Judicial transfer rejected for short tenure without analysis of personal circumstances and institutional opinions under CSM regulations

Asupra cauzei de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 mai 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

(i) anularea Hotărârii nr. 93 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 6 martie 2018;

(ii) anularea Hotărârii nr. 397 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 19 aprilie 2018;

(iii) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău;

(iv) obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că îşi desfăşoară activitatea în funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Galaţi, iar în cursul lunii ianuarie 2018 a formulat o cerere de transfer de la această instanţă la Curtea de Apel Bacău, în raza căreia îşi are domiciliul (Piatra-Neamţ). Cererea de transfer i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 93 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 6 martie 2018, iar această soluţie a fost menţinută prin Hotărârea Plenului CSM nr. 397 din 19 aprilie 2018.

Contestatoarea a susţinut că cele două acte administrative au fost întocmite cu încălcarea drepturilor sale, pentru următoarele motive:

a) Nu numai că nu au fost luate în considerare motivele de ordin personal cu caracter excepţional pe care le-a invocat, dar secţia pentru judecători a omis cu desăvârşire să le analizeze întrucât, în motivarea hotărârii nu se regăseşte niciun fel de referire, nici măcar sumară la acestea.

În cererea de transfer a invocat, în esenţă, faptul că are o situaţie familială deosebită, respectiv probleme medicale grave cu fiica sa, pentru care deţine acte oficiale doveditoare, un copil minor, în vârstă de 6 ani şi jumătate, iar ambii copii rămân în timpul săptămânii la Piatra Neamţ, la 250 Km distanţă de Galaţi, cu tatăl lor care suferă de unele afecţiuni psihice, are manifestări violente şi imprevizibile, o influenţă negativă asupra copiilor, fiind un consumator de alcool.

La toate aceste afirmaţii, a ataşat acte doveditoare, acestea au fost ignorate în mod voit, întrucât secţia pentru judecători a ales să cuprindă într-o singură frază motivarea respingerii tuturor motivelor invocate în favoarea transferului, făcând referire la vechimea la Curtea de Apel Galaţi.

Lipsa referirilor în hotărâre la motivele de ordin personal cu caracter excepţional echivalează cu nemotivarea acesteia.

b) Inexistenţa unui concurs de cereri de transfer

La Curtea de Apel Bacău, la data soluţionării cererii de transfer, au existat două posturi vacante de execuţie şi unul aferent funcţiei de preşedinte, şi nu unul de execuţie şi unul aferent funcţiei de preşedinte, cum în mod greşit s-a reţinut în hotărârea Plenului CSM. Practic, în urma respingerii cererii de transfer a contestatoarei, unul dintre cele două posturi de execuţie a rămas vacant. Nu a existat un concurs efectiv între mai multe cereri de transfer întrucât, deşi au fost trei cereri de transfer la Curtea de Apel Bacău, una a fost respinsă ca tardiv formulată, rămânând posibile două cereri de transfer a contestatoarei şi a domnului judecător B., pe cele două posturi vacante.

Având în vedere existenţa a două posturi vacante disponibile pentru transfer şi două cereri admisibile formulate în termen, nu se poate afirma că cele două cereri de transfer erau în concurs. Oricum, Hotărârea secţiei pentru judecători nu cuprinde o motivare a modului în care s-a cumpănit asupra acestui concurs de cereri.

c) Un al treilea aspect care a creat un adevărat prejudiciu dreptului său la carieră este abordarea aleasă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că, pentru atitudinea culpabilă de a fi obţinut două transferuri în trecut pentru motive de ordin personal şi familial şi de a se fi înscris la concursul de promovare efectivă pe funcţii de execuţie, este firesc să primească sancţiunea de a i se respinge cererea de transfer.

Deşi apare ca incredibil, Plenul CSM motivează în contestaţia privind transferul de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău, că situaţia sa personală şi familială a fost avută în vedere cu mult timp în urmă, la soluţionarea cererilor de transfer de la Judecătoria Topliţa la Judecătoria Roman şi ulterior, la Judecătoria Piatra Neamţ.

Întrucât era de la dificil la imposibil să valideze o hotărâre lipsită de motivare (hotărârea secţiei pentru judecători), Plenul a ales, în motivarea soluţiei din 19.04.2018, să facă referire la transferurile acordate în cursul anilor 2015 - 2016, la avize favorabile ale unor instanţe, cum este Judecătoria Roman sau Judecătoria Piatra Neamţ, care nu fac obiectul cauzei de faţă.

Totodată, a sugera că trebuia să se înscrie la concursul pentru promovarea pe loc, sau la o altă secţie, unde nu deţinea specializare, contravine în mod grav independenţei justiţiei deşi, potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei şi, implicit, a magistraţilor.

d) Un alt motiv de nemulţumire cu privire la cele două acte administrative atacate este faptul că pentru respingerea transferului, s-a folosit în mod părtinitor şi discreţionar criteriul vechimii la instanţa unde funcţionează.

Consideră că a fost discriminată, în raport cu alţi colegi magistraţi, care, fiind în aceeaşi situaţie cu aceasta, având exact aceeaşi vechime la instanţa unde funcţionau, în mod miraculos, au obţinut transferul, în aceeaşi şedinţă din 6.03.2018, când acesteia i s-a respins transferul.

Astfel, prin Hotărârile nr. 141, respectiv 146, din 6 martie 2018, secţia pentru judecători a CSM a admis cererile de transfer a domnilor judecători C. şi D. la Tribunalul Dâmboviţa, respectiv la Tribunalul Mureş, fără a fi relevante cele 21 de zile de vechime în grad, pentru cel din urmă, sau de la instanţa de la care se transferă, pentru d-l C.

Consideră că, prin soluţionarea arbitrară, în mod diferit, a două cereri în care solicitanţii aveau situaţii identice, respectiv contestatoarea şi d-l judecător C., a fost discriminată şi i-a fost vătămat dreptul la carieră.

O soluţionare corectă a cererilor de transfer presupune ca atunci când doi magistraţi se află în situaţii identice, să beneficieze de acelaşi tratament. Prin urmare, dacă domnului C. i s-a admis cererea de transfer, deşi avea vechime la instanţă de 21 de zile, contestatoarei nu ar fi trebuit să i se respingă cererea de transfer pentru exact acelaşi motiv, vechimea la instanţa unde funcţiona. Dacă s-ar accepta ca în situaţii identice, acelaşi for decizional să dea soluţii diametral opuse, se poate vorbi lejer despre discriminare şi o practică inconstantă şi lipsită de stabilitate a CSM.

e) Aspectele de ordin practic pe care contestatoarea le-a invocat în faţa celor două autorităţi şi modul inexplicabil în care acestea au înţeles să le gestioneze

Analizând cuprinsul Hotărârii nr. 93 din 6 martie 2018, motivele respingerii cererii pot fi rezumate astfel:

- cererea de transfer a fost formulată după 21 de zile de la promovarea la Curtea de Apel Galaţi;

- la Curtea de Apel Galaţi există deja un post vacant.

Secţia pentru judecători nu a făcut niciun fel de comentariu sub aspectul încărcăturii/judecător la ambele instanţe, rezumându-se să constate că la Curtea de Apel Galaţi în anul 2017, aceasta s-a ridicat la 314, faţă de 328 la Curtea de Apel Bacău. Tot niciun punct de vedere nu a fost exprimat faţă de situaţia că, deşi Curtea de Apel Bacău funcţiona la acel moment cu un deficit de 3 judecători, faţă de Curtea de Apel Galaţi, care avea un singur post vacant, secţia a ales să respingă nejustificat, dar mai grav, nemotivat, cererea de transfer a contestatoarei.

Nu s-a făcut niciun fel de referire la motivele invocate în cererea de transfer, respectiv că există două cereri de valorificare a concursului de promovare efectivă din 26 noiembrie 2017, formulate de domnii judecători E. şi F. şi că postul eliberat prin transferul contestatoarei se va ocupa prin admiterea cererilor de valorificare.

De asemenea, deşi în cuprinsul motivării hotărârii atacate se precizează că ambele instanţe i-au oferit avize favorabile, iar din cunoştinţele acesteia, aceste avize sunt motivate atât cu privire la motivele de ordin profesional, cât şi la cele de ordin personal, în Hotărârea nr. 93 din 6 martie 2018 nu se regăsesc niciun fel de referiri la aceste avize, sau motivele pentru care ele au fost înlăturate de la soluţionarea cererii.

Nici Plenul nu a găsit o justificare pentru această alegere făcută de secţia pentru judecători, în condiţiile în care cele două instanţe i-au oferit avize favorabile, care chiar consultative, exprimau punctul de vedere al conducerii acestor instanţe, conducere care cunoaşte cel mai bine vulnerabilităţile cu care s-ar putea confrunta şi care a fost mandatată de însuşi CSM pentru a-şi îndeplini rolul managerial.

Astfel, secţia pentru judecători ar fi trebuit să constate că, raportat la numărul de posturi vacante şi încărcătura/judecător, Curtea de Apel Bacău se afla într-o situaţie mai grea faţă de Curtea de Apel Galaţi, având 3 posturi vacante, faţă de unul singur la Galaţi, şi o încărcătură de 328 de dosare, faţă de cele 314 la Galaţi, lăsând în mod surprinzător şi acest aspect neanalizat.

În condiţiile în care CSM a dispus de două posturi vacante la Curtea de Apel Bacău şi şi-a asumat ocuparea doar a unuia dintre acestea şi respingerea cererii sale de transfer, cu greu se poate vorbi despre "menţinerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat", astfel cum se menţionează în hotărârea Plenului CSM contestată în cauză.

În concluzie, pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea contestaţiei, cu precizarea că, la data sesizării instanţei, se apropie deja de o vechime de 6 luni la instanţa de unde doreşte să obţină transferul.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, invocând, în esenţă, următoarele apărări:

2.1 Hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, fiind analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, cu modificările şi completările ulterioare.

Normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în acest sens, fără a crea în mod automat un drept al solicitantului.

În mod evident, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor şi parchetelor.

Contrar susţinerilor contestatoarei, în adoptarea hotărârii atacate, secţia pentru judecători a avut în vedere toate criteriile regulamentare.

În speţă, interesul profesional şi implicit interesul general al bunei funcţionări a instanţei a fost acela ca un judecător care a promovat efectiv la o instanţă să îşi desfăşoare activitatea la instanţa unde a promovat cel puţin pentru o anumită perioadă de timp şi nu să solicite transferul doar după 21 de zile de activitate. Suplimentar, s-a mai reţinut că la instanţa de unde se solicită transferul, Curtea de Apel Galaţi, exista deja un post vacant.

Totodată, situaţia familială deosebită a contestatoarei a fost avută în vedere inclusiv de secţia pentru judecători, însă pentru respectarea dreptului la viaţă privată aspectele invocate nu au fost inserate în considerentele hotărârii.

2.2 Referitor la situaţia posturilor vacante, nu există niciun fel de greşeală, întrucât s-a reţinut că sunt efectiv vacante 2 posturi de judecător, un post fiind aferent funcţiei de conducere, în speţă fiind vorba de o modalitate diferită de formulare, întrucât postul de preşedinte se scade din totalul posturilor vacante şi nu din cele efectiv vacante.

2.3 Referitor la avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Galaţi, se impune precizarea că, independent de poziţia exprimată de instanţa de la care provine contestatoarea, gestionarea resurselor umane la nivelul instanţelor reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să aibă în vedere asigurarea bunei funcţionări a activităţii instanţelor implicate. Avizele acestor instanţe într-o procedură de transfer nu au un caracter obligatoriu pentru secţie, indiferent dacă sunt în sensul admiterii cererii de transfer sau în sensul respingerii.

2.4 Criticile privind reţinerea în mod greşit de către Plen a unor argumente pentru respingerea contestaţiei sunt neîntemeiate, în primul rând pentru că acestea se regăsesc printre criteriile regulamentare menţionate, iar în al doilea rând Plenul are o anumită marjă de apreciere atât în ceea ce priveşte adoptarea soluţiei, cât şi în ceea ce priveşte considerentele care stau la baza soluţiei.

Astfel, admiterea într-un interval de doar 3 ani a două cereri de transfer pentru motive familiale, de la Judecătoria Topliţa la Judecătoria Roman şi de la Judecătoria Roman la Judecătoria Piatra-Neamţ, coroborată cu înscrierea la un concurs de promovare efectivă la Curtea de Apel Galaţi, poate fi cel puţin un indiciu în ceea ce priveşte asumarea situaţiei familiale de către contestatoare, oricât de dificilă ar fi aceasta.

2.5 În ceea ce priveşte practica administrativă a Consiliului, în sensul admiterii cererilor de transfer ale unor judecători care au promovat recent la instanţele de unde se solicită transferul Secţiile corespunzătoare ale Consiliului analizează fiecare cerere de transfer în funcţie de circumstanţele specifice şi de criteriile cuprinse în art. 3 din Regulament.

2.6 Nici critica vizând omisiunea secţiei pentru judecători de a lua în considerare situaţia posturilor vacante şi a încărcăturii la instanţele avizate nu este întemeiată întrucât, după cum se poate observa, datele statistice de la cele două instanţe sunt menţionate în cuprinsul hotărârii secţiei, fiind avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer.

În concluzie, pentru considerentele arătate, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei de faţă

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/2018, contestatoarea A., judecător la Curtea de Apel Galaţi, a solicitat transferul la Curtea de Apel Bacău.

Prin Hotărârea nr. 93 din 6 martie 2018 secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi în conformitate cu prevederile Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor şi procurorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a decide în acest sens, secţia pentru judecători a avut în vedere vechimea doamnei judecător la instanţa de la care solicită transferul, de 21 de zile, în condiţiile în care aceasta a promovat efectiv la Curtea de Apel Galaţi începând cu data de 1 ianuarie 2018, instanţă la care exista deja un post vacant de judecător.

În considerentele Hotărârii nr. 93 din 6 martie 2018 a secţiei pentru judecători au fost expuse:

- situaţia posturilor vacante la Curtea de Apel Galaţi şi la Curtea de Apel Bacău, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 15 ianuarie 2018;

- volumul de activitate la ambele instanţe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2017, faţă de media naţională;

- avizele favorabile faţă de cererea de transfer emise de Curtea de Apel Galaţi şi Curtea de Apel Bacău.

Contestaţia formulată împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 93/6 martie 2018 a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 397 din 19 aprilie 2018.

Litigiul dedus judecăţii vizează controlul de legalitate atât asupra Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 93 din 6 martie 2018, cât şi asupra Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 397 din 19 aprilie 2018.

La art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 sunt stabilite criteriile analizate în soluţionarea unei cereri de transfer, şi anume:

- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul;

- numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora,;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului;

- specializările complementare;

- vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acestuia;

- domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Se observă faptul că art. 3 din Regulament enumeră criteriile ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, fără a institui o ordine de preferinţă sau o pondere a acestora.

Prin urmare, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

Examinând modalitatea în care au fost aplicate în cazul cererii de transfer formulată de contestatoare, criteriile menţionate la art. 3 din Regulament, se constată că, deşi în Hotărârea Plenului CSM nr. 397 din 19 aprilie 2018 se afirmă că toate aceste criterii au fost avute în vedere de secţia pentru judecători, inclusiv cele referitoare la situaţia personală şi familială, în motivarea soluţiei de respingere a cererii de transfer nu se regăseşte o minimă analiză a criteriilor de ordin personal invocate, acestea fiind complet ignorate în evaluarea realizată de secţia pentru judecători.

Motivele privind situaţia personală şi familială prezentate de detaliu de către contestatoare atât în susţinerea cererii de transfer, cât şi pe calea prezentei contestaţii, au fost dovedite cu înscrisuri şi justificau, în opinia Înaltei Curţi, admiterea cererii de transfer.

Pentru a dispune respingerea cererii de transfer, secţia pentru judecători a avut în vedere în mod special vechimea contestatoarei, de 21 de zile, la instanţa de unde a solicitat transferul, respectiv Curtea de Apel Galaţi, instanţă la care exista deja un post vacant de judecător.

O situaţie similară a existat în cazul cererii de transfer formulată de domnul judecător C., soluţionată de secţia pentru judecători la aceeaşi dată, prin Hotărârea nr. 141 din 6 martie 2018, însă în sensul admiterii ei, deşi domnul judecător promovase efectiv în funcţie cu ocazia aceluiaşi concurs, din 26 noiembrie 2017, având aceeaşi vechime ca şi contestatoarea la instanţa de la care a solicitat transferul.

Se remarcă astfel abordarea diferită în cazul contestatoarei, fiind întemeiate susţinerile acesteia legate de inegalitatea de tratament juridic, atât timp cât în cazul său vechimea la instanţa de la care se solicită transferul a reprezentat un motiv care a justificat respingerea cererii de transfer, însă în cazul colegului său, domul judecător C., a constituit un motiv favorabil aprobării transferului.

Referitor la criteriile ce vizează situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, datele statistice prezentate de secţia pentru judecători din Hotărârea nr. 93 din 6 martie 2018 evidenţiază faptul că la Curtea de Apel Galaţi, instanţa de la care s-a solicitat transferul, exista un singur post vacant, iar încărcătura/judecător a fost de 314 cauze, faţă de media naţională de 301 cauze/judecător.

În schimb, la Curtea de Apel Bacău, instanţa la care s-a solicitat transferul, existau 3 posturi vacante din care un post aferent funcţiei de preşedinte, iar încărcătura/judecător a fost de 328 cauze, faţă de media naţională de 301 de cauze/judecător.

Toate aceste elemente, circumscrise criteriilor expres prevăzute la art. 3 din Regulament, justificau admiterea cererii de transfer de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău, însă ele nu au fost în niciun fel analizate prin hotărârea secţiei pentru judecători.

De asemenea, secţia pentru judecători nu a oferit niciun răspuns la avizele favorabile emise de Curtea de Apel Galaţi şi Curtea de Apel Bacău, deşi aceste avize fac parte din documentaţia întocmită de direcţia de specialitate în cazul tuturor cererilor de transfer.

Or, decisivă în evaluarea consecinţelor soluţionării favorabile a cererii de transfer de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău era analiza de oportunitate realizată de aceste instanţe, ele fiind cele mai în măsură să stabilească dacă admiterea cererii de transfer afectează sau nu buna funcţionare a instanţei.

Prin urmare, avizele favorabile emise de instanţele implicate în procedura transferului justificau admiterea cererii contestatoarei, astfel că şi sub acest aspect susţinerile acesteia sunt întemeiate.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 397 din 19 aprilie 2018 şi a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 93/6 martie 2018 şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei, de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., intimatul va fi obligat la plata către contestatoare a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 397 din 19 aprilie 2018 şi a Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 93 din 6 martie 2018.

Anulează Hotărârea Plenului CSM nr. 397 din 19 aprilie 2018 şi Hotărârea secţiei pentru Judecători nr. 93 din 6 martie 2018.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A., de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la plata către contestatoare a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM