Res judicata and exclusivity of reparative regimes barring duplicate restitution of property under national minority and religious institution laws

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 24 septembrie 2015, reclamanta Fundaţia A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România (Comisia Specială de Retrocedare) contestaţie împotriva Deciziei nr. 611 din 27 mai 2015 emisă de Comisia specială de Retrocedare solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită contestaţia şi pe cale de consecinţă să se anuleze decizia contestată, să se constate calitatea reclamantei Fundaţia A., de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999, pentru întreg imobilul situat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani şi să se dispună restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în Municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 44 din data de 14 martie 2016 Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Fundaţia A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, a anulat Decizia nr. 611 din 27 mai 2015 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.623,84 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că într-adevăr, reclamanta a formulat două cereri de retrocedare cu privire la acelaşi imobil, una în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 care reglementează procedurile de restituire a bunurilor ce au aparţinut cultelor religioase, şi una în temeiul O.U.G. nr. 83/1999, care reglementează situaţia bunurilor ce au aparţinut minorităţilor naţionale. În condiţiile în care, cererile de retrocedare sunt întemeiate pe dispoziţii legale fundamental diferite, este vădit nelegală soluţia Comisiei speciale de retrocedare de respingere a cererii formulate în temeiul O.U.G. nr. 83/1999, ca rămasă fără obiect. S-a mai arătat că, în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 83/1999, Comisia specială de retrocedare avea obligaţia să analizeze toate înscrisurile depuse de reclamanta Fundaţia A. şi, în măsura în care considera necesar, să solicite, în baza dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, înscrisuri noi în dovedirea dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită. A mai arătat prima instanţă că nu lipsit de relevanţă apare faptul că prin Sentinţa nr. 55 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava s-au admis în parte pretenţiile reclamantei, iar cererea de faţă, având un alt temei de drept viza doar pretenţiile ce fuseseră respinse.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele: - instanţa de fond, prin admiterea cererii de chemare în judecată, a încălcat autoritatea de lucru judecat deoarece Sentinţa civilă nr. 44/2016 nu a avut în vedere Deciziile nr. 5456 din 7 decembrie 2010 şi nr. 4082 din 31 octombrie 2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Lucrul judecat, prin efectul său pozitiv, impune judecăţii ulterioare respectarea modului în care o chestiune litigioasă a fost tranşată deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat. - Fundaţia A. a solicitat restituirea aceluiaşi imobil prin două cereri diferite, în temeiul a două acte normative. Cererea de retrocedare nr. x din 14 septembrie 2004 nu vizează o diferenţă de pretenţii, rămase nesoluţionate, astfel cum în mod eronat a reţinut prima instanţă. Dacă s-ar fi admis această cerere, Comisia specială s-ar fi aflat în situaţia de a acorda o dublă reparaţie Fundaţiei A.. -faptul că intimata-reclamantă are calitatea de persoană îndreptăţită atât în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, cât şi în temeiul O.U.G. nr. 83/1999, nu o îndreptăţeşte la o dublă reparaţie pentru acelaşi imobil în condiţiile în care cererea de retrocedare formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 a fost soluţionată favorabil acesteia. Legalitatea actului administrativ emis în temeiul acestei ordonanţe a fost confirmată de instanţă prin Sentinţa nr. 6 din 11 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 4082 din 31 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. -având în vedere criticile menţionate mai sus, precum şi caracterul accesoriu al capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, se apreciază că au fost acordate în mod eronat de către instanţa de judecată prin sentinţa recurată.

4. Apărările intimatului

Intimata Fundaţia A. nu a formulat în cauză întâmpinare sau concluzii scrise cuprinzând apărările sale faţă de recursul formulat.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 6 iunie 2018, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Ulterior, prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018 s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, situaţie în care dosarul a primit termen în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă Fundaţia A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 611 din 27 mai 2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită contestaţia şi pe cale de consecinţă să se anuleze decizia contestată, să se constate calitatea reclamantei Fundaţia A., de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999, pentru întreg imobilul situat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani şi să se dispună restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în Municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a admis acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, a anulat Decizia nr. 611 din 27 mai 2015 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.623,84 RON cheltuieli de judecată. Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ..

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat. Conform art. 432, excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.

Astfel, intimata reclamantă Fundaţia A. a formulat, pentru imobilul situat în municipiul Botoşani, str. x (fostă str.

x) două cereri de retrocedare diferite. Prima cerere de retrocedare, înregistrată sub nr. x din 4 februarie 2003, a fost formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Prin Decizia nr. 1581 din 27 decembrie 2007, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea privind restituirea imobilului, construcţie şi teren şi a propus acordarea de despăgubiri . Prin Sentinţa nr. 55 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2008, a fost admisă în parte contestaţia formulată de Fundaţia A., s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 1581 din 27 decembrie 2007 în sensul că s-a anulat dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor construcţii vechi preluate abuziv şi a terenului pe care acestea sunt edificate, menţinându-se dispoziţia privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilelor edificate ulterior preluării abuzive şi a restului suprafeţei de teren, precum şi dispoziţia privind acordarea de despăgubiri a imobilelor construcţii şi teren ce nu se restituie în natură.

A fost obligată Comisia Specială de Retrocedare să emită o decizie de restituire în natură a imobilelor construcţii vechi preluate abuziv, în suprafaţă totală de 1663,28 mp, construcţii identificate prin perimetrul de culoare galbenă al schiţei raportului de expertiză şi a suprafeţei de teren pe care se află edificate aceste construcţii. Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 5456 din 7 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În executarea acestor hotărâri judecătoreşti, Comisia Specială de Retrocedare a emis Decizia nr. 2652 din 7 martie 2012 (modificată prin Decizia nr. 2730 din 29 august 2012) prin care s-a dispus retrocedarea către Fundaţia A. a părţii din imobilul situat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani compusă din construcţie în suprafaţă de 1663,28 mp şi teren în suprafaţă de 1643,98 mp şi Decizia nr. 2660 din 7 martie 2012 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 5.728,02 mp .

Împotriva Deciziei nr. 2660 din 7 martie 2012, Fundaţia A. a formulat contestaţie, solicitând instanţei anularea în parte a acesteia, să se constate calitatea sa de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsuri reparatorii, în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000, pentru terenul în suprafaţă totală de 8.279,02 mp situat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani şi să se dispună acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa totală de 8.279,02 mp, nu doar pentru suprafaţa de 5.728,02 mp cum nelegal s-a stabilit. Prin Sentinţa nr. 6 din 11 ianuarie 2013 Curtea de Apel Suceava a respins această acţiune.

Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 4082 din 31 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cuprinsul Deciziei nr. 4082 din 31 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se arată în mod expres:

"Contrar afirmaţiilor recurentei, nu există nicio dovadă că la data naţionalizării B. din Botoşani, operată prin efectul Decretului nr. 302 din 2 noiembrie 1948 pentru naţionalizarea instituţiilor sanitare particulare, suprafaţa totală a terenului pe care acesta era edificat avea 9926 mp. Această suprafaţă apare într-un document intitulat Plan de situaţie din anul 1939 însă ulterior, în anul 1943, în Tabelul de avere mobilă şi imobilă proprietatea Comunităţii evreilor Botoşani, este indicată în clar suprafaţa întregului teren, inclusiv clădirea: 7372 mp." Cea de a doua cerere de retrocedare, înregistrată sub nr. x din 14 septembrie 2004, a fost formulată în temeiul O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Prin Decizia nr. 611 din 27 mai 2015 s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată, reţinându-se că imobilul situat în municipiul Botoşani, str. x, face atât obiectul cererii de retrocedare nr. x din 14 septembrie 2004, depusă în temeiul O.U.G. nr. 83/1999, cât şi obiectul cererii de retrocedare nr. x din 4 februarie 2003, depusă în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, iar această din urmă cerere a fost soluţionată prin Decizia nr. 2652 din 7 martie 2012 şi Decizia nr. 2660 din 7 martie 2012, emise de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Împotriva Deciziei nr. 611/27.05.2015 emisă de Comisia specială de Retrocedare, Fundaţia A. a formulat contestaţia ce face obiectul litigiului de faţă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se admită contestaţia şi pe cale de consecinţă să se anuleze decizia contestată, să se contate calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999, pentru întreg imobilul situat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani şi să se dispună restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în Municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, cu cheltuieli de judecată.

Deşi s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, pe cale de întâmpinare, de către Comisia Specială de Retrocedare, prima instanţă a admis cererea formulată, a anulat Decizia nr. 611/27.05.2015 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.623,84 RON cheltuieli de judecată. Or, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat îl constituie recunoaşterea prin lege a faptului că o hotărâre judecătorească definitivă este pusă în executare, producând efecte în mod efectiv şi dându-i-se astfel eficienţă.

Autoritatea de lucru judecat conferă persoanelor în favoarea cărora au fost pronunţate dispoziţiile hotărârii dreptul de a folosi mijloacele legale pentru executarea acelor dispoziţii. Efectul negativ recunoscut prin lege hotărârii judecătoreşti definitive constă în faptul că este oprită o nouă judecată pentru aceleaşi pretenţii soluţionate prin hotărârea ce a rămas definitivă (non bis in idem). În această situaţie, autoritatea de lucru judecat constituie un obstacol în calea readucerii în faţa organelor judiciare a conflictului de drept civil.

Alineatul 2 al art. 431 din noul C. proc. civ. face referire la opunerea lucrului judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, de unde rezultă ca scopul invocării acestui text este evitarea pronunţării de hotărâri care se contrazic. Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a unor chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Astfel, elementele autorităţii de lucru judecat rezulta din dispoziţiile art. 431 din noul C. proc. civ., care se referă la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză sau la lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urma. Primul element al autorităţii de lucru judecat se referă la identitatea de obiect. Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenţia formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi dreptul subiectiv la care se referă obiectul material pretins.

Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie ca obiectul din cea de-a doua acţiune sa fie identic cu cel din prima, iar acest lucru se verifică prin compararea obiectului primei acţiuni, argumentelor de fapt ale reclamantului, scopului final urmărit de acesta prin promovarea acţiunii, considerentelor primei hotărârii, care se reflectă în statuările cuprinse în dispozitivul hotărârii, cu obiectul determinat în cea de-a doua acţiune şi cu scopul final urmărit de parte prin promovarea celei de-a doua acţiuni. Efectuând această operaţiune, instanţa de control judiciar constată ca cele două obiecte sunt identice în cazul de faţă, deoarece chiar dacă sunt atacate decizii diferite emise în temeiul unor acte normative diferite, scopul final urmărit de intimata Fundaţia A. este acelaşi, respectiv restituirea în totalitate a imobilului situat în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani.

Al doilea element esenţial priveşte identitatea de cauză. Cauza rezidă în fundamentul juridic al acţiunii şi se manifestă practic în situaţia de fapt calificată juridic. Verificând şi acest element, se constată că exista identitate în speţa de faţă, având în vedere că ambele cereri de retrocedare au ca fundament actul de naţionalizare al B. din Botoşani, operată prin efectul Decretului nr. 302/2.11.1948 pentru naţionalizarea instituţiilor sanitare particulare. Cea de-a treia condiţie a autorităţii de lucru judecat este şi ea formulată în mod expres de art. 431 din noul C. proc. civ., text care pretinde ca judecata să aibă loc între părţi având aceeaşi calitate.

Din actele dosarului rezultă cu evidenţă că şi această condiţie este îndeplinită. Faţă de cele arătate, motivul de casare invocat apare ca fiind fondat. Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat:

"(1) Imobilele care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, se restituie foştilor proprietari în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea. (3) Prin comunitatea minorităţilor naţionale se înţelege entitatea juridică de drept privat, constituită şi organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetăţenilor unei comunităţi ale unei minorităţi naţionale ce a deţinut în proprietate imobile preluate în mod abuziv şi care dovedeşte că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat.

Recunoaşterea continuităţii entităţii juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate se face de către instanţa judecătorească ce a autorizat funcţionarea acesteia, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată*), cu modificările şi completările ulterioare. (4) În toate cazurile, cererile de restituire a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, instituită în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se depun în termenul util stabilit de comisie. (5) În cazul în care imobilele restituite sunt afectate unor activităţi de interes public din învăţământ sau sănătate, finanţate sau cofinanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, noul proprietar are obligaţia de a menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii deciziei. În această perioadă noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.

În acest interval plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv revine utilizatorilor." În conformitate cu articolul 4 din această ordonanţă a fost emisă H.G. nr. 1.093/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, iar la punctul 3 aferent art. 1 al ordonanţei se arată:

"3. Nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum şi construcţiile demolate." Şi din această perspectivă, Decizia nr. 611 din 27 mai 2015 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, prin care s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată, reţinându-se că imobilul situat în municipiul Botoşani, str. x, a făcut obiectul restituirii în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România împotriva Sentinţei nr. 44 din data de 14 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România împotriva Sentinţei nr. 44 din data de 14 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri imobile care au aparţinut Comunităţilor Cetăţenilor aparţinând Minorităţilor Naţionale din România, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM