Fines upheld on investment manager and officers for continuing promissory-note contraventions after prior sanction.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 29 decembrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii SAI B. S.A., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară-Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare, în principal, (i)anularea Deciziei ASF nr. 701 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către B. împotriva Deciziei ASF nr. 101 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancţionarea B. cu amendă contravenţională în cuantum de 24.267,50 RON, precum şi anularea Deciziei nr. 101 din 1 aprilie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea B. de la plata sumei de 24.267,50 RON; (ii)anularea Deciziei ASF nr. 702 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către C.

împotriva Deciziei ASF nr. 102 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancţionarea acestuia, în calitate de conducător şi Preşedinte al Comitetului Director al B., cu amendă contravenţională în cuantum de 15.000 de RON, precum şi anularea Deciziei nr. 102 din 1 aprilie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea acestuia de la plata sumei de 15.000 de RON; (iii)anularea Deciziei ASF nr. 706 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către E. împotriva Deciziei ASF nr. 103 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancţionarea acesteia, în calitate de membru al Comitetului Director al B., cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 de RON, precum şi anularea Deciziei nr. 103 din 1 aprilie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (iv) anularea Deciziei ASF nr. 707 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către F.

împotriva Deciziei ASF nr. 104 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancţionarea acestuia, în calitate de membru al Comitetului Director al B., cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 de RON, precum şi anularea Deciziei nr. 104 din 1 aprilie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (v) anularea Deciziei ASF nr. 704 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către D. împotriva Deciziei ASF nr. 105 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancţionarea acestuia, în calitate de Preşedinte al Comitetului de Supraveghere al B., cu amendă contravenţională în cuantum de 15.000 de RON, precum şi anularea Deciziei nr. 105 din 1 aprilie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata sumei de 15.000 de RON; (vi) anularea Deciziei ASF nr. 705 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către G.

împotriva Deciziei ASF nr. 106 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancţionarea acesteia, în calitate de persoană responsabilă cu aplicarea prevederilor legale referitoare la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism şi ofiţer de conformitate al B., cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 de RON, precum şi anularea Deciziei nr. 106 din 1 aprilie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (vii) anularea Deciziei ASF nr. 703 din 2 iulie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de către H.

împotriva Deciziei nr. ASF 107 din 1 aprilie 2014 prin care s-a dispus sancţionarea acestuia, în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern al B., cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 de RON, precum şi anularea Deciziei nr. 107 din 1 aprilie 2014 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata sumei de 10.000 de RON; (viii) anularea Procesului-verbal încheiat în data de 29 noiembrie 2013 ca urmare a controlului inopinat efectuat de către ASF la B. în perioada 15 octombrie 2013 - 29 octombrie 2013.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale, aplicate prin intermediul Deciziilor nr. 101 - 107 şi menţinute prin intermediul Deciziilor nr. 701 - 707, cu sancţiunea avertismentului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1030 din 25 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea precizată formulată de reclamanţi şi a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale, aplicată prin actele atacate, cu sancţiunea avertismentului, obligând pârâta să plătească reclamanţilor 26.615,10 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi sau trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată se întemeiază pe considerente contradictorii, în sensul că deşi reţine legalitatea actelor administrative contestate, totuşi dispune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului şi, totodată, lasă nesoluţionată cererea de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată.

În opinia recurentei, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 199 din O.U.G. nr. 32/2012 coroborate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

A învederat recurenta-pârâtă că intimata-reclamantă a fost supusă unui control inopinat, în perioada 15 octombrie 2013 - 29 octombrie 2013, care a vizat verificarea unor aspecte privind evoluţia investiţiilor regăsite la data ultimului control de fond sau efectuate ulterior în efecte de comerţ, perioada supusă verificării fiind 1 septembrie 2012 - 15 octombrie 2013.

Anterior, activitatea desfăşurată de către societatea reclamantă a mai fost controlată, perioada vizată fiind 17 august 2009 - 5 septembrie 2012, iar în urma controlului, prin Decizia A66 din 4 iunie 2013, societatea reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 24.198,8 RON, reţinându-se în sarcina sa că modalitatea derulării operaţiunilor comerciale cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin încalcă prevederile Deciziei Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. 33 din 30 ianuarie 2006 coroborate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 297/2004.

În vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor adoptate prin decizia de sancţionare, autoritatea recurentă a pus în vedere societăţii intimate să respecte scadenţele contractelor de vânzare-cumpărare a biletelor la ordin aflate în vigoare în sensul încasării la scadenţe a sumelor aferente, fără prelungirea acestora.

Cu toate acestea, cu ocazia controlului inopinat s-a constatat că societatea a continuat să deruleze, în aceeaşi modalitate, operaţiuni de natură comercială cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin, fapte ce au fost încadrate drept contravenţii, conform dispoziţiilor art. 195 lit. n) din O.U.G. nr. 32/2012.

În raport de caracterul continuat al faptelor contravenţionale, susţine autoritatea recurentă că, în mod greşit instanţa de fond a procedat la înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, deşi faptele reţinute în sarcina intimaţilor-reclamanţi nu sunt de gravitate redusă.

În opinia recurentei, argumentul instanţei de fond privind neclaritatea regimului juridic la data încheierii contractului de către societatea reclamată este contrar dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012, fapta avută în vedere la emiterea sancţiunilor contestate nefiind politica de investire în instrumente financiare de tipul biletelor la ordin, ci modalitatea prin care s-a realizat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 iulie 2016, intimaţii SAI B. S.A., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În opinia intimaţilor, sentinţa recurată nu conţine motive contradictorii, întrucât, reindividualizând sancţiunea aplicată prin deciziile contestate, instanţa de fond, în aprecierea pericolului social concret scăzut al faptelor reţinute în sarcina intimaţilor, care legitima, astfel, admiterea petitului subsidiar, a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Referitor la aplicarea criteriilor de individualizare, au arătat că circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor reţinute în cuprinsul deciziei contestate emise în contextul unui regim juridic confuz, cu nerespectarea principiului aşteptării legitime, al previzibilităţii legii şi al egalităţii impuneau constatarea unui pericol social redus şi înlocuirea sancţiunii aplicate.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în şedinţa completului de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 18 iulie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimaţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 213 din O.U.G. nr. 93/2002, deciziile nr. 701 - 707 din 2 aprilie 2014 emise de către autoritatea recurentă Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de către intimaţii-reclamanţi împotriva deciziilor nr. 101 - 107 emise de către aceeaşi autoritate, prin care s-a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională a intimaţilor-reclamanţi pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 195 lit. a), b) şi n) din O.U.G. nr. 32/2012.

În esenţă, în urma unui control inopinat, desfăşurat la sediul societăţii intimate SAI B. S.A. în perioada 15 octombrie 2013 - 29 octombrie 2013, vizând verificarea unor aspecte privind evoluţia investiţiilor regăsite la data ultimului control de fond sau efectuate ulterior în efecte de comerţ, aferente atât fondurilor administrate în perioada 1 septembrie 2012 - 15 octombrie 2013, autoritatea recurentă a constatat că societatea şi reprezentanţii acesteia au continuat încheierea de contracte de vânzare-cumpărare bilete la ordin în aceeaşi modalitate care a fost sancţionată prin Decizia ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013, apreciind că fapta reprezintă contravenţie în conformitate cu art. 195 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 32/2012 privind organismul de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor.

Astfel, conform situaţiilor puse la dispoziţia echipei de control, ulterior emiterii Deciziei ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013 prin care s-a reţinut că modalitatea în care s-au derulat operaţiunile de natură comercială cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin contravine prevederilor Deciziei CNVM nr. 330/2006 coroborate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 297/2004, societatea intimată SAI B. S.A. în calitate de administrator al fondurilor de investiţii a încheiat/prelungit 28 contracte de vânzare-cumpărare bilete la ordin, iar în calitate de administrator al conturilor individuale a încheiat/prelungit 32 contracte vânzare-cumpărare bilete la ordin, continuând, astfel, că deruleze aceleaşi operaţiuni interzise unei societăţi de administrare a investiţiilor potrivit art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a constatat că faptele reţinute în sarcina intimatului-reclamant constituie contravenţii potrivit art. 195 alin. (1) lit. a), b) şi n) din O.U.G. nr. 32/2012 şi, făcând aplicarea art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, în raport de gradul redus de pericol social al contravenţiilor săvârşite a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

Argumentele prezentate de către judecătorul fondului pentru înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului nu sunt însuşite de instanţa de control judiciar, fiind rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 199 din O.U.G. nr. 32/2012 coroborate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În raport de modalitatea de săvârşire a contravenţiilor reţinută în cuprinsul deciziilor contestate, Înalta Curte constată că sancţiunea aplicată respectă principiul proporţionalităţii, în sensul că a fost dozată în funcţie de gravitatea faptei.

Astfel, sancţiunile dispuse prin decizia nr. 101 - 107 din 1 aprilie 2014 reprezintă o consecinţă a neaducerii la îndeplinire a prevederilor legale şi neremedierii aspectelor reţinute în decizia ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013, decizie menţinută ca legală în urma controlului de legalitate exercitat în cauză, prin Sentinţa civilă nr. 327 din 4 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal rămasă definitivă prin Decizia nr. 2842 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Sub aspectul modului de individualizare a sancţiunii, este de subliniat că, prin caracterul continuat al faptelor contravenţionale, prin prelungirea comportamentului contrar dispoziţiilor legale şi după constatarea încălcării dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012, faptele contravenţionale săvârşite prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, cu atât mai mult cu cât autoritatea de control a manifestat indulgenţă, aplicând amenda într-un cuantum îndreptat spre limita minimă prevăzută de lege.

Susţinerile intimaţilor-reclamanţi referitoare la neclaritatea regimului juridic al operaţiunilor de natură comercială derulată de societatea de investiţii cu instrumente financiare de tipul biletelor la ordin nu pot fi primite, de vreme ce dispoziţiile art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012 instituie regula potrivit căreia "fără a prejudicia aplicarea art. 82 şi art. 84, o societate de investiţii, o SAI sau un depozitar, care acţionează în numele unui I., nu pot acorda împrumuturi sau nu pot garanta în folosul unui terţ astfel de împrumuturi".

Or, în speţă, prin Decizia ASF nr. A/66 din 4 iunie 2013, menţinută ca legală în urma controlului judiciar, s-a reţinut că prin modalitatea de investire în bilete la ordin, societatea SAI B. a nesocotit dispoziţiile art. 103 alin. (5) din O.U.G. nr. 32/2012.

Aşa fiind, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondată, impunându-se respingerea cererii subsidiare de înlocuire a sancţiunii amenzii aplicate cu avertisment.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că există contrarietate între dispozitivul sentinţei şi considerentele acesteia, Înalta Curte constată că nu este fondată, întrucât instanţa, în aplicarea principiului proporţionalităţii sancţiunii contravenţionale reglementată de art. 5 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 poate proceda la reindividualizarea sancţiunii aplicate.

În privinţa cheltuielilor de judecată, cu toate că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii recurentei de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, în raport de dezlegarea dată cererii subsidiare de înlocuire a sancţiunii, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza acestei critici.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, găsind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinţei nr. 1030 din 25 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii S.A.I B. S.A., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM