Priority of judicial transfers over promotion validations and admissibility of exception of illegality against individual CSM acts

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei

Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 493/15.05.2018 şi obligarea acestuia să emită o nouă hotărâre prin care să se dispună promovarea sa efectivă la Curtea de Apel Craiova, ca urmare a valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017.

În motivarea contestaţiei, se arată că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere că a participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor/procurorilor din data de 26.11.2017 pentru Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a obţinut media 8,00, însă au fost scoase la concurs doar patru posturi ce au fost ocupate de judecătorii nominalizaţi în Hotărârea Plenului nr. 1329/19.12.2017.

Contestatoarea arată că s-a clasat pe poziţia a opta, dar în afară de cele patru posturi indisponibilizate pentru concursul de promovare, la Curtea de Apel Craiova mai figura un post vacant/vacantabil de execuţie, precum şi un post de conducere - preşedinte secţie penală şi pentru cauze cu minori.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 04/11.01.2018 a fost numit în funcţia de preşedinte al secţiei penale şi pentru cauze cu minori un alt judecător, dar în mod nelegal postul eliberat nu a fost publicat pe lista posturilor vacante/vacantabile publicată de CSM.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 70/26.02.2018 a fost eliberat din funcţie prin pensionare un alt judecător cu grad profesional corespunzător Înaltei Curţi, ce funcţiona la Curtea de Apel Craiova, astfel că pe listă ar fi trebuit să figureze trei posturi vacante/vacantabile de execuţie şi nu două.

În data de 06.03.2018 a avut loc o sesiune de transferuri, iar prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a CSM nr. 112/06.03.2018 s-a dispus transferul unui judecător de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, astfel că mai rămâneau două posturi de execuţie, dacă se lua în calcul şi cel eliberat în urma promovării în funcţii de conducere.

Contestatoarea a formulat cerere prin care a cerut să se discute pentru sesiunea de valorificare a rezultatelor concursului din data de 26.11.2017 şi cererile de pensionare depuse anterior şedinţei de către doi judecători.

Cu toate acestea, fără niciun fundament juridic, susţine contestatoarea, nu s-a pus în discuţie decât cererea înaintată de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, cu privire la cererea de pensionare a unui singur judecător.

Mai susţine contestatoarea că Hotărârea Plenului CSM nr. 493/15.05.2018 este nelegală, fiind emisă cu nerespectarea Hotărârii Plenului CSM nr. 155/25.02.2018, în sensul de a include în procedura valorificării şi postul de execuţie eliberat în urma promovării în funcţii de conducere.

Contestatoarea invocă şi excesul de putere, deoarece cererile de valorificare nu au fost soluţionate după sesiunea de transferuri din data de 06.03.2018, conform art. 30 alin. (1) din Hotărârea nr. 621/21.09.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, ci a organizat o nouă sesiune de transferuri.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că, în cadrul termenului de valorificare, după soluţionarea cererilor de transfer s-a vacantat doar un post la Curtea de Apel Craiova, secţia penală, ce a fost ocupat de judecătorul care s-a clasat pe poziţia a cincea la concursul de promovare.

Intimatul arată că termenul de valorificare s-a împlinit la 19.03.2018, iar promovarea nu poate avea loc decât pe posturile pentru care au optat la înscriere candidaţii, inclusiv pentru o anumită secţie din cadrul instanţei, astfel că cererea de valorificare a fost respinsă în mod legal pentru inexistenţa posturilor de execuţie vacante/vacantabile.

În data de 29.03.2018 a fost publicată situaţia posturilor vacante la Curtea de Apel Craiova, după sesiunea de transferuri au fost ocupate două posturi, iar pentru sesiunea de valorificare a rămas un post, ocupat de candidatul de pe poziţia a cincea în urma concursului de promovare.

Analiza posturilor vacante la Curtea de Apel Craiova, secţia penală s-a realizat pentru toată perioada termenului de valorificare, cu respectarea principiului priorităţii cererilor de transfer, nefiind îndeplinite condiţiile dispuse de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, pentru a se constata existenţa unui exces de putere din partea autorităţii intimate.

3. Prin cererea înregistrată la 17.10.2018, contestatoarea arată că renunţă la invocarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârilor secţiei de judecători a CSM nr. 11/06.03.2018, nr. 304/19.04.2015, nr. 305/19-04.2018 şi invocă excepţia de nelegalitate a art. 1 din Hotărârile Plenului CSM nr. 496/2016 şi nr. 155/2018, întrucât aceste dispoziţii nu îndeplinesc condiţiile de previzibilitate, claritate şi nu prevăd situaţiile, posturile, criteriile, etc., în care au prioritate cererile de transfer faţă de cererile de valorificare.

4. Prin cererea înregistrată la data de 15.11.2018, intimatul arată că susţine inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, deoarece dispoziţiile atacate nu pot face obiectul controlului exercitat de instanţa de judecată pe calea excepţiei de nelegalitate, ci reprezintă operaţiuni administrative care au stat la baza emiterii Hotărârii Plenului CSM nr. 493/2018.

În subsidiar, intimatul solicită respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată, dispoziţiile conţin criterii clare de soluţionare a situaţiilor în care există pentru aceleaşi posturi vacante atât cereri de transfer, cât şi cereri de valorificare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Cu privire la excepţia de nelegalitate a disp. art. 1 din HPCSM nr. 496/2016 şi art. 1 din HPCSM nr. 155/2018

Prin dispoziţiile art. 1 din HPCSM nr. 496/26.04.2016 s-a stabilit că în ceea ce priveşte valorificarea rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 03.04.2016, cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 03.04.2016, cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, atunci când dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicită valorificarea rezultatelor, iar când cererile de transfer sunt formulate de candidaţi care au participat la acelaşi concurs de promovare, au prioritate cererile de valorificare faţă de cererile de transfer.

Prin dispoziţiile art. 1 din HPCSM nr. 155/26.02.2018, s-a hotărât că pentru concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017 se menţin soluţiile de principiu stabilite prin Hotărârea nr. 496/2016, dar şi a celor privind vacanţa posturilor.

Potrivit disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, defineşte actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Cele două hotărâri ale Plenului CSM, în discuţie în prezenta cauză, stabilesc modul în care se soluţionează cererile de transfer şi de valorificare pentru concursurile de promovare din datele de 03.04.2016 şi 26.11.2017, atunci când acestea sunt în concurs.

Hotărârile au o existenţă de sine stătătoare şi dau naştere la anumite raporturi juridice specifice.

Hotărârile ulterioare prin care se hotărăşte asupra transferului/valorificării sunt emise şi în temeiul celor două hotărâri analizate - nr. 496/2016 şi nr. 155/2018, alături de dispoziţiile art. 36 lit. j) din Legea nr. 317/2004 şi art. 27-30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin HPCSM nr. 621/2006.

Având capacitatea de a da naştere unor raporturi juridice specifice, Hotărârile nr. 496/2016 şi nr. 155/2018, sunt acte administrative şi nu operaţiuni administrative cum în mod greşit a susţinut intimatul.

Hotărârile analizate sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual, deoarece sunt emise pentru concursurile din 03.04.2016 şi 26.11.2017 şi execută în concret legea, respectiv dispoziţiile Legii nr. 317/2004 şi ale HPCSM nr. 1621/2006, care dau în competenţa intimatului emiterea de hotărâri care să stabilească criteriile de urmat în vederea soluţionării cererilor de valorificare/transfer formulate de judecători/procurori.

Înalta Curte constată astfel că din perspectiva celor arătate, excepţia de nelegalitate este admisibilă, deoarece se referă la acte administrative unilaterale cu caracter individual.

Cu privire la temeinicia excepţiei de nelegalitate, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, conţine condiţia ca "de actul administrativ individual să depindă soluţionarea litigiului pe fond".

Această condiţie este îndeplinită, deoarece respingerea cererii de valorificare formulată de contestatoare s-a întemeiat, cum deja s-a reţinut, şi pe cele două hotărâri.

Instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate examinează concordanţa actului administrativ dedus judecăţii cu actele normative/actele administrative normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei şi forţei juridice superioare a acestor acte, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Contestatoarea, în cadrul excepţiei de nelegalitate nu a arătat în ce constă neconcordanţa dintre cele două acte administrative unilaterale cu caracter individual şi actele normative/administrative normative în baza cărora a u fost emise.

Înalta Curte reţine că în speţă, nu s-a formulat o critică din acest punct de vedere şi că nu poate proceda, din oficiu, la găsirea unor elemente de neconcordanţă, mai ales că prin dispoziţiile Legii nr. 317/2004 modificată şi completată, procedura promovării judecătorului/procurorului, dar şi a soluţionării cererilor de valorificare şi transfer este lăsată în competenţa autorităţii publice competente.

De asemenea, HPCSM nr. 621/2006 nu conţine prevederi exprese referitoare la concursul dintre cererile de valorificare şi transfer, rezolvarea fiind lăsată la aprecierea aceleiaşi autorităţi, prin emiterea unor hotărâri ulterioare.

Contestatoarea a invocat faptul că HPCSM nr. 496/2016 şi nr. 155/2018 nu îndeplinesc condiţiile de previzibilitate, nu sunt clare şi nu prevăd situaţiile, posturile, costurile, etc., în care au prioritate cererile de transfer faţă de cererile de valorificare.

Înalta Curte apreciază că aceste condiţii se analizează în cadrul unei acţiuni directe în anulare şi nu pe calea excepţiei de nelegalitate.

Criticile pot fi analizate şi în cadrul excepţiei de nelegalitate prin raportare la actul normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă în speţă contestatoarea nu a procedat în acest mod, cum s-a menţionat mai sus.

În concluzie, Înalta Curte, constatând neîntrunite disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se respingă excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.

2. Cu privire la fondul cauzei

Prin HPCSM nr. 493/15.05.2018 s-a respins cererea de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, prin care s-a solicitat promovarea efectivă la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze pentru minori, a candidaţilor care s-au clasat pe poziţiile 6 - 9, printre care şi contestatoarea care s-a clasat pe poziţia a opta.

Plenul CSM a reţinut că termenul de valorificare a rezultatelor s-a împlinit în data de 19.03.2018 şi, conform datelor existente la nivelul Direcţiei resurse umane şi organizare, rezultă că la Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 29.03.2018 exista un singur post de execuţie vacant, susceptibil de ocupare prin valorificare şi care a fost ocupat de un alt judecător, cel care s-a clasat pe poziţia a cincea, prin HPCSM nr. 492/15.05.2018.

La rândul său, contestatoarea susţine că în data de 04.12.2017, mai exista un post vacant/vacantabil de execuţie, la data eliberării din funcţie a judecătoarei B., precum şi un post de conducere de preşedinte al secţiei penale şi pentru cauze pentru minori.

Deşi pe postul de conducere a fost numit un judecător prin HPCSM nr. 04/11.01.2018, postul eliberat nu a fost publicat pe listă.

Mai târziu, prin HPCSM nr. 70/26.02.2018 a fost eliberat un post de execuţie prin promovarea unui judecător.

Din înscrisurile depuse la 04.12.2017 a fost publicată situaţia posturilor vacante la Curtea de Apel Craiova de unde rezultă că era vacant un post de conducere la secţia penală şi pentru cauze cu minori şi un post vacantabil la data eliberării din funcţie a judecătoarei B.

La 29.03.2018, conform listei publicate, erau vacantabile 3 posturi la data publicării decretului de eliberare din funcţie a judecătorului C., la 01.04.2018, a dnei judecător TT, la 01.05.2018 şi a dnei judecător D., 01.05.2018 şi pentru valorificare două posturi.

Prin hotărârea secţiei pentru judecători a CSM nr. 04/11.01.2018 a fost numită în funcţia de conducere a secţiei penale şi pentru cauze cu minori, dna judecător C.Gh. M.C.

Prin Hotărârea nr. 157/26.02.2018, Plenul CSM a stabilit că pentru procedura de valorificare este necesar a fi avute în vedere nu doar posturile vacante şi cele care se vor vacanta până la data de 19.03.2018, dar şi cele ce vor deveni vacante ulterior datei de 19.03.2018, însă ca urmare a unor măsuri dispuse în termenul de valorificare a rezultatelor concursului.

De asemenea, prin hotărâre s-a hotărât prioritatea cererilor de transfer în concurs cu cererile de valorificare, dacă dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior în concursul de promovare pentru care se solicită valorificarea rezultatelor.

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători a CSM nr. 112/6.03.2018 s-a hotărât transferul dnei judecător E., cu grad profesional de curte de apel la Curtea de Apel Craiova.

Este neîntemeiată susţinerea contestatoarei conform căreia, cererea sa de valorificare trebuia să fie analizată anterior cererilor de transfer, deoarece cererea sa de valorificare a fost depusă anterior cererilor de transfer.

Cererile de valorificare se soluţionează după împlinirea termenului de 3 luni prevăzut de legislaţia în domeniu şi nu individual, deoarece şi acestea se soluţionează în concurs, prin analizarea tuturor solicitărilor depuse, în cazul de faţă, până la 19.03.2018, inclusiv.

Întrucât sesiunea de transferuri şi valorificare a avut loc în data de 15.05.2018, este legal să se ia în analiză toate cererile indiferent dacă cererile de transfer au fost înregistrate după data de 19.03.2018, nefiind întrunite condiţiile excesului de putere invocate de contestatoare.

Recapitulând, din actele dosarului, rezultă că la data de 29.03.2018 a fost publicată lista posturilor vacante la 19.03.2018 şi vacantabile la o dată ulterioară.

Dintre cele 3 posturi vacantabile, numai 2 au fost utile pentru valorificare, deoarece un post urma să devină vacant prin măsuri dispuse de CSM ulterior datei de 19.03.2018 şi anume prin hotărârea din data de 27.03.2018.

La sesiunea de transferuri din data de 19.04.2018 un post a fost ocupat de doamna judecător DL şi un alt post de dna. judecător E., rămânând vacant un singur post ce a fost ocupat de dna judecător AG, clasată pe poziţia a cincea la concursul de promovare.

Cât priveşte funcţia de preşedinte al secţiei penale, aceasta s-a ocupat într-adevăr în data de 11.01.2018, însă nu rezultă că a rămas liber un post de execuţie, deoarece conform schemei din 19.03.2018, nu existau decât 3 posturi ce urmau să fie vacantabile.

Această situaţie se coroborează cu cea emisă pentru data de 04.12.2017, când exista un post vacant pentru funcţia de preşedinte de secţie, 1 post vacantabil şi 4 posturi indisponibilizate pentru concursul de promovare, cele 2 posturi ocupându-se până în data de 15.05.2018.

În urma ocupării postului de preşedinte de secţie nu apare ca devenit vacant postul de execuţie al judecătorului ce a fost numit în funcţia de preşedinte, deoarece la data de 29.03.2018, din cele 99 posturi erau ocupate 99, din care 1 post la data de 14.05.2018.

Faţă de acestea, nefiind întrunite criticile formulate urmează ca în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, modificată şi completată, să se respingă ca neîntemeiată contestaţia analizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 1 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 496/2016 şi art. 1 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 155/2018, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 493 din 15 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN