Applicability of new EU financial correction legislation to pre-enactment public procurement violations; interpretation of "irregularity" and non-retroactivity in structural funds

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 17 septembrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Municipiul Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 20 ianuarie 2015 emise de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli-POR din cadrul MDRAP referitor la Contractul de finanţare nr. x din 23 noiembrie 2010, proiect cod SMIS 7015 "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale - Colegiul Naţional Constantin Cantacuzino din Municipiul Târgovişte, jud. Dâmboviţa".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 78 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat în tot Decizia nr. 49 din 28 aprilie 2015 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P. şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a condiţiilor financiare nr. x din 20 ianuarie 2015 emisă de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în acordul considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 66/2011, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit.

a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 sunt mai severe în sensul că reglementează şi cu privire la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, în schimb, sub aspectul corecţiilor/reducerilor în cazul constatării neregulilor, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 sunt însă mai favorabile decât cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, stabilind în Anexa la ordonanţa de urgenţă corecţii/reduceri procentuale, potrivit principiului proporţionalităţii.

S-a mai arătat că, neregulile săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii noi, O.U.G. nr. 66/2011 nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii lor, respectiv O.G. nr. 79/2003. Aşadar, Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli-Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR, în activitatea de constatare şi de recuperare a creanţelor bugetare şi de sancţionare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, ar fi trebuit să aplice legea în vigoare la momentul săvârşirii neregulii, pentru încadrarea juridică a acesteia.

Curtea a mai constatat că la procedura de cerere de oferte au participat doi ofertanţi, însă în nota de constatare nr. x din 20 ianuarie 2015 nu se indică în concret care au fost potenţialii ofertanţi/candidaţi a căror participare a fost restricţionată la procedura de atribuire sau ale căror oferte au fost punctate incorect, din perspectiva insuficientei detalieri a factorilor de evaluare şi a modului de punctare a ofertanţilor. În concluzie, reţinând şi faptul că această procedură de atribuire nu a fost contestată potrivit O.U.G. nr. 34/2006 de către operatori economici care ar fi fost excluşi din cauza modului de punctare şi evaluare, Curtea a constatat că reclamanta nu a încălcat principiul liberei circulaţii a mărfurilor, principiul libertăţii de a presta servicii, precum şi principiile care decurg din acestea, precum egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă, proporţionalitatea şi transparenţa.

Chiar şi în cazul în care, printr-o interpretare excesivă, s-ar aprecia că au fost încălcate aceste principii, s-a arătat că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că atribuirea contractului către reclamantă a adus într-adevăr un prejudiciu bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare, simplele susţineri ale pârâtei în sensul că "prejudiciul identificat în acest caz, este rezultat din neeligibilitatea cheltuielilor efectuate, în cuantumul rezultat din obligaţia autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare de aplicare a unor corecţii financiare, ca efect al constatării încălcării legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice" nu sunt în măsură să producă efecte juridice.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actelor atacate. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele: - se reiterează excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere faptul că instanţa de fond, eludând prevederile art. 124 şi art. 248 C. proc. civ., nu s-a pronunţat asupra acesteia. - în ce priveşte susţinerile instanţei de fond referitoare la aplicabilitatea în prezenta cauză a prevederilor O.G. nr. 79/2003 s-a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea cauzelor conexate C-260/14 şi C-261/14 aflate pe rolul CJUE. - se apreciază că efectele Deciziei CCR nr. 66/2015 se vor răsfrânge numai asupra procedurilor de control şi actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Trecând peste acestea, se impune a observa faptul că, deşi Curtea Constituţională a adus critici măsurilor prevăzute de art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul dispunerii modalităţii în care urmează a fi calificate neregulile şi stabilite creanţele bugetare, nu au fost menţionate şi condiţiile/cadrul legal în care se poate restabili situaţia juridică a actelor administrative (din care unele reprezintă titluri de creanţă) emise deja de instituţie şi contestate în instanţă. - structura de control analizează existenţa unei nereguli nu prin raportare la modul în care aceasta este definită în O.G. nr. 79/2003 şi/sau O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la prevederile comunitare ale Regulamentului nr. 1083/2006 al Consiliului şi Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, care se aplică în mod direct statelor membre, conform art. 288 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene.

Se apreciază că orice contract (indiferent de data semnării lui) se află sub incidenţa direct aplicabilă a normelor europene invocate, respectiv a reglementării neregulii ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene printr-o cheltuială necorespunzătoare". - în ceea ce priveşte susţinerile instanţei de fond potrivit cărora "presupusele nerespectări în cauză a dispoziţiilor europene nu pot constitui o neregularitate în sensul articolului 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006", se invocă concluziile avocatului general al CJUE în cauzele preliminare conexate C-260/14 şi C-261/14, potrivit cărora "criteriul derivat din încălcarea dreptului Uniunii trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să includă încălcările dreptului Uniunii stricto sensu, precum şi nerespectările dispoziţiilor legislative naţionale de punere în aplicare a dreptului Uniunii". - în ceea ce priveşte susţinerile instanţei de fond, referitoare la inexistenţa unui prejudiciu, se învederează instanţei de recurs că pentru a fi în prezenţa unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit. - în jurisprudenţa sa, CJUE a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-271 pct. 48, C-465/10 pct.

32) regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03 pct. 15). Aşa fiind, este corectă concluzia potrivit căreia obligaţia de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei producerii unui prejudiciu.

4. Apărările intimatului

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte nu a formulat întâmpinare prin care să arate apărările sale faţă de recursul ministerului.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 21 mai 2018, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Prin încheierea din 18 iulie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ..

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 49 din 28 aprilie 2015 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P. şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a condiţiilor financiare nr. x din 20 ianuarie 2015 emisă de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli.

Prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat în tot actele administrative atacate, reţinând ca principal motiv de nelegalitate faptul că se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile noi, respectiv că a fost aplicată O.U.G. nr. 66/2011 pentru identificarea unei nereguli săvârşite înainte de intrarea acesteia în vigoare. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat prezentul recurs, solicitând în principal suspendarea procesului până la soluţionarea cauzelor conexate C-260/14 şi C-261/14 aflate pe rolul CJUE şi invocând, în drept, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, din actele şi documentele aflate la dosar, rezultă că în urma verificărilor efectuate privind suspiciunea de neregulă, echipa de control a constatat încălcarea prevederilor legale în materie de achiziţii publice la atribuirea contractului de servicii de consultanţă managementul proiectului nr. x din 5 mai 2011, încheiat între UAT Municipiul Târgovişte şi S.C. A. S.R.L.. Perioada de implementare a acestui contract de achiziţie era de la data ordinului de începere şi până la data de 23 iunie 2014.

Cu privire la susţinerea privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile noi, Înalta Curte reţine că această situaţie nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii. Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, s-a constatat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale. Însă, astfel cum s-a reţinut mai sus, controlul s-a desfăşurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel şi constatarea neregulii, însă neregulile sunt săvârşite anterior datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, contractul nr. x asupra căruia au fost stabilite corecţiile a fost încheiat la 5 mai 2011.

În eventualitatea în care controlul s-ar fi desfăşurat sub incidenţa vechii reglementări legale (O.G. nr. 79/2003), atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă, pentru realizarea unui contract atribuit cu încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice devenea neeligibilă şi asupra ei, în integralitate, se putea emite un titlu de creanţă (respectiv o corecţie de 100%). Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Trebuie subliniată jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3 septembrie 2015 a statuat că deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi. De asemenea, cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95. Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare. Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii noi şi implicit sunt incidente în cauză dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, critica recurentului fiind fondată.

Cu privire la reţinerea inexistenţei unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale, Înalta Curte constată că în sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995:

"abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate". În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general". Potrivit art. 2 alin. (1) lit.

a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2001, în forma în vigoare la data emiterii notei contestate, neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului, ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, printr-o sumă plătită necuvenit." În mod corespunzător, O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător definea "neregula" drept, orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Este adevărat că toate aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce neregula constă în angajarea unor cheltuieli cu încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării, astfel cum acestea sunt reglementate de disp. art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, existenţa neregulii conduce implicit la existenţa unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui. Constatând că nu a fost făcută o analiză propriu zisă a fondului cauzei dedusă judecăţii, ci s-a analizat pornind de la reţinerea încălcării principiului neretroactivităţii legii noi, în lumina dezlegărilor date mai sus şi mai ales faţă de interpretarea CJUE în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţinerea recurentului cum că instanţa de fond, eludând prevederile art. 124 şi art. 248 C. proc. civ., nu s-a pronunţat asupra acesteia, se constată că este nefondată având în vedere că prin încheierea din 10 februarie 2016 prima instanţă a respins această excepţie considerând că faţă de dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 acţiunea prin care se solicită anularea notei de constatare nr. x din 20 ianuarie 2015 cât şi a deciziei nr. 49 din 28 aprilie 2015 este admisibilă.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 78 din 23 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 78 din 23 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM