Public domain attestation of urban streets and separation of land for street intabulation.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 23 februarie 2015, reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al oraşului Băile Herculane şi Guvernul României, a solicitat:

- anularea poziţiei 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Caraş-Severin, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Caraş-Severin;

- anularea Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al oraşului Băile Herculane, privind dezlipirea unei suprafeţe de teren pentru intabularea Străzii Coronini din oraşul Băile Herculane;

- suspendarea executării acestor acte administrative până la soluţionarea cauzei;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 15 iunie 2015, a fost respinsă cererea de suspendare a executării actelor administrative constând în Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002 - poziţia 63, precum şi Hotărârea Consiliului Local al oraşului Băile Herculane nr. 60 din 25 mai 2011.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 395 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al oraşului Băile Herculane şi Guvernul României, având ca obiect anularea poziţiei 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002, precum şi a Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al oraşului Băile Herculane.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 395 din 23 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., republicat (astfel cum s-a reţinut prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului), solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii în anulare, astfel cum a fost formulată.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a susţinut încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 22 din C. proc. civ.

Astfel, încuviinţând probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a solicitat depunerea de către intimatul-pârât Consiliul Local al oraşului Băile Herculane a unor înscrisuri existente deja la dosar, depuse anterior de către reclamantă. Între aceste înscrisuri se regăsea şi raportul de specialitate, nesemnat de către expertul care l-a întocmit, or, cu privire la acest înscris, instanţa de fond nu a mai apreciat necesar a solicita relaţii suplimentare.

Tot sub aspectul probatoriului administrat în cauză, recurenta-reclamantă critică respingerea de către prima instanţă a probei cu expertiza tehnică topografică, care a urmărit identificarea amplasamentului suprafeţei de teren în privinţa căreia există suprapunere.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este criticată interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 7 şi art. 19 din Legea nr. 213/1998.

Astfel, la data emiterii H.G. nr. 532/2002, imobilul în discuţie se afla în proprietatea Băncii Naţionale a României, dreptul de proprietate fiind recunoscut prin Sentinţa civilă nr. 3206/1993, pronunţată de Judecătoria Caransebeş.

De asemenea, prin emiterea hotărârii de guvern contestate au fost încălcate dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 480 şi art. 481 din C. civ.

Recurenta-reclamantă mai susţine că în cuprinsul H.G. nr. 532/2002 figurează strada x, fără a fi menţionate elemente esenţiale de identificare, anul dobândirii şi numărul de inventar al imobilului.

Intimaţii-pârâţi nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că imobilul - strada x a intrat în proprietatea statului, iar Hotărârea consiliului local nr. 60 din 25 mai 2011 a fost aprobată fără a exista un proiect de hotărâre întocmit, notă de fundamentare însoţită de documentaţia tehnică de dezmembrare din cartea funciară, expunere de motive şi raport de specialitate, fiind astfel încălcate dispoziţiile Legii nr. 215/2001.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Unitatea Administrativ Teritorială oraş Băile Herculane a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2018, completul învestit cu soluţionarea cererii de recurs a fixat termenul de judecată a căii de atac, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat stabilirea termenului de judecată pentru examinarea recursului prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a supus controlului de legalitate Hotărârea Guvernului nr. 532/2002, în ceea ce priveşte poziţia 63 din Anexa nr. 5, prin care se atestă ca făcând parte din inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al oraşului Băile Herculane "strada Coronini + alei", precum şi Hotărârea nr. 60 din 25 mai 2011, emisă de Consiliul Local al oraşului Băile Herculane, privind dezlipirea unei suprafeţe de teren pentru intabularea străzii Coronini din oraşul Băile Herculane.

Cu titlu preliminar, se constată că, deşi prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., situaţie în care, sentinţa atacată va fi analizată numai din perspectiva acestor motive de casare, aspect reţinut şi prin raportul întocmit în procedura de filtru, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Examinând criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit textului de lege enunţat, se poate cere casarea unei hotărâri în cazul în care instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Or, în cauză nu s-a dovedit încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale care guvernează desfăşurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condiţiile stabilite şi impuse de lege cu privire la activitatea de judecată şi la raporturile dintre părţi şi instanţă, constatându-se că judecătorul fondului a analizat fiecare pretenţie şi apărare, formulate pe parcursul procesului, şi a încuviinţat probele solicitate de părţi, pe care le-a apreciat concludente, precum şi probele pe care, din oficiu, le-a considerat necesare pentru judecarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 237 alin. (2) pct. 7 din C. proc. civ., republicat.

În raport de criticile formulate de recurentă, se constată că prin încheierea de şedinţă din 02 noiembrie 2015, prima instanţă a respins proba cu expertiză tehnică topografică solicitată de reclamantă, reţinând că, în raport de conţinutul documentaţiilor care au stat la baza emiterii Hotărârilor Consiliului Local al oraşului Băile Herculane nr. 60 din 25 mai 2011 şi nr. 16 din 20 aprilie 2001, precum şi de obiectivele expertizei tehnice, proba solicitată se dovedeşte a fi inutilă, întrucât în cauză nu a fost contestată situaţia de fapt referitoare la amplasamentul imobilului care face obiectul actelor atacate, ci problema în discuţie vizează interpretarea şi aplicarea legii în raport cu natura fiecărui act contestat, conform petitelor acţiunii şi în limitele atribuţiilor autorităţilor emitente.

Împrejurarea că în considerentele sentinţei recurate s-a reţinut că reclamanta nu a identificat prin acţiunea dedusă judecăţii amplasamentul suprafeţei de teren pe care o revendică şi nici situaţia de suprapunere semnalată, nu este de natură a contrazice aprecierea primei instanţe referitoare la neconcludenţa probei cu expertiză topografică, în raport de obiectivele acestei expertize şi de chestiunea de drept supusă analizei în prezentul litigiu.

Instanţa de control judiciar va înlătura şi susţinerile recurentei-reclamante privind încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., cu referire la măsurile dispuse prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2015, reţinând că dispoziţia primei instanţe de a nu mai solicita alte relaţii de la Consiliul Local al oraşului Băile Herculane s-a întemeiat pe înscrisurile existente la dosar, aprecierea în privinţa materialului probator necesar soluţionării cauzei aparţinând instanţei de judecată.

Rezultă astfel că pe parcursul judecării procesului, prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., republicat, precum şi principiul dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

În prealabil, se constată că în cuprinsul cererii de recurs au fost formulate motive de nelegalitate vizând modul de adoptare a Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al oraşului Băile Herculane, motive de nelegalitate care nu au fost invocate în faţa primei instanţe, astfel că acestea nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, instanţa de control judiciar fiind chemată să cerceteze motivele de recurs corespunzător sentinţei atacate, la pronunţarea căreia au fost avute în vedere motivele de nelegalitate ale actelor administrative, invocate prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că H.G. nr. 532/2002, contestată parţial în cauză, a fost emisă în baza notei de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ şi în considerarea prevederilor art. 108 din Constituţia României, fiind adoptată în cadrul procedurii de atestare a domeniului public prevăzute de art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prin hotărâre fiind atestat domeniul public al judeţului Caraş-Severin.

Critica recurentei-reclamante vizând emiterea hotărârii de guvern cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţia României şi ale art. 480 şi art. 481 din vechiul C. civ., este neîntemeiată, reţinându-se că această hotărâre de guvern nu constituie, prin ea însăşi, un titlu de proprietate, ci are ca efect juridic delimitarea domeniului public de domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, cu consecinţa stabilirii regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză.

Recurenta-reclamantă nu a dovedit greşita delimitare a proprietăţii publice de proprietatea privată ori încălcarea vreunei dispoziţii din Legea nr. 213/1998 cu ocazia includerii imobilului în litigiu în domeniul public al oraşului Băile Herculane.

Astfel, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se constată că terenul cu construcţii în suprafaţă de 7651 m.p., identificat iniţial în CF nr. x Pecinisca, revendicat de către reclamantă, a intrat în proprietatea privată a statului prin H.G. nr. 109 din 5 februarie 2004 (Anexa nr. 3, poziţia 1), fapt confirmat de protocolul de predare-primire nr. 3141 din 15 martie 2004.

Prin urmare, situaţia juridică generată de emiterea H.G. nr. 109 din 5 februarie 2004, este ulterioară adoptării H.G. nr. 532/2002, astfel că nu este de natură să afecteze legalitatea acestui din urmă act administrativ.

Totodată, în mod judicios prima instanţă a reţinut că poziţia 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002, priveşte strada x cu aleile aferente, bun care aparţine de drept domeniului public al oraşului, conform prevederilor pct. III.1 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998.

Sentinţa civilă nr. 3206 din 12 noiembrie 1993, pronunţată de Judecătoria Caransebeş, de care se prevalează recurenta-reclamantă în susţinerea acţiunii în contencios administrativ, nu evidenţiază o situaţie contrară celei reţinute anterior, prin hotărârea menţionată fiind admisă acţiunea formulată de Banca Naţională a României - Sucursala judeţeană Caraş-Severin, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Primăria oraşului Băile Herculane şi dispunându-se radierea înscrisurilor C.F. x Pecinisca, în baza Decretelor nr. 218/1960 şi nr. 712/1966.

Procedând, în continuare, la analiza criticilor formulate de recurentă, instanţa de control judiciar constată că emiterea H.G. nr. 532/2002 a avut la bază o serie de hotărâri prin care autorităţile locale din cadrul judeţului au aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, printre care şi Hotărârea nr. 16 din 20 aprilie 2001 a Consiliului Local al oraşului Băile Herculane, privind însuşirea de către consiliul local a inventarului bunurilor unităţii administrativ-teritoriale, realizat potrivit normelor tehnice în materie, hotărâre ce a fost indicată şi în antetul Anexei nr. 5 la H.G. nr. 532/2002.

Recurenta-reclamanta nu poate contesta apartenenţa imobilului în litigiu la domeniul public al oraşului Băile Herculane, în condiţiile în care nu a înţeles să supună controlului de legalitate, odată cu hotărârea de guvern şi Hotărârea nr. 16 din 20 aprilie 2001 emisă de consiliul local, acest din urmă act administrativ fiind cel care statuează asupra regimului juridic al imobilului în discuţie.

În privinţa Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al oraşului Băile Herculane, se observă că a fost emisă pentru aprobarea dezlipirii suprafeţei de teren de 2087 m.p. din terenul evidenţiat în CF nr. x Băile Herculane aflat în proprietatea oraşului Băile Herculane, cu menţiunea că această suprafaţă de teren este necesară intabulării străzii Coronini din oraşul Băile Herculane.

Întrucât Hotărârea nr. 60 din 25 mai 2011 a consiliului local nu a stat la baza emiterii H.G. nr. 532/2002, se reţine, în acord cu judecătorul fondului, că este lipsită de fundament cererea în anulare a acestei hotărâri adoptate de consiliul local, având în vedere că în prezenta cauză, s-a solicitat, într-un prim petit, anularea poziţiei 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002, anexă care priveşte atestarea inventarului domeniului public al oraşului Băile Herculane.

În contextul arătat, în mod judicios prima instanţă a apreciat că nu prezintă relevanţă în cauză susţinerile reclamantei în sensul că terenul în suprafaţă de 2087 m.p., care formează obiectul Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al oraşului Băile Herculane, a fost însuşit în mod abuziv în proprietatea consiliului local, pe parcursul efectuării operaţiunilor necesare intabulării străzii Coronini, motiv pentru care, instanţa de fond a apreciat ca fiind neconcludentă proba cu expertiză topografică solicitată de către reclamantă, în scopul stabilirii amplasamentului acestui teren în raport cu terenul în suprafaţă de 7651 m.p., în discuţie în prezentul litigiu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva Sentinţei civile nr. 395 din 23 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM