Nullity of cassation appeal for failure to frame arguments within statutory grounds for cassation rather than factual re-litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2015, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, solicitând: anularea deciziei nr. 207/DGV din 20 aprilie 2015, de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva deciziei nr. 205/DGV din 1 aprilie 2015 privind suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal deţinută de reclamantă; obligarea la repunerea în vigoare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. x; anularea obligaţiilor administrative suplimentare de efectuat în sarcina reclamantei ca urmare a efectelor suspendării/considerării ca invalide a autorizaţiei de antrepozit în perioada 1 aprilie 2015 - 29 aprilie 2015; anularea oricărei modificări a gradului de risc al reclamantei produse ca urmare a suspendării autorizaţiei de antrepozit în perioada 1 aprilie 2015 - 29 aprilie 2015 şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a anulat decizia nr. 207/DGV din 20 aprilie 2015 de soluţionare a contestaţiei administrative şi decizia nr. 205/DGV din 1 aprilie 2015 privind suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal deţinuta de reclamantă.

De asemenea, a obligat pârâta la repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii deciziei de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. x şi efectuarea operaţiunilor administrative necesare, în sensul eliminării din sistemele/bazele de date interne a perioadei în care autorizaţia a fost suspendată şi a consecinţelor care decurg din considerarea ca suspendată a autorizaţiei în perioada 1 aprilie 2015 - 29 aprilie 2015.

A respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat un recurs incident împotriva aceleiaşi hotărâri.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea recursului se arată, în esenţă, că prin adresa nr. x MCB din 13 martie 2015, DGAMC a comunicat faptul ca antrepozitul autorizat S.C. A. S.A. figura la data de 4 martie 2015 cu obligaţii restante reprezentând accize în sumă de 88.038.450 RON, fiind incidente prevederile pct. 119 din H.G. nr. 44/2004, motiv pentru care autoritatea vamală a dispus suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a reclamantei, fără a fi necesară comunicarea actului care a stat la baza naşterii obligaţiei de plată.

Mai arată că măsura suspendării autorizaţiei de antrepozit fiscal a fost luată în conformitate cu art. 20667 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 119 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, având în vedere neplata accizelor peste termenul de 5 zile.

Precizează că pentru obligaţiile suplimentare reprezentând accize în sumă de 88.038.450 RON, stabilite prin decizia de impunere nr. x din 13 ianuarie 2015, termenul de plată era 5 februarie 2015, dar la data de 6 februarie 2015 reclamanta a depus la organul fiscal scrisoarea de garanţie bancară nr. x din 6 februarie 2015 pentru suma de 90.662.080 RON cu valabilitate până la 30 iunie 2015, obţinând suspendarea executării silite potrivit art. 1481 din O.G. nr. 92/2003 şi nu suspendarea efectelor actului administrativ prin care au fost stabilite obligaţiile de plată, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 2066 alin. (1), art. 20651 alin. (1) şi (5) din Codul fiscal, art. 111 alin. (1) şi (2) Codul de procedură fiscală, art. 20667 Codul fiscal şi pct. 119 din H.G. nr. 44/2004.

Recurenta-pârâtă mai arată că depunerea scrisorii de garanţie bancară nu reprezintă plata accizelor, obligaţia fiscală restantă fiind doar garantată şi nu stinsă, apreciind că art. 20667 Codul fiscal şi pct. 119 din H.G. nr. 44/2004 sunt incidente în toate situaţiile în care plătitorii de accize înregistrează obligaţii fiscale restante mai vechi de 5 zile faţă de termenul legal de plată.

3.2. Prin recursul incident întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.A. solicită înlăturarea unor considerente din cuprinsul sentinţei recurate şi înlocuirea acestora conform argumentelor prezentate în cererea de recurs. Solicită menţinerea dispozitivului sentinţei recurate.

În esenţă, recurenta-reclamantă critică unele dintre considerentele hotărârii recurate, apreciind că acestea contravin dispoziţiilor art. 125 Codul de procedură fiscală şi art. 1481 din acelaşi act normativ, care prevăd că în cazul depunerii unei scrisori de garanţie bancară, executarea silită nu începe sau se suspendă, organul fiscal fiind obligat să se abţină de la orice acţiuni în ceea ce priveşte valorificarea creanţei prin intermediul executării silite.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 15 iunie 2016, prin care solicită, în principal, anularea recursului, conform art. 489 C. proc. civ., pe motiv că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat.

Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

4.2. Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat.

II. Procedura de soluţionare a recursurilor

1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

2. Cu privire la recursurile formulate

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulată de către pârâta ANAF, invocată de către recurenta-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De asemenea, criticile recurentei nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se constată că aceasta reprezintă o copie fidelă a întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond şi aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, aspectele invocate făcând obiectul analizei instanţei de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de S.C. A. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluţia dată în privinţa recursului principal declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) şi respectiv art. 491 alin. (1) din acelaşi act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 3427 din data de 18 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat de S.C. A. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM