Tax authority prevails: suspension of tax assessments denied for lack of well-justified case and imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 august 2015, sub nr. x/2015/a1, în urma disjungerii din Dosarul nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. şi administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galaţi, prin AJFP Vrancea, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 28.08.2014, precum şi a Deciziei de impunere nr. x din 14.05.2015, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 503 din 09 septembrie 2015, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. şi administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galaţi, prin AJFP Vrancea şi a dispus suspendarea executării Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 şi nr. 247/14.05.2015, până la soluţionarea definitivă a Dosarului de fond nr. 1380/91/2015.

Prin Decizia civilă nr. 2169 din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul promovat de recurenta-pârâtă DGRFP Galaţi, prin AJFP Vrancea, împotriva Sentinţei civile nr. 503/09.09.2015, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. x/2015/a1, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., a casat sentinţa atacată şi a dispus repartizarea aleatorie a cauzei la un complet de fond al Curţii de Apel Galaţi.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 33 din 15 februarie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi a dispus suspendarea executării Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 şi nr. 247/14.05.2015, până la soluţionarea definitivă a Dosarului de fond nr. 1380/91/2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative.

Recurenta-pârâtă a invocat, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate:

- nerespectarea dispoziţiilor art. 278 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu privire la stabilirea unei cauţiuni aferentă cererii de suspendare;

- nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală, întrucât instanţa de fond nu a prezentat niciun argument propriu pentru admiterea cererii de suspendare;

- hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, nefiind întrunite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa acestui motiv de casare, subsumat temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a arătat recurenta-pârâtă că, în mod nelegal, a reţinut prima instanţă că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, atât timp cât motivele invocate de intimata-reclamantă priveau fondul cauzei, fiind în referire la actele normative ce au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal a cărui suspendare s-a solicitat. Totodată, în privinţa celei de-a doua condiţii la care se referă dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cea a pagubei iminente, a susţinut recurenta-pârâtă că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamat.

A mai arătat recurenta că împrejurarea potrivit căreia, ulterior emiterii Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 şi nr. 247/14.05.2015, a fost dispusă măsura revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal, nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât această măsură are propria sa identitate şi constituie obiect distinct al controlului de legalitate. Un ultim argument în susţinerea căii de atac declarate îl reprezintă faptul că intimata-reclamantă se află în prezent în procedura insolvenţei, iar prin suspendarea efectelor Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 şi nr. 247/14.05.2015 organul fiscal este prejudiciat, deoarece creanţele înscrise în aceste acte administrative fiscale sunt anterioare deschiderii procedurii, iar suspendarea lor împiedică exercitarea dreptului la vot al creditorului bugetar în cadrul procedurii concursuale, în adunarea creditorilor, precum şi participarea sa la distribuirile de sume.

În concluzie, a susţinut recurenta-pârâtă DGRFP Galaţi, prin AJFP Vrancea, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind eronată soluţia primei instanţe de admitere a cererii de suspendare a executării celor două decizii de impunere, înregistrate sub nr. x/28.08.2014 şi nr. 247/14.05.2015.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 11 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 decembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-pârâtă DGRFP Galaţi, prin AJFP Vrancea, au fost subsumate motivelor de casare reglementate de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin raportare la condiţiile instituite de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ce constituie sediul materiei pentru cererea de suspendare a executării unui act administrativ (în speţă fiind în discuţie suspendarea executării unui act administrativ fiscal).

O primă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., a fost cea referitoare la lipsa unei motivări a sentinţei recurate, întrucât instanţa de fond nu a arătat care sunt argumentele pentru care a pronunţat soluţia atacată în cauză. În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să expună considerente de ordin teoretic cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind suspendarea executării unui act administrativ, să preia o serie de susţineri ale intimatei-reclamante cu privire la pretinsa nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare a dispus-o şi, exclusiv pe baza acestora, să reţină că sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune suspendarea.

Înalta Curte, în cercetarea acestui motiv de casare, reţine caracterul său nefondat, considerând că, din perspectiva dispoziţiilor cuprinse la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea supusă recursului este una care îndeplineşte rigorile legale privind motivarea sa adecvată, putând permite, astfel, asigurarea garanţiilor procesuale privind accesul liber la justiţie şi exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

Este fără îndoială că, dat fiind specificul formulării unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, analiza îndeplinirii condiţiilor cerute de temeiul de drept al acestei cereri nu poate fi una laborioasă, amplă, fundamentată pe cercetarea legalităţii actului a cărui suspendare se urmăreşte, ci ea trebuie să fie grefată pe specificul acestei proceduri sumare de palpare a circumstanţelor formale sau de fond care pot reprezenta indicii de existenţă a unui caz bine justificat.

În raport de aceste limite ale expunerii raţionamentului logico-juridic ce a condus la adoptarea soluţiei pronunţate în cauză, a cărei recurare se cere în calea de atac exercitată de partea interesată, reţine Înalta Curte că prima instanţă a arătat, în opinia sa, care este cazul bine justificat ce determină îndoiala serioasă asupra legalităţii deciziilor de impunere contestate de contribuabilul A. S.R.L.

Astfel, considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă, referitoare la existenţa unui caz bine justificat, rezultat din faptul că, pentru operaţiunile de denaturare a cantităţilor de alcool, prin valorificarea lor, cu scutire de plata accizelor, au fost impuse, în sarcina contribuabilului, în principal, sume reprezentând tocmai accize "alcool etilic", se încadrează în cerinţele motivării adecvate a soluţiei dispuse în cauză, cu privire la cererea de suspendare a executării a Deciziei nr. 627/28.08.2014 şi a Deciziei de impunere nr. x/14.05.2015.

În privinţa analizei cerinţei referitoare la paguba iminentă, se reţine, în egală măsură, că este motivată şi sub acest aspect hotărârea recurată, fiind arătat, de către judecătorul fondului, că prejudiciul material este susceptibil de a se produce imediat, prin punerea în executare a celor două decizii de impunere.

În consecinţă, dat fiind caracterul nefondat al criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, în continuare, incidenţa motivului de casare regăsit în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva analizei îndeplinirii, în mod cumulativ, a cerinţelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ, Înalta Curte reţine că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

Solicitând a se dispune suspendarea executării celor două decizii de impunere prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în sarcina contribuabilului A. S.R.L. Focşani, intimata-reclamantă a invocat, drept caz bine justificat pentru temporizarea efectelor actelor de impunere contestate, aceleaşi argumente constituite în motive de nelegalitate a respectivelor acte administrative fiscale ce au format obiectul acţiunii în anulare în privinţa lor.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În cauza de faţă se remarcă faptul că, prin cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere contestate, intimata-reclamantă nu a arătat care este cazul bine justificat ce determină, în opinia sa, justeţea protecţiei drepturilor şi intereselor sale prin luarea măsurii suspendării, limitându-se în a arăta doar că, în mod evident, "fiecare dintre motivele de nelegalitate expuse atât în cererea introductivă, cât şi în cea completatoare, reprezintă motiv de îndoială serioasă asupra legalităţii actelor contestate, motive care sunt susceptibile de a fi cercetate în cauza de faţă".

Or, împrejurările de fapt şi de drept care ar fi putut contura existenţa unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate a actelor administrative fiscale contestate, ce reclamă o cercetare amănunţită, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel necesar pentru decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conţinutul actelor administrative a căror executare s-a cerut a fi suspendată.

Caracterul provizoriu al măsurii de temporizare a efectelor unui act administrativ presupune existenţa unor indicii suficient de clare care să permită o astfel de protecţie în folosul persoanei vătămate prin actul administrativ pe care îl contestă, fără a fi necesar, pentru aceasta, să se examineze viciile de nelegalitate invocate în calea acţiunii în anulare.

În raport de aceste considerente, observă Înalta Curte că nu sunt reliefate în cererea intimatei-reclamante acele împrejurări care să constituie un caz bine justificat, în accepţiunea dată de legiuitor acestei cerinţe, conform definiţiei din cuprinsul dispoziţiilor art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, în raport de momentul temporal la care se soluţionează prezenta cale de atac, reţine Înalta Curte că prezumţia de legalitate a Deciziei de impunere nr. x/28.08.2014 şi a Deciziei de impunere nr. x/14.05.2015 este menţinută, dat fiind faptul că, în cadrul acţiunii în anulare, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2015, prin Decizia nr. 22/07.02.2018, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii în anularea acestor decizii.

Operează, aşadar, o infirmare a indiciilor de nelegalitate ce au condus la luarea, de către prima instanţă, a măsurii de temporizare a efectelor produse de actele administrative fiscale ce au fost ulterior menţinute ca legale de către instanţa de fond, cererea de suspendare nefiind confirmată ca întemeiată în prezenta cale de atac.

În privinţa pagubei iminente, rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 că această noţiune are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Prima instanţă a reţinut în mod eronat că este suficient să constate că este îndeplinită această condiţie doar prin faptul că s-ar crea iminenţa unui prejudiciu prin simpla punere în executare a celor două decizii de impunere, fără a se analiza niciun alt aspect referitor la situaţia financiară a intimatei-reclamante. De altfel, se observă din conţinutul cererii de suspendare pe care a formulat-o Societatea A. S.R.L. că nu este susţinută condiţia pagubei iminente prin niciun argument de fapt invocat în acest sens, iar prima instanţă a considerat, în mod formal, că cerinţa este îndeplinită.

În raport de faptul că nu s-a arătat în ce constă paguba iminentă de către persoana interesată în formularea cererii de suspendare şi nici nu s-a probat îndeplinirea acestei condiţii, se reţine că este eronată soluţia pronunţată de prima instanţă, nici această condiţie nefiind îndeplinită în cauză.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reţine că, în absenţa dovedirii existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente, hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este neîntemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză de pârâta DGRFP Galaţi, prin AJFP Vrancea, împotriva Sentinţei civile nr. 33 din 15 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pe care o va casa, iar în rejudecarea cauzei, va dispune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare formulate de reclamanta Societatea A. S.R.L. Focşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, împotriva Sentinţei civile nr. 33 din 15 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN