EU co-financing contract rescission annulled for lack of reasoning; reimbursement claim remanded for administrative processing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va da, să se dispună, după cum urmează:

- anularea Notei înregistrată sub nr. x/31.07.2015, referitoare la rezilierea de contracte de finanţare încheiate de MFE-OIPOS CCE în cadrul Axei Prioritare I, POS CCE, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene şi a Notificării de reziliere înregistrată sub nr. x/03.08.2015, emisă de către Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest, Organism Intermediar Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi, în principal:

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 6.285.979,44 RON aferentă Cererii de rambursare nr. x din 04.05.2015, reprezentând cheltuieli eligibile pentru perioada de referinţă nr. 06.05.2014 - 04.05.2015;

- iar în subsidiar, obligarea pârâţilor la soluţionarea prin admitere a Cererii de rambursare nr. x din 04.05.2015 pentru perioada de referinţă nr. 06.05.2014 - 04.05.2015;

- cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 119 din 14 aprilie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.C. "A." S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest.

3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva Sentinţei civile nr. 119 din 14 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.A. a declarat recurs, invocând în drept, ca temei al demersului său procesual, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei pentru rejudecare, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, înfăţişând prin motivele de recurs dezvoltate, în esenţă, următoarele critici cu privire la hotărârea primei instanţe ce formează obiectul recursului:

- prima instanţă a respins în mod greşit acţiunea, reţinând ca admisibilă şi valabilă rezilierea contractului; cu referire la încălcarea principiului securităţii juridice şi a procedurii de anulare a actului administrativ conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, se impunea ca prima instanţă să verifice mai întâi dacă eligibilitatea beneficiarului este o condiţie care ţine de etapa anterioară, cel mult, concomitentă încheierii contractului, sau ţine de executarea contractului, şi totodată să verifice valabilitatea şi eficacitatea pactului comisoriu pe care recurenta l-a contestat; cu referire la actele anterioare, respectiv scrisoarea de aprobare a proiectului din punct de vedere administrativ şi a eligibilităţii, se impunea ca instanţa să constate că aceste acte se bucură de prezumţia de legalitate, cât timp nu au fost revocate ori anulate, în schimb instanţa a evitat a se pronunţa pe o atare chestiune, mutând eronat posibilitatea de reverificare a eligibilităţii în sfera executării contractului;

- instanţa de fond a aplicat greşit în cauză dispoziţiile prevăzute în art. 8 lit. A) pct. 23 şi 35, din contractul de finanţare care nu permit nicidecum posibilitatea reverificării unor aspecte care s-au desfăşurat anterior intrării în vigoare a contractului, cum sunt cele privind stabilirea condiţiilor de eligibilitate ale societăţii reclamante pentru programul POS CEE în domeniul de intervenţie şi axa la care a aplicat;

- instanţa a făcut şi aplicarea greşită a dispoziţiilor contractuale de la art. 18 alin. (4) lit. b) şi art. 12, reţinând că, în speţă, neregula este însăşi aprecierea neeligibilităţii reclamantei pentru acordarea finanţării;

- prin menţinerea ca valabilă a actelor administrative atacate, implicit ca fiind suficientă indicarea pactului comisoriu nevalabil, instanţa a încălcat normele legale referitoare la dreptul la reziliere, respectiv art. 1516, 1549 din C. civ.

- în cauză este incident şi motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6) C. proc. civ. întrucât instanţa de fond a dat eficienţă pactului comisoriu din contract fără însă a arăta motivele pentru care înlătură criticile recurentei referitoare la nevalabilitatea şi ineficacitatea pactului comisoriu, dezvoltate atât în cuprinsul acţiunii cât şi în cursul dezbaterilor orale; prima instanţă era însă obligată să motiveze înlăturarea criticilor reclamantei astfel că din acest punct de vedere hotărârea este nemotivată;

- primă instanţă a respins greşit acţiunea reţinând că actele contestate sunt suficient motivate, fiind astfel greşit aplicat principiul înscris în art. 31 alin. (2) din Constituţia României precum şi dispoziţiile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, alin. (1) şi (2) lit. c);

- recurenta a susţinut că prima instanţă trebuia să analizeze, în hotărârea atacată, în ce măsură, din motivarea eliptică a Notei de reziliere emisă de intimata MFE şi din Notificarea de reziliere emisă de către intimata ADR NV, în concret o simplă indicare a art. 18 alin. (4) lit. b) din contract, se pot desprinde considerentele care au stat la baza rezilierii contractului care să permită reclamantei să cunoască în mod efectiv şi să evalueze temeiurile rezilierii, ţinând seama că o motivare insuficienta echivalează cu lipsa motivării; primă instanţă a apreciat şi a interpretat necorespunzător prevederile legale incidente, aplicând totodată greşit unul dintre principiile dreptului la o bună administraţie, respectiv cel al motivării actului administrativ unilateral individual emis de o autoritate publică;

- actele contestate trebuiau să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt care au determinat rezilierea contractului întrucât numai în acest fel se garantează respectarea legii şi a ocrotirii drepturilor individuale, precum şi protejarea împotriva arbitrariului puterii publice care poate fi cenzurat pe cale jurisdicţională;

- motivarea este decisivă pentru a se putea face demarcaţia între actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de legea autorităţii publice şi cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004, or, modalitatea în care au procedat intimaţii nu poate semnifica decât faptul că în speţă s-a acţionat cu exces de putere, acceptat ca atare de prima instanţă, cu atât mai mult cu cât, aceasta din urmă, respingând acţiunea ca neîntemeiată a reţinut o motivare proprie, diferită de cea invocată de către intimate în actele contestate ori în corespondenţele purtate între părţi, rezultând astfel că instanţa de fond a fost cea care a completat motivarea, prin hotărârea pronunţată.

4. Apărările formulate în cauză.

În cauză au formulat întâmpinări, intimatele-pârâte Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest (ADR NV) precum şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, fost Ministerul Fondurilor Europene (MFE), reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul O.U.G. nr. 6/2013, care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză, în baza dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 08 martie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea raportului, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din Camera de Consiliu din data de 17 mai 2018, reţinându-se că prin raportul întocmit s-a menţionat că recursul a fost declarat admisibil în principiu, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este fondat, în sensul, limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta reclamantă S.C. A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu o cerere prin care a solicitat anularea a două acte administrative emise de autorităţile pârâte, respectiv a (i) Notei înregistrată sub nr. x/31.07.2015, referitoare la rezilierea de contracte de finanţare încheiate de MFE-OIPOS CCE în cadrul Axei Prioritare I, POS CCE, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene şi a (ii) Notificării de reziliere înregistrată sub nr. x/03.08.2015, emisă de către Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest, Organism Intermediar Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" .

Totodată în cuprinsul acţiunii de chemare în judecată, printr-un capăt de cerere principal, recurenta-reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 6.285.979,44 RON aferentă Cererii de rambursare nr. x din 04.05.2015, reprezentând cheltuieli eligibile pentru perioada de referinţă nr. 06.05.2014 - 04.05.2015, indicând că, în subsidiar, solicită ca instanţa să dispună obligarea pârâţilor la soluţionarea prin admitere a Cererii de rambursare nr. x din 04.05.2015 pentru perioada de referinţă nr. 06.05.2014 - 04.05.2015.

Instanţa de fond, reţinând că între societatea reclamantă S.C. A. S.A. şi pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/05.05.2014, potrivit cu care pârâtul acordă reclamantei o finanţare nerambursabilă în vederea implementării proiectului intitulat "Creşterea Competitivităţii Economice a S.C. A. S.A. prin achiziţia de utilaje performante", contract intrat în vigoare la data semnării lui, respectiv la 15.04.2014, a examinat motivele de nelegalitate invocate, vizând, pe de o parte, nemotivarea notificării de reziliere şi a notei de reziliere a contractului de finanţare, ca motive de natură a conduce la constatarea nulităţii acestora, iar pe de altă parte, motivele de nelegalitate ţinând de posibilitatea de reziliere a contractului de finanţare, de pretinsa neregulă constatată şi în general de toate aspectele de fond în legătură cu actele atacate, concluzionând în sensul netemeiniciei acţiunii reclamantei, pentru considerentele înfăţişate în cuprinsul sentinţei.

Prealabil examinării punctuale a motivelor de recurs înfăţişate de recurenta reclamantă, Înalta Curte arată, raportat şi la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., că nu se impune reluarea situaţiei de fapt generatoare a litigiului de faţă, şi nici reiterarea argumentaţiei primei instanţe, aceste aspecte fiind în mod evident cunoscute părţilor.

Recurenta reclamantă a indicat în cererea sa de recurs, ca unul dintre temeiurile demersului său procesual, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ce vizează, în esenţă, nemotivarea hotărârii, respectiv că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Recurenta reclamanta a susţinut că acest motiv de nelegalitate este incident întrucât prima instanţă nu a arătat, în cuprinsul sentinţei atacate, în detaliu, care sunt argumentele pe baza cărora a concluzionat în sensul că B. exercită în realitate o influenţă dominantă asupra C. şi nici nu a arătat care sunt condiţiile pentru existenţa unei influenţe dominante şi în ce măsură sunt acestea îndeplinite în cauză, raportat la prevederea legală invocată, respectiv art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 346/2004, după cum nu a indicat niciun motiv al respingerii cererii ce privea obligarea pârâtelor la plată sau la soluţionarea cererii de rambursare.

Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate aceste susţineri şi ca atare nu poate fi reţinut motivul de recurs invocat în condiţiile în care, considerentele hotărâre primei instanţe cuprind, în mod evident, analiza judecătorul fondului în legătură cu interpretarea dispoziţiilor relevante din Legea nr. 346/2004.

Împrejurarea că în cuprinsul sentinţei nu se fac referiri exprese la toate argumentele reclamantei învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu demonstrează, în opinia Înaltei Curţi, că aspectele indicate de reclamanta-recurentă nu ar fi fost avute în vedere în analiza globală a instanţei.

În doctrina de specialitate, dar şi în jurisprudenţa dezvoltată în materie, în mod constant s-a stabilit în sensul că, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în concret şi în parte fiecăruia dintre argumentele invocate de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestora chiar în mod implicit, judecătorul având aşadar şi posibilitatea de a grupa şi examina aspectele invocate, în raport cu relevanţa pe care o au în adoptarea soluţiei judiciare.

În fine, nici lipsa referirilor din cuprinsul sentinţei la capetele de cerere subsidiare din acţiunea reclamantei nu este de natură a atrage incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care, în contextul argumentaţiei propuse de judecătorul fondului, în mod evident o atare solicitare avea directă legătură cu motivele de nelegalitate invocate, în ceea ce priveşte actele atacate, iar instanţa de fond le-a analizat pe acestea din urmă şi s-a pronunţat concluzionând în sensul legalităţii şi temeiniciei acestora.

În ceea ce priveşte însă susţinerile şi criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine temeinicia criticilor recurentei-reclamante referitoare la aspectul formal dar esenţial din perspectiva legalităţii actelor administrative, şi anume cel vizând motivarea actelor atacate.

Prin motivele de recurs recurenta reclamantă a susţinut că prima instanţă trebuia să analizeze în hotărârea pronunţată în ce măsură, din motivarea eliptică şi stereotipă a Notei de reziliere emisă de intimata MFE precum şi a Notificării de reziliere emisă de către intimata ADR NV se pot desprinde considerentele care au stat la baza rezilierii contractului, în cazul de faţă motivarea insuficientă echivalând cu lipsa motivării, în opinia sa.

Instanţa de recurs apreciază că sunt întemeiate aceste susţineri, iar în contextul cauzei de faţă, de natură a antrena reformarea hotărârii atacate, în sensul şi limitele în continuare arătate.

Judecătorul fondului, deşi a reţinut ca fiind corecte susţinerile reclamantei vizând nepublicarea în Monitorul Oficial a Instrucţiunii nr. 653/15.01.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene şi totodată lipsa aducerii la cunoştinţa reclamantei pe orice altă cale a acestor instrucţiuni - prin care s-a prevăzut că notificarea către beneficiar trebuie să cuprindă doar dispoziţiile contractuale în baza cărora s-a reziliat contractul de finanţare - cu consecinţa că, invocarea lor în cauză nu poate justifica lipsa motivării actelor administrative, a constatat totuşi că actul administrativ în discuţie este suficient motivat, întrucât cuprinde motivul rezilierii, respectiv din perspectiva reverificării încadrării în categoria IMM şi totodată a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (4) lit. b) contractul se consideră reziliat, după punerea în întârziere, printr-o notificare scrisă fără nicio altă formalitate.

Înalta Curte nu împărtăşeşte constatarea primei instanţe, cu referire la actele a căror nelegalitate s-a susţinut, în ceea ce priveşte îndeplinirea în cauză a cerinţei motivării.

Astfel, contrar celor reţinute de judecătorul fondului şi în acord cu susţinerile recurentei reclamante pe acest aspect, instanţa de control judiciar apreciază, în urma propriului demers de verificare şi examinare efectivă a tuturor înscrisurilor aflate la dosar, că actele a căror anulare se solicită în cauza de faţă, respectiv Nota înregistrată sub numărul 14281/31.07.2015, referitoare la rezilierea de contracte de finanţare încheiate de MFE-OI POS CCE în cadrul axei prioritare I, POS CCE, emisa de MFE şi Notificarea de reziliere înregistrată sub numărul 14338/03.02.015, emise de către Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest - Organism Intermediar nu satisfac cerinţa motivării actului administrativ, motivare privită în primul rând ca o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice.

Raportat la dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cu care autorităţile publice, conform competenţelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, faţă de dispoziţiile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, alin. (1) şi (2) lit. c) şi totodată în deplin acord cu jurisprudenţa comunitară în materie, şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a statuat în mod constant că motivarea actului administrativ se impune în special în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective, simpla trimitere la prevederile legale, fără nicio referire la existenţa şi natura situaţiei temeinic justificate, nefiind de natură a acoperi cerinţa motivării actului pentru că nu face posibilă exercitarea controlului de legalitate şi nici verificarea limitelor de demarcaţie între puterea discreţionară şi arbitrariu (a se vedea în acest sens Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 482/26.01.2007, Decizia nr. 2919/6.06.2007 şi Decizia nr. 4809/5.11.2010).

În jurisprudenţa comunitară, la care şi Înalta Curte a făcut în mod constant trimitere, s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depinde de natura actului adoptat sau emis ca şi de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită echivalând cu lipsa motivării.

În acest sens instanţa de control judiciar reţine şi trimiterile recurentei reclamante din cuprinsul cererii de recurs la cauza Curţii Europene de justiţie C-509/199, ce apar a fi deplin întemeiate şi în mod direct incidente, întrucât Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în sensul că insuficienţa motivării sau nemotivarea atrage nulitatea, respectiv nevalabilitatea actului, motivarea actelor administrative având un dublu rol, acela de a conferi actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă a fost corect fundamentat şi de a permite realizarea controlului judiciar al acestuia.

Din perspectiva consideraţiunilor teoretico- jurisprudenţiale sus enunţate, Înalta Curte reţine că, în contextul prezentei cauze, în legătură directă cu circumstanţele şi cu problematica complexă deduse judecăţii, simpla trimitere din cuprinsul notificării de reziliere la nota de reziliere contract transmisă de AM POSCCE cu nr. 18462/31.07.2015 precum şi simpla afirmaţie în sensul " îndeplinirii condiţiilor menţionate în art. 18 - Încetarea contractului, alin. (4) lit. b) pentru Contractul de finanţare nr. x/05.05.2014", nu poate echivala cu o motivare suficientă, coerentă care să satisfacă deopotrivă cerinţele constituţionale precum şi cele jurisprudenţiale, naţionale şi comunitare, sus-enunţate.

Şi aceasta în condiţiile în care trimiterea la art. 18 - Încetarea contractului, alin. (4) lit. b) pentru Contractul de finanţare nr. x/05.05.2014 impunea, în mod evident şi efectiv, din partea autorităţii emitente, în condiţiile inaplicabilităţii în cauză a Instrucţiunii nr. 653/15.01.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, pentru motivele corect identificate şi de către prima instanţă, o descriere a neregulii descoperite, de natura celor cu titlu general prevăzute la art. 12 din acelaşi contract, care fac imposibilă derularea în continuare a contractului.

Actele administrative atacate în prezenta cauză nu cuprind motivele de fapt care au determinat emiterea notificării de reziliere a contractului, iar împrejurarea că în corespondenţe ulterioare au fost menţionate şi arătate anumite chestiuni de fapt de către autorităţile pârâte este irelevantă, în opinia instanţei de control judiciar, din perspectiva cerinţei motivării pe care trebuie să o îndeplinească chiar actul producător de efecte juridice.

Înalta Curte reafirmă, în acord cu jurisprudenţa sa, că motivarea actului administrativ constituie, în adevăr, o veritabilă condiţie de validitate a acestuia, o garanţie împotriva conduitei arbitrare a autorităţilor publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii lor discreţionare.

Apreciind aşadar că sunt întemeiate criticile recurentei reclamante pe aspectul arătat, că acestea se subsumează motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine ca actele atacate în cauză sunt afectate de viciul insuficientei motivări, ceea ce echivalează cu nemotivarea şi conduce în mod direct şi distinct la constatarea caracterului nelegal al acestora, apreciind totodată că instanţa de recurs este dispensată astfel de obligaţia de a mai analiza şi celelalte critici înfăţişate de către recurenta reclamantă, subsumate aceluiaşi motiv de casare.

Reţinând aşadar viciul de legalitate sus arătat, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să admită recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.A., să caseze sentinţa atacată şi rejudecând, să admită în parte acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, dispunând anularea actelor administrative menţionate în cuprinsul acţiunii şi supuse controlului de legalitate în prezenta cauza, respectiv (i) Nota înregistrată sub nr. x din 31 iulie 2015 referitoare la rezilierea de contracte de finanţare încheiate de Ministerul Fondurilor Europene - O.I.P.O.S. C. civ..E. în cadrul Axei prioritare I, P.O.S. C. civ. E. emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene şi (ii) Notificarea de reziliere înregistrată sub nr. x din 03 august 2015, emisă de pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest.

Drept consecinţă, instanţa de recurs, în rejudecare, va obliga pârâţii la soluţionarea Cererii de rambursare nr. x din 04 mai 2015, pentru perioada de referinţă 06 mai 2014 - 04 mai 2015, primind astfel, în parte, cererea subsidiară, şi reţinând totodată că autorităţii administrative, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată din cauza de faţă, şi la situaţia de fapt, concretă, nu-i poate fi impusă şi soluţia ce urmează a fi dată în procedura administrativă asupra cererii de rambursare, astfel cum a solicitat recurenta reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 119 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, admite în parte acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest.

Anulează Nota înregistrată sub nr. x din 31 iulie 2015 referitoare la rezilierea de contracte de finanţare încheiate de Ministerul Fondurilor Europene - O.I.P.O.S. C. civ. E. în cadrul Axei prioritare I, P.O.S. C. civ..E. emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene şi a Notificării de reziliere înregistrată sub nr. x din 03 august 2015, emisă de pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest şi, în consecinţă, obligă pârâţii să soluţioneze Cererea de rambursare nr. x din 04 mai 2015, pentru perioada de referinţă 06 mai 2014 - 04 mai 2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN