în cauză

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti, a solicitat: anularea Deciziilor nr. 152/07.11.2014 şi nr. 153/07.11.2014, emise de Directorul Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, precum şi suspendarea executării aceloraşi decizii; anularea Adresei nr. x/22.12.2014, emisă de Directorul Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin; obligarea pârâţilor să ia măsurile legale ce se impun pentru ca reclamantul să fie repus în drepturile legale şi pentru plata salariilor, a celorlalte drepturi legale de care a fost privat ca urmare a emiterii, punerii în aplicare şi menţinerii celor două decizii; obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor, daunelor morale, materiale şi financiare pricinuite membrilor familiei A., ca urmare a emiterii, punerii în aplicare şi menţinerii celor două decizii.

Prin Sentinţa civilă nr. 409 din 3 aprilie 2015, Tribunalul Mehedinţi a respins cererea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 3729 din 24 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. x/2016, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 409 din 3 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ., cu motivarea că, ulterior pronunţării acestei sentinţe, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 803/24.11.2015, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004.

Prin Sentinţa civilă nr. 3 din 13 aprilie 2017, Tribunalul Mehedinţi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Împotriva acestei sentinţe, revizuentul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016.

Pe parcursul judecării recursului, revizuentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 74 din Legea nr. 293/2004, precum şi a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind activităţile de psihologia personalului în sistemul administraţiei penitenciare, emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu aceste excepţii.

2. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 14 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 74 din Legea nr. 293/2004, precum şi a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013, emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi pe cale de consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate, astfel cum au fost invocate, recurentul formulând, în esenţă, următoarele critici:

Secţiunea din Legea nr. 293/2004, criticată, prevede lacunar doar aplicarea sancţiunilor disciplinare care conduc la afectarea raporturilor de serviciu, în timp ce aspecte esenţiale nu sunt prevăzute în statut, actele de sancţionare se emit de către aceleaşi persoane şi în textul criticat nu este prevăzut dreptul de a contesta sancţiunea propusă pe linie ierarhică, la autoritatea superioară.

În speţă, Comisia de disciplină constituită de Directorul Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, prin Referatul nr. x/03.11.2014, a propus sancţiunea prevăzută la art. 70 lit. f) din Legea nr. 293/2004, act în baza căruia, acelaşi director, a emis Decizia nr. 152/07.11.2014, privind destituirea din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi Decizia nr. 153/07.11.2014, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu prin destituire din funcţie, aceste acte fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j), p) şi art. 1 alin. (4) şi alin. (5) din Constituţia României.

În cuprinsul Referatului nr. x/03.11.2014 şi al Deciziei nr. 152/07.11.2014, a fost invocat art. 61 din Decizia nr. 302/04.01.2013, emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, decizie care contravine normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, încălcând prevederile art. 1 alin. (4) şi alin. (5), precum şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi lit. p) din Constituţia României.

Activităţile de psihologia personalului şi evaluare psihologică a funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, nu sunt prevăzute în Legea nr. 293/2004, iar Decizia nr. 302/04.01.2013 depăşeşte cadrul legal, întrucât a fost emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, persoană care se ocupă de organizarea şi funcţionarea structurii de psihologie a personalului (art. 4 din decizie), aceluiaşi director fiindu-i subordonată structura de psihologie a personalului (art. 5 alin. (2) din decizie), contrar prevederilor Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi ale Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin a invocat excepţia nulităţii recursului din perspectiva nemotivării căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.2. Legal citată, intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Aspecte procesuale

5.1. Prin încheierea camerei de consiliu din 9 mai 2018, a fost respinsă cererea formulată de recurentul-revizuent A., privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenţei gratuite prin avocat, iar prin încheierea din 28 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016/a2.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de reexaminare formulată de A. împotriva încheierii anterior menţionate şi a dispus acordarea ajutorului public judiciar către petent, sub forma asistenţei prin avocat.

5.2. La termenul de judecată din data de 05 decembrie 2018, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent, este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că, deşi în cuprinsul cererii de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, criticile expuse de recurent se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, încheierea atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Examinând încheierea recurată, prin raportare la criticile formulate de recurent, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

După cum rezultă din expunerea prezentată la pct. I.1. al prezentei decizii, pe parcursul judecării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3 din 13 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, revizuentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 74 din Legea nr. 293/2004, precum şi a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013, emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 14 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate de revizuent, soluţie ce reflectă aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

În prealabil, se constată că la termenul de judecată din 14 martie 2018, potrivit menţiunilor consemnate în practicaua încheierii recurate, curtea de apel a pus în discuţie şi a acordat cuvântul părţilor prezente asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate de revizuent, context în care, în mod întemeiat, dezbaterile în cauză şi implicit, concluziile solicitate revizuentului, nu au vizat şi argumentele formulate în susţinerea pe fond a excepţiilor de neconstituţionalitate.

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În speţă, în acord cu opinia exprimată de completul de judecată care a pronunţat încheierea recurată, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de revizuent.

Astfel, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013, emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pentru aprobarea Regulamentului privind activităţile de psihologia personalului în sistemul administraţiei penitenciare, se constată că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, enumerarea prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 fiind strict limitativă în privinţa actelor normative care pot face obiectul controlului de constituţionalitate.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 74 din Legea nr. 293/2004, prin încheierea recurată s-a reţinut, în mod judicios, că textul art. 74 alin. (2) din legea menţionată a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea Constituţională, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se constată că prevederile 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate de revizuent.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia exprimată de curtea de apel şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, reţinând că aceste prevederi legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu este generată de simpla tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Cum în cauza înregistrată pe rolul curţii de apel, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, nefiind repus în discuţie fondul litigiului soluţionat definitiv prin Sentinţa civilă nr. 409/2015 a Tribunalului Mehedinţi, se reţine că nu este îndeplinită condiţia legăturii cu cauza în privinţa dispoziţiilor art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 293/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A., ca nefondat.

Având în vedere că în prezenta cauză, potrivit art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 51/2008, recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma plăţii onorariului pentru asigurarea asistenţei juridice şi reprezentării prin avocat desemnat din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 4 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală, încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România la data de 06 iunie 2015, urmează a se stabili onorariul avocatului B., la suma de 390 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte onorariul avocatului B., care a asigurat asistenţa juridică recurentului-revizuent A., potrivit O.U.G. nr. 51/2008, la suma de 390 RON.

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN