Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4171/2018 AI generated

Recusal motion annulled for non-payment of stamp duty despite timely filing; material error in factual findings justifies cancellation under CPC Art. 503(2)(2)

Case Number Decizia nr. 4171/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania (ICCJ) admitted the appeal in cancellation, annulled the appellate decision, and ordered the re-judgment of the recusal motion, resulting in a procedural victory for the applicant. The dispute concerned the procedural validity of a recusal request against the entire appellate panel, which a lower division had annulled as untimely and unstamped (netimbrată) on the basis of a material error regarding the filing date and stamp duty compliance. The court found that the original recusal request was properly filed and stamped on October 17, 2018, while a subsequent document from October 30, 2018, was merely an amendment; the erroneous annulment stemmed from confusing these distinct submissions and ignoring the valid stamps attached to the initial filing. The decisive legal basis was Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, which permits an appeal in cancellation when a judgment is the result of a material error, applied alongside Article 197 of the Code of Civil Procedure and Article 9(a) of O.U.G. 80/2013 regarding judicial stamp duties.

Legislator headnote

AI generated

art. 200 alin. (5) din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 425 din C. proc. civ, art. 121 din Legea nr. 76/2012, art. 197 din C. proc. civ; Recusal motion annulled for non-payment of stamp duty despite timely filing; material error in factual findings justifies cancellation under CPC Art. 503(2)(2): The dispute concerned the procedural validity of a recusal request against the entire appellate panel, which a lower division had annulled as untimely and unstamped (netimbrată) on the basis of a material error regarding the filing date and stamp duty compliance. The court found that the original recusal request was properly filed and stamped on October 17, 2018, while a subsequent document from October 30, 2018, was merely an amendment; the erroneous annulment stemmed from confusing these distinct submissions and ignoring the valid stamps attached to the initial filing. The decisive legal basis was Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, which permits an appeal in cancellation when a judgment is the result of a material error, applied alongside Article 197 of the Code of Civil Procedure and Article 9(a) of O.U.G. 80/2013 regarding judicial stamp duties.

Keywords

AI generated
payment of stamp duty motion for recusal untimely filing civil annulment Civil Procedure Code procedural duty

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 508 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Serves as the main ground for admitting the appeal in cancellation and annulling the lower decision due to a material error.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin încheierea din 1 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva membrilor Completului de judecată nr. 2 compus din doamnele judecător B. şi C. şi domnul judecător D., constituit în şedinţa publică de la 17 octombrie 2018.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul x/2015, recurentul-reclamant A. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., cerere de reexaminare, recalificată la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2018, ca fiind contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că soluţia dată asupra cererii de recuzare este nelegală, fiind rezultatul unei erori materiale.

La termenul de azi, 27 noiembrie 2018, Înalta Curte a luat act de recalificarea cererii de faţă ca fiind o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii de contestaţie în anulare, s-au arătat următoarele:

În esenţă, se arată că a fost luată în mod greşit măsura anulării cererii de recuzare ca netimbrată, reţinându-se o situaţie de fapt diferită de cea care rezulta din dosar. Astfel, cererea de recuzare a fost formulată în şedinţa din 17 octombrie 2018 de parte prin reprezentant şi în forma scrisă ulterior în aceeaşi zi, depunându-se 3 chitanţe în original privind taxele de timbru aferente recuzărilor. Cererea de recuzare scrisă în care s-au indicat motivele a fost depusă la data de 17 octombrie 2018 ora 12:45 şi nu cum în mod eronat se susţine în cuprinsul încheierii recurate, la data de 30 octombrie 2018; la acea dată, a fost depusă precizarea la cererea de recuzare din forma scrisă de la data de 17 octombrie 2018. acest aspect rezultă din înregistrarea şedinţei de la data de 17 octombrie 2018, înregistrarea olografă a funcţionarei de la registratura generală, registrul cu menţiunea înregistrării la data de 17 octombrie 2018. cererea de recuzare şi cele trei chitanţe scanate au fost depuse prin email la orele 12:29 în aceeaşi zi. La data de 9 noiembrie 2018, a primit încheierea recurată, fără menţiunea că este definitivă sau că există vreo cale de atac de reformare sau de retractare sau calea de atac a reexaminării, conform art. 425 din C. proc. civ.

Se invocă faptul că în mod eronat a fost anulată cererea ca netimbrată şi că partea a înţeles să formuleze şi recurs împotriva acestei încheieri. Prin cererile depuse la data de 26 noiembrie 2018, contestatorul a depus precizări ale cererii de reexaminare formulată iniţial, în cadrul căreia a invocat excepţia de neconvenţionalitate şi prevalenţa aplicării art. 6 şi 14 din CEDO raportat la aplicabilitatea art. 200 alin. (5) din C. proc. civ. şi a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prev. art. 121 din Legea nr. 76/2012 cu referire la art. 200 alin. (5) şi art. 197 din C. proc. civ. şi art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 51 şi următoarele din C. proc. civ., art. 197 şi 200 din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 1 alin. (5), (21), (53) cu referire şi la art. 16, art. 126 alin. (2), art. 129 din Constituţie şi art. 6 şi 14 din CEDO.

Ca urmare a recalificării de la termenul de azi, 27 noiembrie 2018, a cererii de faţă ca fiind o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., partea a arătat că nu îşi mai menţine excepţiile invocate prin cele două cereri depuse la dosar.

Analizând admisibilitatea contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prev. art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

În cadrul contestaţiei în anulare speciale, condiţia de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia şi este aceea de a privi hotărâri ale instanţei de recurs, cu privire la care legea nu exclude în mod expres toate căile de atac sau cu privire la care legea nu suprimă în mod expres calea de atac a contestaţiei în anulare.

Noţiunea de "hotărâre" prevăzută de art. 503 din C. proc. civ. trebuie avută în vedere într-un sens larg, cuprinzând şi unele încheieri judecătoreşti pe care instanţa le pronunţă independent de o hotărâre de fond, conform art. 424 alin. (5) din C. proc. civ.. Astfel, încheierea atacată cu cererea de contestaţie în anulare de faţă se încadrează la această noţiune.

Încheierea atacată în cauza de faţă are ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare a întregului complet de recurs, soluţia fiind aceea de anulare a acestei cereri ca netimbrată.

Conform prev. art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Pe de o parte, recursul în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare nu este soluţionat definitiv; pe de altă parte, se află pe rolul instanţei supreme, neexistând instanţă ierarhic superioară. Astfel, partea contestatoare nu se află în niciuna din ipotezele care deschid calea de atac de reformare a recursului (nu se află nici în faţa primei instanţe şi nici nu există o instanţă ierarhic superioară celei supreme). De asemenea, legea nu prevede că încheierea de respingere a unei cereri de recuzare formulate în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este supusă niciunei căi de atac şi nici nu a exclus explicit calea de atac a contestaţiei în anulare.

Lipsa menţiunii din dispozitivul încheierii atacate cu privire la caracterul definitiv al încheierii nu atrage consecinţe juridice, câtă vreme conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În fine, anularea ca netimbrată a cererii de recuzare se încadrează la noţiunea de respingere a acesteia în sens larg, fiind aplicabile aceleaşi dispoziţii legale mai sus citate.

Ca atare, se constată faptul că este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de contestaţie în anulare întemeiată pe prev. art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Analizând temeinicia contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Acest motiv de contestaţie în anulare specială are în vedere situaţia în care s-au produs erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale hotărârii atacate, care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită. Pe calea contestaţiei în anulare, poate fi invocată numai o eroare materială esenţială, adică o eroare care a determinat pronunţarea unei soluţii greşite faţă de actele existente la dosar. Instanţa trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă deoarece, faţă de ceea ce judecătorii aveau la dispoziţie în acel moment, se poate aprecia dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale.

Ceea ce se invocă prin contestaţia în anulare de faţă este greşita anulare ca netimbrată a cererii de recuzare, cu toate că la dosar se regăseau chitanţele de plată a taxelor de timbru.

Din cercetarea dosarului de recurs, se constată că la termenul din 17 octombrie 2018, recurentul-reclamant a formulat oral cererea de recuzare a întregului complet de judecată, iar ca urmare a acesteia, dosarul a fost trimis la completul următor în vederea soluţionării cererii de recuzare; totodată, s-a pus în vedere recurentului-reclamant prin reprezentant să formuleze în scris şi să indice motivul de recuzare pentru fiecare membru al completului de judecată şi să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare.

Ulterior, recurentul-reclamant a depus prin serviciul registratură, cu menţiunea efectuată de serviciul registratură "primit, 17 octombrie 2018, ora 12:51", cererea de recuzare scrisă şi a ataşat acesteia în original chitanţele seria x nr. x din 17 octombrie 2018, seria x nr. x din 17 octombrie 2018 şi seria nr. x din 17 octombrie 2018 emise de Poşta Română Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, fiecare în cuantum de câte 100 RON .

De asemenea, prin emailul din 17 octombrie 2018 ora 12:29, recurentul-reclamant a trimis pe cale de poştă electronică cererea scrisă de recuzare şi cele trei chitanţe în format electronic, ce au fost imprimate şi ataşate la dosarul cauzei .

Deşi în mod evident, depunerea acestor înscrisuri a fost ulterioară redactării încheierii de şedinţă de la data de 17 ianuarie 2018 (în aceeaşi zi, însă), în mod eronat aceste înscrisuri au fost cusute la dosar şi numerotate anterior încheierii din data de 17 octombrie 2018 .

Ulterior, prin emailul din 30 octombrie 2018 ora 11:10, recurentul-reclamant a trimis pe cale de poştă electronică o precizare a cererii de recuzare .

Prin încheierea din camera de consiliu pronunţată la data de 1 noiembrie 2018 în dosar nr. x/2015, s-a constatat că recurentul-reclamant A. a depus, la 30 octombrie 2018, cererea de recuzare în formă scrisă, fără, însă, a ataşa şi taxa judiciară de timbru. De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar, conform art. 197 C. proc. civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia. În aceste condiţii, faţă de neîndeplinirea de către recurent a obligaţiei de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, este incidentă, conform art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea anulării cererii de recuzare, împrejurare de natură a face inutilă expunerea şi analiza în fond a cererii de recuzare, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, urmare a erorii materiale ce reiese cu prisosinţă din cele de mai sus, instanţa nu a observat faptul că cererea depusă la data de 30 octombrie 2018 nu era decât o precizare a cererii de recuzare ce fusese depusă în scris la data de 17 octombrie 2018, după terminarea şedinţei de judecată şi că cererea din 17 octombrie 2018 era şi legal timbrată, conform art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, constatând că soluţia de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare a fost rezultatul unei erori materiale, în temeiul art. 508 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, va anula încheierea din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 şi va dispune rejudecarea cererii de recuzare la termenul din 27 noiembrie 2018, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

Anulează încheierea din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 şi dispune rejudecarea cererii de recuzare la termenul din 27 noiembrie 2018, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM