Securitate worker status determination for arbitrary surveillance and correspondence interception lacking national security justification

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1936 din 7 iunie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pârâtul A., a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Olt, Biroul 3, calitate în care a participat, între anii 1964 - 1975, la urmărirea informativă a lui B., profesor de limba engleză la Liceul "C." din Slatina, supravegheat deoarece figura în evidenţele securităţii ca fost condamnat politic la 15 ani de închisoare, ca membru al organizaţiei considerate subversive "D.", pedeapsă executată în perioada 1952 - 1964.

Acesta a solicitat CNSAS, prin Cererea nr. x din 18 septembrie 2014 verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său. S-a constatat în documentarea acestei solicitări că pârâtul figurează în dosar.

Potrivit Notei de constatare nr. Dl/1/641 din 25 martie 2015, precum şi potrivit înscrisurilor ataşate, semnate olograf de pârât:

- pârâtul a întocmit raportul din 5 aprilie 1974 prin care a raportat Serviciului I al Direcţiei a III - a că persoana urmărită se deplasează la Bucureşti în vederea susţinerii definitivatului, pentru o perioadă de 10 zile;

- în raportul din 29 aprilie 1974, pârâtul a consemnat că "la data de 29 aprilie 1974 s-a solicitat la biroul S din cadrul IJ Olt interceptarea corespondenţei interne a numitului B. pe perioada 1 mai - 1 octombrie 1974".

- prin raportul din 8 mai 1974, pârâtul a consemnat: "la data de 8 mai 1974, orele 11:45, fiind anunţaţi de Biroul T din cadrul Inspect. Jud. Olt că la obiectivul "E." se găseşte o persoană de sex feminin cu care poartă unele discuţii şi cu care intenţionează să aibă relaţii intime. În acest sens, m-am deplasat cu lt. F., ofiţer op. în cadrul Biroului 3, pentru a lua în filaj şi apoi identifica legătura apărută", persoană asupra căreia pârâtul a continuat cercetările.

- din raportul întocmit la 1 septembrie 1974, rezultă că pârâtul a interceptat corespondenţa petentului, respectiv o scrisoare adresată lui G., fiul unui fost specialist american, ce a acordat asistenţă tehnică la IPA Slatina şi care îl avusese profesor pe B. şi o scrisoare adresată lui H. din comuna natală a petentului, persoană asupra căreia pârâtul a dispus cercetări.

- raport din 2 septembrie 1974 de consemnare a semnalării locaţiei petentului la căminul şcolii pedagogice I. din Bucureşti

- raport din 23 octombrie 1974, prin care pârâtul A. solicită punerea sub filaj a petentului întrucât "supravegherea operativă se impune a fi efectuată, întrucât e necesar să stabilim activitatea sa, reacţiile sale, legăturile ce apar din rândul cetăţenilor români sau străini (...)", cu menţiunea ulterioară a pârâtului că lucrarea nu s-a putut executa întrucât echipa operativă de filaj a fost angrenată într-un alt caz şi cu menţionarea faptului că dacă vor mai apărea alte momente operative se va face un nou raport cu propunere de punere sub filaj.

Prin urmare, din materialul arhivistic aflat la dispoziţia CNSAS a rezultat că pârâtul A. a desfăşurat activităţi specifice ocupaţiei sale, respectiv filaj, interceptare corespondenţă, solicitarea de investigaţii în privinţa persoanelor cu care persoana urmărită intra în relaţii, etc.

Nu poate fi primită apărarea pârâtului care a susţinut că a acţionat conform atribuţiilor stabilite prin ordine şi instrucţiuni de linie şi a fişei postului, deoarece îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu exonerează de răspundere pe cel care putea să-şi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârşită în asemenea împrejurări.

În ceea ce priveşte apartenenţa petentului la organizaţia "D.", pe lângă faptul că înscrisurile depuse de pârât sunt lipsite de credibilitate din perspectiva sursei - extras internet, acesta reprezintă chiar motivul pentru care petentul fusese condamnat, condamnare de natură politică, iar nu penală. Chiar din înscrisul depus, rezultă că organizaţia locală din care a făcut parte petentul nu poate fi identică cu organizaţia prezentată de către pârât şi care exista în America înainte de Războiul de Independenţă, deci undeva la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Pârâtul a susţinut şi faptul că nu sunt dovedite în sarcina sa activităţi concrete, directe, nemijlocite şi cu consecinţe imediate prin care să fi suprimat sau ştirbit ilegal şi nejustificat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Curtea apreciază că, chiar dacă ar fi fost vorba de simple propuneri făcute pe marginea unor sesizări (şi nu şi de filaj şi interceptarea corespondenţei), faptul că nu au existat consecinţe imediate dovedite asupra petentului constituie un aspect exterior voinţei pârâtului şi care nu îi poate profita în prezenta acţiune, deoarece faptele sale erau apte de a produce consecinţe negative.

De asemenea, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect antrenarea răspunderii penale, sunt nerelevante susţinerile privind incidenţa prescripţiei acestei răspunderi.

Prin urmare, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1936 din 7 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, s-a arătat că:

Sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii şi neconforme cu probatoriul administrat, motiv de casare prevăzut în art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

a). Instanţa de judecare a fondului cauzei a reţinut în mod greşit că: " în fapt, în cauză nu s-a contestat calitatea pârâtului de lucrător al fostei Securităţi, având gradul de locotenent", deşi în Nota de Constatare a reclamantei CNSAS se reţine corect că pârâtul a fost "angajat", cu grad militar de ofiţer, al fostei Securităţi SLATINA, jud. OLT, serv. 3 profil de contraspionaj.

Or, tocmai asta s-a contestat prin întâmpinare şi prin recurs, atribuirea netemeinică şi nelegală/nedovedită a apelativului/calităţii de lucrător al Securităţii, pe seama pârâtului A., în terminologia şi înţelesul dat de prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

Reţinerea greşită de către instanţă a unei asemenea "calităţi" pe seama pârâtului încă din fraza de debut a motivării sentinţei recurate, denotă că s-a judecat în virtutea unei reale prezumţii apriorice de culpă insinuanta şi de vinovăţie imputată gratuit cu privire la faptele recurentului-pârât.

Esenţial este faptul ca suspectul E. era un vizitator frecvent şi nemotivat profesional al Bibliotecii Americane de la Bucureşti, al Ambasadei SUA şi serv. 1 de linie din Direcţia a 3-a de contraspionaj, avea mari semne de întrebare pe aspecte credibile pe o posibilă relaţie spionaj - trădare, cu încălcarea unor prevederi legale.

De asemenea, invocând prevederile art. 2 lit. (a) din O.U.G. nr. 24/2008, deşi instanţa a reţinut elementele cerute de lege cu privire la " noţiunea de lucrător al Securităţii" ca fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ (să fi fost ofiţer sau subofiţer în Securitate, între anii 1945 - 1989 şi să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale), pe parcurs a pierdut din vedere cel de-al doilea element şi a dat interpretare greşită probatoriului, cu consecinţe asupra soluţiei finale în cauză. Astfel, recurentul le-a invocat în apărare ca fiind circumstanţe definitorii cu privire la motivele reale/apărarea siguranţei naţionale în componentele sale cele mai vulnerabile - trădarea şi furnizarea de informaţii unei puteri străine pentru care au fost monitorizate informativ doar persoanele invocate de reclamanta CNSAS, nu s-a ţinut seama de următoarele elemente esenţiale:

- Din toate înscrisurile concepute ori semnate de pârât rezultă cu claritate că activităţile desfăşurate de acesta, cu privire la titularul E./4 volume de material informativ şi un volum de material de la arhiva SIE/invocat de CNSAS, s-au referit exclusiv la activităţi profesionale/în învăţământ ca profesor de limbă engleză, la Liceul Ion Minulescu din Slatina, în curs de definitivare/ale obiectivului vizat, desfăşurate la locul sau de muncă, în legătură directă cu drepturile şi obligaţiile profesionale şi nu cu viaţa privată a sa sau a familiei sale.

Referirile la conduită extraprofesională/extracuriculară, deplasări, contacte neoficiale, în afara cadrului legal, cu cetăţeni suspecţi din mediul diplomatic, refuzul de a prezenta note explicative conform legii 23, au doar valoare de indicii orientative, cu privire la profilul sau moral, pretabilităţi/vulnerabilităţi ale personajului monitorizat informative, la săvârşirea de fapte/acţiuni de natură a afecta siguranţa naţională sau programa şcolară educativă, în configuraţii ideatice ce constituiau suspiciuni rezonabile, ca temei real şi legal al verificărilor de securitate desfăşurate asupra acestora şi nu pe temeiuri politice.

De menţionat şi faptul că, la vremea monitorizării persoanei invocate de reclamant, nici Constituţia RSR şi nici un document/act normativ al activităţilor de securitate nu autoriza urmărirea vreunei persoane pentru concepţii politice, fie ele şi

b). Invocând prevederile O.U.G. nr. 24/2008, instanţa judecării fondului a reţinut parţial că este:" act normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia", or, textul de lege spune - chiar din Preambul - că: "În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, J. a exercitat, în special prin intermediul Securităţii, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă" (text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 10 martie 2008, iar mai apoi modificat prin Legea nr. 293/2008, în aşa fel încât "dispare" titularul exerciţiului teroarei, care, de fapt, a aprobat acţiunile Securităţii.

Sentinţa civilă atacata a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.

a). Instanţa a reţinut în mod greşit faptul că pârâtul ar fi încălcat prevederile art. 33 din Constituţia României (1965), deşi niciun înscris conceput ori semnat de acesta nu reprezintă un act de violarea secretului corespondenţei sau a convorbirilor telefonice ale persoanelor invocate de CNSAS. Greşeala provine din interpretarea eronată a unui mic pasaj din Nota de Constatare depusă de reclamantă la dosarul cauzei. Pasajul respectiv reprezintă o măsură dispusă de echipa de filaj de la Bucureşti, care a sesizat un moment operativ şi a dispus măsuri de care pârâtul A. era cu totul străin.

Deci nu rezultă că pârâtul ar fi interceptat corespondenţa şi/sau convorbirile telefonice ale persoanei în cauză în considerentul faptului că ar fi avut o poziţie politică ostilă politicii de partid.

b). Interpretarea juridică preluată de instanţă, potrivit căreia faptele pârâtului ar constitui încălcări ale drepturilor persoanei invocate de reclamantă prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice, sunt greşite, fără temei legal, deoarece nu s-a dovedit caracterul "arbitrar" şi "ilegal" al pretinselor imixtiuni în viaţa private - particulară sau familiară a persoanei în cauză.

Pe de altă parte, nu s-a ţinut seama de faptul că verificările CNSAS desfăşurate asupra pârâtului şi prezentul proces constituie o încălcare indirectă a prevederilor art. 25, lit. (b) şi art. 26 din acelaşi Pact cu privire la drepturile pârâtului.

Mai mult, esenţial este ca petentul B., care a cerut verificarea calităţii de lucrător pentru recurent, s-a autodemascat ca era un activ personaj - candidat al securităţii externe - fosta DIE, posibil - recrutat cu forme legale şi în secret să sprijine munca de culegere de informaţii cu prilejul misiunilor sale din străinătate.

- pe principiul unei minime egalităţi şi simetrie de tratament juridic, am cerut şi motivat de ce este foarte util pentru a susţine teza apărării lui A., să fie examinate şi documentele din fondul informativ cu nr. 44474/SIE, ce pot fi esenţiale în a dovedi justificat intruziunea ofiţerului pârât în activitatea profesorului E.

- în paralel, aşa cum normele de muncă cu candidaţii vizaţi la atragere în reţeaua informativă, prevedeau la acel moment, E. era şi subiect pasiv al unor verificări normale, secrete şi regulamentare pentru a nu dezinforma, a fi sincer şi loial, a nu se implica în acţiuni ilegale la "adăpostul" calităţii de viitor informator, verificat periodic, statut pe care şi l-a asumat şi acceptat " ab initio".

c). Sentinţa nu ţine seama de deciziile CCR şi nici de practica ÎCCJ cu privire la analizarea riguroasă a dovezilor, selectate pro causa, din cauzele deduse judecăţii instanţelor competente, din care rezultă fără dubii fapte abuzive de îngrădire ori suprimare efectivă a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate de activităţi ale unor cadre de securitate ori agenţi ai acestora, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Instanţa fondului trebuia să stabilească şi să motiveze necesitatea echilibrului rezonabil între interesul general clamat de O.U.G. nr. 24/2008 şi drepturile subiective sau interesele legitime private, prin menţionarea în motivaţie a faptelor concrete, consumate, comisive sau omisive, certe şi indubitabile, comise de pârât împotriva unor persoane ce au fost monitorizate.

Din cele prezentate rezultă, caracterul vădit nelegal al Sentinţei nr. 1936 din 7 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Faţă de criticile aduse sentinţei recurate ca urmare a invocării art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., respectiv aceasta cuprinde motive contradictorii:

Aşa-zisele contradicţii atribuite de către reprezentantul recurentului judecătorului fondului nu există în realitate, ci sunt rezultatul citării trunchiate (cu rea-voinţă) a unor pasaje dintr-o altă sentinţa. Nicăieri în cuprinsul Hotărârii judecătoreşti nr. 1936 din 7 iunie 2016 nu se reţine că "în fapt, în cauză nu s-a contestat calitatea pârâtului de lucrător al fostei securităţi".

De asemenea, nu este nicio contradicţie între "cele dovedite probator şi susţinerile din motivarea fondului, în sensul că persoana urmărită de domnul A. ar fi figurat în evidenţele securităţii ca fost condamnat politic.

în primul rând, această aşa-zisă critică nu se circumscrie motivului de casare invocat.

În al doilea rând, ca şi în prima ipoteză, această contradicţie nu există, în realitate, în cuprinsul sentinţei recurate. La termenul din 24 mai 2016, în urma acordării cuvântului pe probe, instanţa fondului a arătat că "din actele dosarului rezultă că B. fusese condamnat la 15 ani de închisoare ca membru al acestei organizaţii "D.". Mai mult, chiar recurentul prin întâmpinare a recunoscut faptul că persoana urmărită fusese condamnat politic, arătând că "motivaţia luării în atenţie a petentului B., pe considerentul că era fost deţinut politic" ar fi fost "un aspect secundar". Ca urmare, motivarea instanţei este în deplină concordanţă cu probatoriul administrat, judecătorul fondului reţinând că "pârâtul A. ... a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Olt, biroul 3, calitate în care a participat ... la urmărirea informativă a lui B. ..., supravegheat deoarece figura în evidenţele securităţii ca fost condamnat politic la 15 ani de închisoare, ca membru al organizaţiei subversive "D., " pedeapsă executată în perioada 1952 - 1964".

Soluţia instanţei, contrar afirmaţiilor recurentului, are suport probator - Nota din 3 octombrie 1969, în care se consemnează că "B. a fost condamnat prin Sentinţa nr. 111 din 11 martie 1952 a T.M. Craiova, la 15 ani muncă silnică, a fost graţiat în 1964 ... a făcut parte din organizaţia subversivă D. din Târgu Jiu ... După eliberarea din penitenciar.. a devenit student al Facultăţii de filologie ... Din primul an de studenţie a fost încadrat informativ iar în februarie 1969 i s-a deschis mapă de lucru care a fost transformată în acţiune informativă ..."

Nu se circumscrie motivului de casare precizat nici susţinerea potrivit căreia "invocând prevederile art. 2 lit. a) din O. U. G. nr. 24/2008, instanţa a pierdut din vedere cel de-al doilea element şi a dat interpretare greşită probatoriului. Practic toate celelalte argumente nu sunt critice reale ale sentinţei recurate ci apărări pe fondul cauzei, aspecte care au fost analizate şi înlăturate motivat de prima instanţă. Cum se poate observa din cuprinsul sentinţei recurate, judecătorul fondului analizând "înscrisurile ataşate, semnate olograf de pârât...a rezultat că pârâtul A. a desfăşurat activităţile specifice ocupaţiei sale, respectiv filaj, interceptare corespondenţă, solicitarea de investigaţii în privinţa persoanelor cu care persoana urmărită intră în relaţii.

O altă critică a recurentului se referă la preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, faţă de varianta iniţială a acestui act normativ, susţinând că din conţinutul acestuia, ca urmare a modificării, "dispare titularul exerciţiului terorii care, de fapt, a aprobat acţiunile Securităţii şi a dispus măsurile, în cazurile invocate de reclamantă".

Afirmaţia este eronată, întrucât la o atentă analiză a preambulului în varianta iniţială comparativ cu varianta modificată, rezultă că nu dispare titularul exerciţiului teroarei, ci este înlocuită cu sintagma "puterea comunistă", care, în opinia noastră, cuprinde şi J., ca principal element.

În concluzie, Sentinţa nr. 1936/2016 nu poate fi criticată sub aspectul că ar cuprinde motive contradictorii, nicidecum neputând fi vorba despre o nemotivare, aşa cum insinuează recurentul pârât.

Referitor la criticile aduse sentinţei recurate ca urmare a invocării a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Afirmaţia recurentului potrivit căreia "instanţa a reţinut în mod greşit faptul că pârâtul ar fi încălcat prevederile art. 33 din Constituţia României (1965)", nici acestea nu pot fi primite deoarece instanţa nu a reţinut că acest lucru. Cum se poate observa, analizând materialul probator, judecătorul a reţinut, în mod temeinic şi legal că "prin măsurile propuse şi realizate se constată că s-a îngrădit nepermis dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice ..., prin acţiunea directă a pârâtului.

În ce priveşte critica potrivit căreia interpretarea preluată de instanţă, potrivit căreia faptele pârâtului ar constitui încălcări ale art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, ar fi greşite şi fără temei legal deoarece nu s-ar fi dovedit "caracterul arbitrar şi ilegal al pretinselor imixtiuni în viaţa privată", nici aceasta nu este reală.

Instanţa, analizând din perspectiva prevederii art. 29 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în mod corect a arătat că "obţinerea de informaţii despre viaţa privată (relaţiile pe care petentul le avea cu diferite persoane şi corespondenţa purtată de acesta) nu reprezintă aspecte care să ţină de siguranţa naţională" iar "apartenenţa petentului la organizaţia D . . . . . . . . . .acesta reprezintă chiar motivul pentru care petentul fusese condamnat, condamnare de natură politică, iar nu penală". Deci, nu există nicio raţiune pentru care, într-o societate democratică, s-ar impune o astfel de supraveghere.

De asemenea, în mod corect judecătorul fondului a înlăturat motivat argumentele (reluate şi în susţinerea recursului) referitoare la "legitimarea funcţionării ca ofiţer", reţinând, în esenţă că "a acţiona conform atribuţiilor stabilite prin ordine şi instrucţiuni de linie şi a fişei postului ... nu exonerează de răspundere pe cel care putea să-şi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârşită în asemenea împrejurări.,,

În concluzie, nu ne aflăm în prezenţa unei greşite aplicări a normelor de drept material, nici raportat la art. 17 din pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, nici sub raportul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare, sentinţa atacată este amplu motivată, este legală nesusţinându-se motivele de recurs invocate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 iulie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 11 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 3 decembrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă nu a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că o parte din susţinerile recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că, în speţă, sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securităţii.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu judecătorul fondului, faptul că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Olt, Biroul 3, calitate în care a participat, între anii 1964 - 1975, la urmărirea informativă a lui B., profesor de limba engleză la Liceul "C." din Slatina.

Potrivit notei de constatare nr. Dl/1/641 din 25 martie 2015, precum şi potrivit înscrisurilor semnate de pârât, acesta:

- a întocmit raportul din 5 aprilie 1974 prin care a raportat Serviciului I al Direcţiei a III - a că persoana urmărită se deplasează la Bucureşti în vederea susţinerii definitivatului, pentru o perioadă de 10 zile;

- în raportul din 29 aprilie 1974, a consemnat că "la data de 29 aprilie 1974 s-a solicitat la biroul S din cadrul IJ Olt interceptarea corespondenţei interne a numitului B. pe perioada 1 mai - 1 octombrie 1974".

- prin raportul din 8 mai 1974, a consemnat: "la data de 8 mai 1974, orele 11:45, fiind anunţaţi de Biroul T din cadrul Inspect. Jud. Olt că la obiectivul "E." se găseşte o persoană de sex feminin cu care poartă unele discuţii şi cu care intenţionează să aibă relaţii intime. În acest sens, m-am deplasat cu lt. F., ofiţer op. în cadrul Biroului 3, pentru a lua în filaj şi apoi identifica legătura apărută", persoană asupra căreia pârâtul a continuat cercetările.

- din raportul întocmit la 1 septembrie 1974, rezultă că a interceptat corespondenţa petentului, respectiv o scrisoare adresată lui G., fiul unui fost specialist american, ce a acordat asistenţă tehnică la IPA Slatina şi care îl avusese profesor pe B. şi o scrisoare adresată lui H. din comuna natală a petentului, persoană asupra căreia pârâtul a dispus cercetări.

- a întocmit raportul din 2 septembrie 1974, de consemnare a semnalării locaţiei petentului la căminul şcolii pedagogice I. din Bucureşti

- a întocmit Raportul din 23 octombrie 1974, prin care pârâtul A. solicită punerea sub filaj a petentului întrucât "supravegherea operativă se impune a fi efectuată, întrucât e necesar să stabilim activitatea sa, reacţiile sale, legăturile ce apar din rândul cetăţenilor români sau străini (...)"

Corect se reţine că, din materialul arhivistic aflat la dispoziţia CNSAS, a rezultat că pârâtul A. a desfăşurat activităţi specifice ocupaţiei sale, respectiv filaj, interceptare corespondenţă, solicitarea de investigaţii în privinţa persoanelor cu care persoana urmărită intra în relaţii, etc.

Recurentul afirmă că activitatea sa a fost justificată inclusiv prin aceea că "suspectul "E., era un vizitator frecvent şi nemotivat profesional al Bibliotecii Americane de la Bucureşti, omiţând faptul că acesta era profesor de engleză iar pregătirea profesională îi impunea o documentare de acest fel.

Având în vedere obiectul şi natura informaţiilor furnizate de pârât, Înalta Curte apreciază că a fost vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Înalta Curte apreciază că furnizarea informaţiilor către organele de securitate a expus persoana în cauză unor consecinţe negative pentru sine, constând în supravegherea sa informativă şi, drept urmare, încălcarea dreptului la viaţa privată, consacrat legislativ în art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, fiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securităţii.

Instanţa de control judiciar consideră că nu prezintă nicio relevanţă juridică în cauza de faţă susţinerile recurentului, de vreme ce, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale, se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

Definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau "drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului". Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.

Mai mult, ordinele primite de la superiorii ierarhici, respectarea unor regulamente interne sau a unor cutume ale activităţii profesionale nu pot legitima încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţia în vigoare la acea dată şi de tratatele internaţionale asumate de România.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viaţă personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).

Demersul recurentului, de a intercepta corespondenţa şi convorbirile persoanei urmărite, de a penetra cercul de persoane din mediul personal şi profesional al acesteia, constituie imixtiuni în viaţa privată a persoanei semnalate şi îngrădirea dreptului la viaţă privată, ce nu poate fi justificată nici măcar de "apărarea intereselor statului român".

Recurentul arată că activităţile desfăşurate cu privire la titularul "E., s-au referit exclusiv la activităţi profesionale, desfăşurate la locul său de muncă. Nu pot fi justificate ingerinţele comise la adresa persoanei supravegheate în modalitatea arătată de către recurent după cum nu pot fi acceptate nici imixtiunile în viata personală, or rezultă din actele dosarului că au fost supravegheate inclusiv vizitele la domiciliu ale celui urmărit, făcute de persoane de sex feminin.

Totodată, recurentul nu probează, prin prisma "îndeplinirii obligaţiilor de serviciu", legalitatea acţiunilor sale. Nu rezultă, din actele de urmărire, că măsurile dispuse au fost justificate de necesitatea protejării informaţiilor cu caracter secret şi evitarea divulgării acestora în exteriorul ţării.

Rezultă deci cu necesitate faptul că acţiunea instrumentată împotriva persoanei urmărite a fost una abuzivă, motivată de considerente politice şi nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituţiei României din 1965 sau a regulamentelor militare.

Prin prelucrarea, pentru motive politice, a unor informaţii cu caracter personal, recurentul a încălcat dreptul la viată privată în privinţa persoanei urmărite.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din perspectiva art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentului pârât sunt neîntemeiate şi se impun a fi respinse iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu respectarea normelor de drept material.

Nici incidenta art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinută, hotărârea recurată necuprinzând motive contradictorii.

Verificând considerentele pentru care a fost dată sentinţa recurată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu a făcut afirmaţia imputată de către recurent, că "în fapt, în cauză nu s-a contestat calitatea pârâtului de lucrător al fostei securităţi".

Corect sesizează intimatul că nu este nicio contradicţie între cele dovedite probator şi susţinerile din motivarea fondului, în sensul că persoana urmărită de recurent ar fi figurat în evidenţele securităţii ca fost condamnat politic, cu referire la încheierea de şedinţă din 24 mai 2016 şi având în vedere inclusiv poziţia procesuală exprimată de pârât prin întâmpinare, unde se recunoaşte că persoana urmărită fusese condamnat politic şi că motivaţia luării în atenţie a petentului B., pe considerentul că era fost deţinut politic ar fi fost "un aspect secundar".

Soluţia instanţei are în vedere inclusiv Nota din 3 octombrie 1969, în care se consemnează că "B. a fost condamnat prin Sentinţa nr. 111 din 11 martie 1952 a T.M. Craiova, la 15 ani muncă silnică, a fost graţiat în 1964 ... a făcut parte din organizaţia subversivă "D., din Târgu Jiu ... După eliberarea din penitenciar.. a devenit student al Facultăţii de filologie ... Din primul an de studenţie a fost încadrat informativ iar în februarie 1969 i s-a deschis mapă de lucru care a fost transformată în acţiune informativă ..."

O altă critică a recurentului se referă la preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, faţă de varianta iniţială a acestui act normativ, susţinându-se că, din conţinutul acestuia, ca urmare a modificării, "dispare titularul exerciţiului terorii care, de fapt, a aprobat acţiunile Securităţii şi a dispus măsurile, în cazurile invocate de reclamantă".

Verificând comparativ preambulul actului normativ se poate constata că nu dispare titularul exerciţiului teroarei, fiind doar folosită sintagma "puterea comunistă".

Este irelevantă susţinerea recurentului cu privire la titularul exerciţiului terorii, persoanele ce aparţineau structurilor fostei Securităţi neputând fi exonerate de consecinţele activităţilor desfăşurate în vederea protejării regimului totalitar comunist.

Oricum, o astfel de apărare nu poate fi circumscrisă motivelor de casare prevăzute la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., după cum nici susţinerile referitoare la interpretarea greşită a probatoriului nu au acoperire din perspectiva motivului de nelegalitate referitor la existenţa unor motive contradictorii.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 1936 din 7 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 1936 din 7 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM