Enforceability of tax compensation in judicial reorganization: profit tax on debt cancellation as non-current claim under insolvency and fiscal codes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x din 25 ianuarie 2016, reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, contestaţie împotriva Deciziei nr. x din 3 noiembrie 2015 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulată de societatea A., înregistrată la AJFP Vâlcea sub nr. x din 30 septembrie 2015.

Prin Sentinţa nr. 106 din 6 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis contestaţia formulată de reclamanta A. S.A. - societate în reorganizare judiciară, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea.

A fost anulată Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 şi, în parte, Decizia nr. x din 24 august 2015, în ceea ce priveşte măsura de compensare a sumei de 3.612.052 RON cu impozitul pe profit.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocându-se aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 şi a dispoziţiilor art. 34, 58, 125 şi art. 20651 din Codul fiscal în ceea ce priveşte soluţia recurată prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta-intimată.

Recurenta-pârâtă arată că prima instanţă a apreciat greşit că faţă de reclamata-intimată - societate aflată în proces de insolvenţă - în calitate de debitor sunt aplicabile dispoziţiile art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 în sensul că ordinea stingerii datoriilor este cea prevăzută în planul de reorganizare confirmat şi aprobat prin Sentinţa nr. 2329 din 16 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

Recurenta-pârâtă arată că în cauză faţă de reclamanta-intimată decizia de compensare nr. x din 24 august 2015 este legal emisă în cauză fiind aplicate dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 care reglementează şi situaţia debitorilor aflaţi în insolvenţă, respectiv ordinea de stingere a obligaţiilor.

Potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi "completările ulterioare, art. 34, art. 58, art. 125, şi art. 20651, impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoarea adăugată, şi acciza constituie venituri ale bugetului de stat, iar potrivit prevederilor art. 2, alin. (2) din acelaşi act normativ contribuţiile sociale se datorează Bugetului asigurărilor sociale de stat, Bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi Bugetului asigurărilor pentru şomaj. Vărsămintele de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate constituie venit la bugetul de stat conform prevederilor art. 78*) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar obligaţiile fiscale vamale se plătesc organului vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import reglementate de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat şi în cuprinsul deciziei de soluţionare, în cuprinsul planului de reorganizare aşa cum a fost confirmat nu este individualizata suma de 32.330.186 RON, reprezentând impozit ca având termen de plată în 5 zile lucrătoare de la data încasării de către S.C. A. S.A. a preţului reprezentând contravaloarea părţii sociale, neputându-se reţine că nu a fost respectat planul de reorganizare.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând respingerea acţiuni ca neîntemeiate.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând acte în susţinerea întâmpinării şi a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea şi interpretarea greşită a legii.

În opinia Curţii soluţia de admitere a acţiunii este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 republicată, în raport de situaţia societăţii reclamante - societate aflată în procedură de insolvenţă cu plan de reorganizare aprobat prin Sentinţa nr. 892 din 22 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

În cauză, prima instanţă a dispus în mod corect anularea deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale din 24 august 2015 plecând de la premisa aplicării în cauză a Sentinţei nr. 2329 din 16 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea prin care s-a apreciat că suma reprezentând impozit pe profit nu reprezintă o creanţă curentă.

În recurs se critică ca nelegală soluţia de admitere plecând de la această premisă pe motiv că Sentinţa nr. 2329 din 16 decembrie 2015 este pronunţată după data emiterii deciziei de compensare şi pe cale de consecinţă nu se aplică.

Curtea nu va reţine acest aspect de nelegalitate apreciind că în cauză au fost aplicate corect dispoziţiile art. 115 din O.G. nr. 92/2003 republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 115 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, ordinea stingerii datoriilor, pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, este cea prevăzută în planul de reorganizare judiciară confirmat.

Hotărârea prin care a fost confirmat Planul de reorganizare are caracter obligatoriu erga omnes în conformitate cu dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, pentru clarificarea acestei situaţii, prin Sentinţa nr. 2329 din 16 decembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, a constatat că suma menţionată în Planul de reorganizare judiciară confirmat prin Sentinţa nr. 892 din 22 aprilie 2015 cu titlu de "impozit pe profit rezultat în baza aplicării prevederilor art. 102 din alin. (1) din Legea nr. 85/2006"nu reprezintă o creanţă curentă. Această hotărâre are caracterul unei hotărâri în constatare, în recunoaştere, în confirmare, întrucât societatea A. a urmărit confirmarea prin hotărâre judecătorească a faptului că impozitul pe profit nu este creanţă curentă, aşa cum s-a prevăzut şi prin Planul de reorganizare confirmat. Deci, data de la care trebuie raportată naşterea regimului juridic al impozitului pe profit este data pronunţării hotărârii prin care a fost confirmat Planul de reorganizare, respectiv 22 aprilie 2015. Prin urmare, hotărârea privind regimul juridic al impozitului pe profit doar constată acest fapt, acesta preexistând judecăţii şi produce efect retroactiv de la data pronunţării hotărârii de confirmare Plan de reorganizare judiciară, aceasta fiind o hotărâre în realizarea dreptului.

În aceste condiţii, motivul invocat de către recurentă este nefondat. Recurenta, în mod greşit, se raportează la hotărârea în constatare fără a ţine cont de efectele retroactive ale acesteia şi nici de efectele hotărârii de confirmate a planului de reorganizare care produce efecte pe viitor de la data pronunţării, respectiv 22 aprilie 2005. Deci, de la această dată, recurenta avea obligaţia de a nu compensa impozitul pe profil întrucât aceasta nu era o creanţă curentă.

În cauză în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 85/2006 în sensul constatării aplicabilităţii hotărârii judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare "Când sentinţa care confirmă un plan de reorganizare intră în vigoare, în cauză sentinţa din 22 aprilie 2015 - anterioară emiterii deciziei de compensare - activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditoarelor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan".

Prin Sentinţa nr. 892 din 22 aprilie 2015, pronunţata de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2013, a fost confirmat planul de reorganizare al societăţii A. S.A., plan ce reprezintă singura modalitate propusă pentru stingerea unei părţi cât mai mari a creanţelor. Această hotărâre definitivă are ca efect naşterea unor drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 435 C. proc. civ., recurenta care are calitatea de creditoare a subscrisei, are obligaţia de a respecta dispoziţiile hotărârii judecătoreşti şi ale Planului de reorganizare confirmat.

Sentinţa definitivă prin care a fost confirmat Planul de reorganizare al societăţii A. are putere executorie conform dispoziţiilor art. 433 C. proc. civ.

Ştergerea creanţelor din contabilitate, ca urmare a implementării planului a fost înregistrată în Situaţia rezultatului global la 30 iunie 2015, ca venit scriptic al societăţii, ca şi alte venituri din exploatare, în cuantum de 2.391.200.730 RON, iar implementarea în contabilitate a acestei măsuri a determinat calcularea unui impozit pe profit de 32.330.186 RON, conform Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul de stat raportată la luna iunie 2015 depusă de societate. În concluzie acest impozit pe profit nu a fost determinat de activitatea curentă a societăţii ci este un impozit pe profit determinat de anularea unor datorii, operaţiune care nu a generat lichidităţi pentru societate.

Curtea apreciază că în cauză instanţa a aplicat corect dispoziţiile art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 republicată în vigoare la data emiterii actelor contestate dar coroborând aceste texte cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006 ţinând cont de situaţia specială a reclamantei - societate în insolvenţă şi de dispoziţiile Sentinţei civile nr. 892 din 22 aprilie 2015 şi de dispoziţiile Sentinţei nr. 2329 din 16 decembrie 2015, sentinţe prin care s-a aprobat planul de reorganizare şi respectiv s-a constatat că suma reprezentând "impozit pe profit rezultat în baza aplicării art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu reprezintă o creanţă curentă.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496, 497 din C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea împotriva Sentinţei civile nr. 106 din 6 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM