Mediation Council must issue qualification certificate; annulment claim rejected as inadmissible, appeal upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1.Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul de Mediere, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

1. obligarea pârâtei la eliberarea certificatului de calificare în profesia de mediator al reclamantei, conf. art. 20 lit. i) coroborat cu art. 7 lit. f) şi g) din Legea nr. 192/2006;

2. anularea tuturor articolelor referitoare la mediatori şi asociaţiile profesionale ale mediatorilor cuprinse în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere (ROF) aprobat prin Hotărâre nr. 5 din 13 mai 2007, respectiv: art. II, art. 2, art. 3, art. 25 - 40, art. 43, art. 44 alin. (11), art. 44 alin. (3), art. 44 alin. (4), art. 45 - 50, art. 521 - 5218, art. 53 - 58, art. 83, art. 831 - art. 8310 întrucât ROF este un instrument de organizare internă util structurii organizatorice a unui sistem economico-social cu personal propriu angajat şi nicidecum nu poate institui norme de conduită, atribuţii, obligaţii şi sancţiuni pentru profesia liberală a mediatorilor sau privitoare la asociaţiile profesionale, ambele categorii având propria lor organizare;

3. anularea art. 8 lit. f) din Anexa nr. 11 a ROF privind "Procedurile de organizare a alegerilor membrilor Consiliului de mediere" aprobată şi modificată prin Hotărârea nr. 52 din 20 decembrie 2014, întrucât restrânge nepermis dreptul de a candida şi de a fi ales în Consiliul de Mediere, permiţând doar candidaturile celor care au experienţă practică în activitatea Consiliului şi a Comisiilor profesionale;

4. constatarea caracterului abuziv al taxei de autorizare pentru mediatori stabilită de pârâtă în cuantum de 980 RON prin Hotărârea nr. 723 din 23 februarie 2013, considerând-o nejustificată şi disproporţională comparativ taxele aplicabile în cadrul altor profesii liberale;

5. cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 5465 din 7 septembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 611 din 25 februarie 2015, a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capetelor 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată.

A admis excepţia lipsei procedurii prealabile cu privire la capătul 2 al cererii de chemare în judecată.

A respins ca inadmisibil capătul 2 al cererii de chemare în judecată.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul de Mediere cu privire la primul capăt de cerere.

A admis în partea cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere şi a obligat pârâtul să elibereze părţii reclamante documentul care atestă calificarea acesteia în profesia de mediator, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de faţă.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 611 din 25 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat pârâtul Consiliul de Mediere, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de recurs se referă la aceea că litigiul nu este de competenţa contenciosului administrativ.

În realitate, cum de altfel, contrar susţinerilor recurentei, a arătat şi instanţa de fond, Consiliul de Mediere este conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, persoana juridică de interes public.

De altfel, în faţa instanţei de fond recurenta prin întâmpinare a invocat doar excepţia necompetenţei Tribunalului Bucureşti apreciind că instanţa competentă este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Or, această declinare a fost dispusă în mod corect, în incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul căii de atac s-a arătat că Consiliul de Mediere, îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute în art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi eliberează furnizorilor de formare, la cererea acestora, documente care atesta calificarea profesionala a mediatorilor.

Procedura de eliberare către reclamanta a certificatului pe care aceasta ii solicita de la parat, este realizata de către furnizorul de formare autorizat de către Consiliul de Mediere. Obligaţia de a elibera certificatul de absolvire cu recunoaştere naţionala, Care are regimul actelor de studii, conform art. 10 alin. (1) din Hotărârea 12 din 7 septembrie 2007 pentru aprobarea standardului de formare a mediatorului, ii revine furnizorului de formare.

Furnizorii de formare, după obţinerea avizului Consiliului de Mediere pentru programul de formare a mediatorilor, trebuie sa se adreseze comisiilor de autorizare şi sa urmeze procedurile prevăzute de O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adulţilor. Consiliul de mediere doar avizează programul de formare propus de furnizor, care nu poate fi obligat sa obţină autorizarea în domeniul formarii profesionale a adulţilor.

Consiliul de Mediere îşi îndeplineşte obligaţia de a elibera certificatul, prevăzuta în art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, prin intermediul furnizorilor de formare. Consiliul de Mediere are calitatea de autoritate emitenta a certificatului de calificare în profesia de mediator solicitat de reclamanta, emiterea certificatului făcându-se la cererea furnizorului de formare, iar Consiliul de Mediere eliberează certificatul care atesta calificarea în profesia de mediator prin intermediul furnizorilor de formare.

Potrivit Hotărârii nr. 4347 din 1 septembrie 2013 emisa de Consiliul de Mediere, tipizatele certificatelor de absolvire a cursurilor de formare iniţiala sunt emise de Consiliul de Mediere şi eliberate furnizorilor de formare, care au obligaţia de a le completa şi elibera solicitanţilor.

Prin Hotărârea nr. 5597 din 23 noiembrie 2013 emisa de Consiliul de mediere a fost aprobata forma Regulamentului de eliberare a certificatului de absolvire. Potrivit acestei hotărâri, Consiliul de Mediere este autoritatea competentă în domeniul medierii ce emite documentele prin care recunoaşte şi atesta competenţele profesionale dobândite ca mediator. Consiliul de Mediere reglementează activitatea de formare a mediatorilor, şi este garantul emiterii, tipăririi certificatelor de absolvire, în urma solicitării formulate de către furnizorul de formare. Certificatele de absolvire sunt eliberate de către Consiliul de Mediere furnizorului de formare, care ulterior le eliberează solicitanţilor, absolvenţi ai cursurilor de formare iniţială.

Potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Regulamentului de eliberare a certificatului de absolvire, furnizorul de formare tine evidenta nominala a eliberării certificatelor de absolvire, iar potrivit art. 10 alin. (1), (4) eliberarea certificatelor de absolvire se face de către furnizorii de formare acreditaţi/autorizaţi de către Consiliul de Mediere.

Certificatul de absolvire în profesia de mediator emis de Consiliul de Mediere este documentul care atestă calificarea ca şi mediator, având cod x în Registrul naţional al calificărilor profesionale din România.

În realitate, conform art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006, documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor se eliberează de către recurenta Consiliul de Mediere.

Totodată conform art. 9 din acelaşi act normativ, acelaşi consiliu va autoriza cursurile şi programele de formare profesională şi emite documentele care atestă competenţa profesională a mediatorilor.

Faptul că acest Consiliu a autorizat obligaţia de formare profesională către anumite entităţi menţine obligaţia în sarcina Consiliului.

Apărările recurentei se referă de altfel la certificatul de calificare, diferit de certificatul de absolvire.

Cât priveşte lipsa de interes a reclamantei în promovarea acţiunii obiectul acţiunii astfel cum a fost precizat de către aceasta este eliberarea certificatului de calificare în profesia de mediator, în conformitate cu prev. art. 9 alin. (4) şi art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006 şi nu a certificatului de absolvire, emis în temeiul O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adulţilor.

În raport de cele mai sus analizate hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2.Temeiul de drept al soluţiei adoptate

Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a-l respinge în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva Sentinţei civile nr. 611 din data de 25 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM