County council wins appeal over EU-funded road works payment refusal; lower court ruling quashed and remanded for lack of reasoning.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 24 august 2015, reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia AM POR, a formulat contestaţie prin care a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 229 din 31 iulie 2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de UAT Judeţul Buzău împotriva Notei de neconformitate nr. x din 22 mai 2015, înregistrată la Consiliul Judeţean Buzău sub nr. x din 10 august 2015, ce vizează contractul de finanţare cod SMIS 1491;

(ii) să se dispună efectuarea plăţilor aferente contractului de servicii nr. x din 29 octombrie 2007, încheiat de reclamant cu societatea A. S.A. Bucureşti, pentru implementarea proiectului Reabilitare DJ 203H, km 0+000+16+000 Râmnicu Sărat - Buda, judeţul Buzău.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 221 din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia AM POR.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 221 din 27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă apreciază că sentinţa fondului este nelegală ca urmare a încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, precum şi a lipsei considerentelor pe care se întemeiază.

În susţinerea recursului reclamanta înţelege să reia conţinutul cererii de chemare în judecată, înfăţişând aspectele de nelegalitate privind decizia contestată, concluzionând că, prin sentinţa recurată, instanţa fondului nu a formulat considerente cu privire la argumentele reclamantei, ci s-a limitat în a relua aspectele reţinute de intimat prin actul administrativ contestat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 martie 2016, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 25 aprilie 2018, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului şi, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Judeţul Buzău este fondat, pentru următoarele considerente:

II.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de casare îl reprezintă cel reglementat de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri care "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau care cuprinde numai motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În susţinerea acestui temei de casare a arătat recurenta-reclamantă UAT Judeţul Buzău că motivarea extrem de succintă a primei instanţe nu cuprinde argumentele legale pe care această parte şi-a fundamentat motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, prima instanţă limitându-se doar să reia argumentele reţinute de intimatul-pârât în actul administrativ contestat, fapt care, în opinia sa, determină casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Acest prim temei de casare este fondat, întrucât întreaga analiză în fapt şi în drept, realizată de judecătorul fondului, reprezintă, în realitate, o reluare, trunchiată, a unor pasaje din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, de către pârâtul MDRAP, fără a reprezenta rezultatul expunerii unui raţionament propriu al judecătorului cauzei.

Potrivit prevederilor art. 425, alin. (1), lit. b) C. proc. civ., "hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea adecvată a unei hotărâri judecătoreşti nu reprezintă o facultate a judecătorului cauzei, ci o obligaţie a acestuia, care, în acest mod, relevă în mod convingător raţionamentul logico-juridic ce a condus la pronunţarea soluţiei în cauză, prin luarea în considerare a susţinerilor în fapt şi în drept ale părţilor litigante şi arătarea argumentelor care au fost însuşite, pe baza probelor administrate, determinând, astfel, rezolvarea chestiunilor litigioase în maniera reflectată în dispozitivul sentinţei pronunţate în primă instanţă.

Cerinţa motivării unei hotărâri judecătoreşti este instituită de legiuitor drept o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi a art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În absenţa unei examinări atente a argumentelor prezentate de părţi şi fără o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, soluţia pronunţată este una formală, fără suport procedural şi de drept material, nefiind cunoscută modalitatea în care judecătorul cauzei a ajuns la rezultatul materializat în dispozitivul hotărârii pronunţate, act procedural lovit, astfel, de arbitrariu, ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar în calea de atac exercitată de partea interesată.

În atare condiţii, observând că niciunul dintre argumentele invocate de recurenta-reclamantă UAT Judeţul Buzău în cererea sa de chemare în judecată nu a fost analizat de către prima instanţă, reţine Înalta Curte că soluţia ce se impune este cea de casare a sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a se pronunţa asupra aspectelor de nelegalitate formulate în cadrul acţiunii în contencios administrativ din dosarul de faţă.

În consecinţă, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte nu va mai proceda la analiza criticilor circumscrise celui de-al doilea temei de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, aplicând prevederile art. 496 C. proc. civ., cu raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Judeţul Buzău împotriva Sentinţei civile nr. civile nr. 221 din 27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, consecinţa fiind cea a casării acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată, cu luarea în considerare a argumentelor părţilor litigante, astfel cum au fost formulate în actele procedurale înregistrate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Judeţul Buzău împotriva Sentinţei civile nr. 221 din 27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM