Nullity of cassation appeal for failure to frame grounds within statutory illegality limits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a contestat Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2013 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate împotriva Deciziei de reverificare nr. 15639 din 14 noiembrie 2011 şi a deciziei de impunere nr. x din 29 noiembrie 2012, respectiv a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012 şi a Procesului-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012, toate acestea fiind întocmite de către D.G.F.P. Galaţi - Activitatea de Inspecţie Fiscală Galaţi, solicitând să se dispună desfiinţarea actelor atacate ca fiind nelegale.

2. Prima sentinţă a instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 122 F din 13 mai 2014 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în sensul că au fost desfiinţate Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2013, RIF nr. x din 29 noiembrie 2012, Decizia de impunere nr. x din 29 noiembrie 2012 şi Procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012, emise de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - în prezent devenită Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 13.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Decizia de casare

Prin Decizia nr. 788 din data de 16 martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013 s-a admis recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 122/F din 13 mai 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal; s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. A doua sentinţă

Prin Decizia nr. 345/2016 din 14 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013*, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamantei; a anulat Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2013 de soluţionare a contestaţiei, Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012, Decizia de impunere nr. x din 29 noiembrie 2012, precum şi procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012. Instanţa a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea deciziei de reverificare nr. 15639 din 14 noiembrie 2012 şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 14.093 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 345/2016 din 14 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată.

În motivarea recursului se susţine că raportul de inspecţie fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012 şi procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012 nu au caracterul unor acte administrativ fiscale, fiind doar acte de constatare în temeiul cărora se emite actul administrativ fiscal, astfel că cererea de anulare a acestor acte este inadmisibilă. A mai arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că înscrisurile care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate îndeplinesc condiţiile de formă pentru a putea fi considerate documente justificative.

Susţine recurenta că plata mărfurilor achiziţionate de intimata reclamantă prin virament bancar nu exclude caracterul fictiv al operaţiunilor realizate, care în opinia DGRFP Galaţi, rezultă şi din faptul că nu au existat avize de însoţire a mărfii, certificate de calitate în care să fie menţionate caracteristicile produselor livrate, iar facturile întocmite descriu generic mărfurile livrate. Mai susţine că în timpul controlului la societatea intimată, aceasta nu a prezentat înscrisuri care să dovedească scopul achiziţionării materialelor de construcţii, situaţii de lucrări sau procese-verbale privind efectuare unor lucrări făcute în scopul operaţiunilor taxabile.

Cu privire la cheltuielile făcute cu prestările de servicii, justificate de intimata-reclamantă prin contractul nr. x din 15 octombrie 2010, arată că acest contract nu a fost prezentat în timpul controlului fiscal. Precizează că cifra de afaceri pe anul 2011 ar fi trebuit să crească în urma derulării contractului nr. x din 15 octombrie 2010.

6. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care solicită anularea recursului, conform dispoziţiilor art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la susţinerea că Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012 şi procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012 nu ar avea caracterul unor acte administrativ fiscale, arată că aceste critici sunt nefondate şi că această apărare a fost formulată pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, nefiind analizată de către instanţa de fond, iar recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive care au făcut analiza instanţei de fond.

Mai arată că această critică a fost formulată în primul ciclu procesual, acest aspect fiind astfel clarificat, în conformitate cu dispoziţiile art. 501 C. proc. civ.

Referitor la realitatea operaţiunilor, arată că documentele justificative referitoare la achiziţia de piese auto au făcut obiectul raportului de expertiză, administrată în condiţii de contradictorialitate şi necontestată de recurentă.

Mai arată că sunt nefondate susţinerile recurentei că societatea nu ar deţine documente justificative şi că, în speţă, cheltuielile constând în prestări servicii şi cele cu închirierea utilajelor nu ar fi reale.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

2. Cu privire la cererea de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De asemenea, criticile recurentei nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiect al cererii de recurs.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtă, se constată că aceasta reprezintă o copie a cererii de recurs din primul ciclu procesual, când instanţa de recurs, în baza rolului său activ, a reţinut nemotivarea hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. şi cu jurisprudenţa instanţelor europene, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Cele două cereri de recurs sunt identice, deşi au ca obiect sentinţe diferite care conţin considerente diferite ale instanţei de fond.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, respectiv recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate a acestei hotărâri în sensul avut în vedere de legiuitor, alegaţiile formulate prin cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Deciziei nr. 345/2016 din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Deciziei nr. 345/2016 din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM