Deputy mayor's incompatibility ruling partly quashed: medical assistant suspension bars finding, but paid services contracts upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2015, pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2015, întocmit în data de 6 noiembrie 2015 de către pârâtă, prin care, în temeiul art. 87 lit. c), d) şi k) din Legea nr. 161/2003, a fost constatată starea de incompatibilitate a reclamantei.

Prin Sentinţa nr. 60 din 2 februarie 2016, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 116 din 11 martie 2016 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 116 din 11 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, fiind rezultatul unei greşite analize şi interpretări a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, argumentele fiind contradictorii şi raportate la o situaţie de fapt şi de drept parţial determinată.

Motivarea sentinţei nu reflectă faptul că instanţa de fond a analizat în mod real, efectiv motivele de nelegalitate, argumentele folosite în considerente nefiind rezultatul unei analize, instanţa limitându-se la a prelua apărările formulate de pârâtă, încălcându-se principiile contradictorialităţii, dreptului la apărare şi la un proces echitabil, fiind încălcate dispoziţiile art. 6, 7, 8, 13, 14, 22 şi 425 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte contradictorialitatea argumentelor instanţei de fond s-a invocat faptul că, deşi reţine ca întemeiată critica reclamantei relativă la încetarea unei situaţii de fapt în două ipoteze juridice diferite, fiind apreciată ca nelegală reţinerea stării de incompatibilitate din perspectiva atât a prevederilor art. 87 lit. c) cât şi a celor de la lit. d), aceasta nu ar putea conduce la anularea procesului-verbal de evaluare contestat, care rămâne valabil sub aspectul celorlalte constatări.

Recurenta susţine că este inadmisibilă menţinerea în circuitul civil a unor înscrisuri producătoare de consecinţe juridice care încalcă prevederile legale.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu a analizat incidenţa art. 87 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 161/2003 prin perspectiva HCL nr. 5 din 28 iunie 2012 şi a Deciziei nr. 175 din 2 iulie 2012 pentru că este nelegal să se poată stabili o stare de incompatibilitate prin luarea în considerare a unui contract de muncă suspendat.

Mai mult, susţine recurenta, instanţa de fond a încălcat principiul proporţionalităţii, principiu de drept comunitar care se aplică conform art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, dar şi art. 41 din Constituţia României pentru că, după încetarea mandatului nu mai poate avea un loc de muncă.

În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 se apreciază că soluţia este nelegală pentru că face abstracţie de lipsa oricărei legături de orice natură între cele două calităţi, starea de incompatibilitate fiind stabilită prin raportare la existenţa unor contracte al căror obiect nu a influenţat de nicio manieră exercitarea funcţiei publice, fiind extinsă la unele situaţii care sunt strict şi limitativ prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 şi 8, art. 18 şi 20 din Legea nr. 554/2004 şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând cauza, să se admită acţiunea şi să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2015.

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi prin încheierea din 8 martie 2018 - Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părţile din litigiu.

Prin încheierea din 17 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecarea acestuia cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii reclamantei prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2015 întocmit de ANI.

Prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză s-a reţinut starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamanta A. în perioada 28 iunie 2012 (data validării mandatului de viceprimar al oraşului Potcoava, judeţul Olt) şi 6 noiembrie 2015 (data întocmirii raportului de evaluare) prin încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c), d) şi k) din Legea nr. 161/2003, cu raportare la art. 50 lit. d) din Legea nr. 53/2003 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că reclamanta a fost validată în funcţia de viceprimar al oraşului Potcoava judeţul Olt, începând cu data de 28 iunie 2012 pentru mandatul 2012 - 2016, potrivit Hotărârii Consiliului Local Potcoava nr. 5 din 28 iunie 2012.

Prin urmare, pentru perioada în care a avut calitatea de ales local, reclamanta a fost supusa regimului juridic privind incompatibilităţile, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 87 şi următoarele din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Din actele dosarului rezulta ca în perioada 28 iunie 2012 (data alegerii reclamantei în funcţia de viceprimar) până la data întocmirii raportului de evaluare, reclamanta a deţinut funcţia de viceprimar al oraşului Potcoava concomitent cu funcţia de asistent medical generalist în cadrul SC B. SRL (Contractul individual de muncă nr. x din 27 septembrie 1999), precum şi calitatea de comerciant persoana fizică în cadrul A. Persoana Fizică Autorizată (Contractele de prestări servicii nr. x din 3 aprilie 2012 încheiat între SC C. SRL şi PFA A. şi nr. 18296 din 16 octombrie 2012 - cu Actele adiţionale aferente încheiat între SC C. SRL şi A.).

Reclamanta a contestat existenţa incompatibilităţii reglementată de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) motivat de faptul că, ulterior alegerii sale în funcţia de viceprimar, în termen legal, contractul individual de muncă nr. x din 27 septembrie 1999 încheiat cu SC B. SRL, în baza căruia exercita funcţia de asistent medical generalist, ar fi fost suspendat de drept prin Decizia D. SA nr. 175 din 1 iulie 2012 în condiţiile art. 50 lit. d) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, ca urmare a exercitării unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, potrivit art. 50 lit. d) din Legea nr. 53/2003, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situaţia exercitării unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel.

Or, în speţă, este vorba tocmai de situaţia de excepţie reglementată de prevederea legală amintită, întrucât Legea nr. 161/2003, lege specială aplicabilă cu prioritate, prevede în mod expres la art. 91 alin. (3) faptul că alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie.

Este vorba deci de o renunţare la funcţia care atrage starea de incompatibilitate şi nu doar de o simplă suspendare a acesteia.

Suspendarea unui contract individual de muncă, instituţie despre care face vorbire art. 50 din C. muncii, nu este identică şi nici similară cu instituţia încetării contractului individual de muncă.

Astfel, suspendarea contractului individual de muncă presupune, pentru salariat, suspendarea prestării muncii, în timp ce, pentru angajator, presupune suspendarea plăţii drepturilor de natură salarială către angajat şi nu propriu - zis o suspendare totală a exercitării drepturilor şi obligaţiilor contractual.

Este real ca, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, statut aplicabil reclamantei, pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori autorităţi publice, respectiv la regii autonome sau la societăţi comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale însa, în cauza SC B. SRL nu este o entitate din categoria celor enumerate de alin. (1) al art. 28, pentru a se aplica instituţia suspendării contractului de muncă.

Instanţa de fond a apreciat ca simpla suspendare a contractului individual de muncă de către reclamantă nu fost suficientă pentru evitarea stării de incompatibilitate, aceasta păstrându-şi calitatea de angajat al SC B. SRL.

A fost considerată întemeiată critica reclamantei relativă la încadrarea unei situaţii de fapt în doua ipoteze juridice diferite, aspect în legătura cu care instanţa a apreciat ca este nelegala reţinerea stării de incompatibilitate din perspectiva atât a prevederilor art. 87 lit. c) cat şi a celor de la lit. d).

Starea de fapt constând în exercitarea funcţiei de viceprimar concomitent cu funcţia de asistent medical generalist în cadrul SC B. SRL în perioada 28 iunie 2012 (data alegerii în funcţia de viceprimar) pana la data întocmirii raportului de evaluare este reglementata de prevederile art. 87 alin. (1) lit. c), în timp ce incompatibilitatea reglementata de dispoziţiile art. 87 lit. d) vizează, pentru cazul de faţă, viceprimarul care deţine funcţia de execuţie la societăţile comerciale.

Aşadar, deşi întemeiata critica relativa la reţinerea cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d), aceasta nu poate conduce la anularea raportului de evaluare contestat, care rămâne valabil sub aspectul celorlalte constatări, susţine instanţa de fond.

În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reglementată de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003; "Funcţia de (...) viceprimar, (...) este incompatibilă cu: lit. k) orice alte (...) activităţi remunerate, în tară (...)."

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că în perioada exercitării mandatului de viceprimar reclamanta a desfăşurat activităţi în baza Contractul de prestări servicii nr. x din 3 aprilie 2012 (contract încheiat între SC C. SRL şi PFA A.), respectiv Contractul civil nr. x din 16 octombrie 2012 - cu actele adiţionale aferente (contract încheiat între SC C. SRL şi A.).

Pentru aceste activităţi reclamanta a fost remunerată, astfel cum rezultă din informaţiile transmise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice OLT, potrivit cărora aceasta a obţinut de la SC C. SRL suma de 2.305 RON în 2012, respectiv suma de 3.525 RON în 2013.

Aşadar, contrar susţinerilor reclamantei, starea de incompatibilitate este cu evidenta probata, nefiind vorba de o simpla enumerare a unor contracte.

Regimul incompatibilităţilor pentru funcţia de viceprimar este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, legea interzicând cumulul de funcţii sau calităţi, precum şi desfăşurarea de activităţi remunerate.

Criticile recurentei cu privire la această soluţie sunt fondate în parte.

Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei.

Prin invocarea prevederilor art. 425 C. proc. civ. şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recurenta susţine că hotărârea instanţei de fond ar fi nemotivată (teza I a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), dar aceste susţineri sunt nefondate.

Conform art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele, potrivit lit. b) considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din perspectiva acestor prevederi rezultă că hotărârea instanţei de fond a fost motivată, astfel că nu se poate vorbi nici de o nerespectare a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar aceste critici sunt nefondate.

În privinţa tezei a doua a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se constată că hotărârea instanţei de fond cuprinde asemenea motive contradictorii deoarece, pe de o parte, a reţinut ca întemeiată critica referitoare la reţinerea cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, dar, pe de altă parte, a considerat că nu poate dispune nici măcar anularea parţială a actului contestat pentru că acesta ar rămâne valabil sub aspectul celorlalte constatări.

Or, în condiţiile în care în raportul de evaluare întocmit s-ar fi constatat că cel puţin unul dintre cazurile de incompatibilitate este nelegal reţinut de autoritatea publică competentă, atunci soluţia era de anulare parţială a actului întocmit, chiar dacă erau apreciate ca legale celelalte cazuri de incompatibilitate, astfel că, sub acest aspect hotărârea este nelegală.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În raportul de evaluare contestat în prezenta cauză s-a reţinut starea de incompatibilitate a reclamantei în raport de prevederile art. 87 alin. (1) lit. c), d) şi k) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcţia de viceprimar este incompatibilă cu:

c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;

d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;

k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale".

Din probele administrate în faţa primei instanţe rezultă că în perioada 28 iunie 2012 (data alegerii reclamantei în funcţia de viceprimar) până la data întocmirii raportului de evaluare, reclamanta a deţinut funcţia de viceprimar al oraşului Potcoava concomitent cu funcţia de asistent medical generalist în cadrul SC B. SRL (Contractul individual de muncă nr. x din 27 septembrie 1999), precum şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. Persoană Fizică Autorizată (Contractele de prestări servicii nr. x din 3 aprilie 2012 încheiat între SC C. SRL şi PFA A. şi nr. 18296 din 16 octombrie 2012 - cu actele adiţionale aferente încheiat între SC C. SRL şi A.).

Reclamanta a contestat existenţa incompatibilităţii reglementată de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) motivat de faptul că, ulterior alegerii sale în funcţia de viceprimar, în termen legal, Contractul individual de muncă nr. x din 27 septembrie 1999 încheiat cu SC B. SRL, în baza căruia exercita funcţia de asistent medical generalist, ar fi fost suspendat de drept prin Decizia D. SA nr. 175 din 1 iulie 2012 în condiţiile art. 50 lit. d) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, ca urmare a exercitării unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive.

În raport de prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) Legea nr. 161/2003 rezultă că există incompatibilitate între funcţia de viceprimar şi cea de angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia.

Cum s-a stabilit că recurenta - reclamantă a fost aleasă în funcţia de viceprimar urmează a se verifica dacă aceasta era, concomitent, şi angajat cu contract individual de muncă la SC B. SRL pentru a se putea stabili dacă a existat sau nu starea de incompatibilitate.

Contractul individual de muncă al persoanei evaluate a fost suspendat conform art. 50 lit. d) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, prin Decizia D. SA nr. 175 din 1 iulie 2012.

Conform art. 50 lit. d) C. muncii:

"Contractul individual de muncă se suspendă de drept în cazul exercitării unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative şi judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel."

În speţă, s-a făcut dovada suspendării contractului individual de muncă al recurentei-reclamante, salariat al SC B. SRL, în baza art. 50 lit. d) C. muncii, prin Decizia D. SA nr. 175 din 1 iulie 2012.

Art. 49 alin. (2) C. muncii prevede că:

"Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator".

Prin suspendarea raporturilor de muncă şi încetarea plăţii salariului, încetează temporar şi caracterul de activitate remunerată a activităţii desfăşurate în baza contractului individual de muncă, încetând astfel şi raţiunea cazului de incompatibilitate.

Suspendarea raportului de muncă are drept efect încetarea obligaţiei de plată a salariului în schimbul muncii depuse, iar pe perioada în care un contract individual de muncă este suspendat nici funcţia care face obiectul lui nu se exercită, nici activităţile nu se desfăşoară şi nici remuneraţia nu se primeşte.

O altă interpretare a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 ar nesocoti spiritul acestui act normativ. Din titulatura Legii nr. 161/2003 şi ansamblul normelor legale conţinute de aceasta rezultă scopul, finalitatea pe care a urmărit-o legiuitorul atunci când a adoptat acest act normativ, respectiv o garanţie pentru exercitarea funcţiei publice, în condiţii de imparţialitate şi transparenţă, cu scopul protejării interesului public.

Raţiunea instituirii regimului incompatibilităţilor este aceea de a preveni apariţia unor situaţii în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcţii de demnitate publică şi în domeniul privat, ar putea influenţa decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competenţelor sale legale.

Or, în situaţia în care cele două funcţii nu au fost exercitate simultan, iar contractul de muncă încheiat de persoana aleasă era suspendat este greşit a se reţine incidenţa unui caz de incompatibilitate.

Este fondată şi critica recurentei cu privire la reţinerea concomitentă atât a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. c) cât şi art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deşi din probele depuse rezultă că reclamanta a deţinut concomitent funcţia de viceprimar cu funcţia de asistent medical generalist în cadrul SC B. SRL.

Pentru această situaţie se poate susţine, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, iar considerentele acesteia nu au fost contestate de către intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, că nu poate fi reţinută decât incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi nu şi cea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege.

Însă, în condiţiile în care contractul de muncă a fost suspendat nu se poate reţine nici starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, din probele administrate rezultă că în perioada exercitării mandatului de viceprimar reclamanta a desfăşurat activităţi în baza Contractul de prestări servicii nr. x din 3 aprilie 2012 (contract încheiat între SC C. SRL şi PFA A.), respectiv Contractul civil nr. x din 16 octombrie 2012 - cu actele adiţionale aferente (contract încheiat între SC C. SRL şi A.).

Pentru aceste activităţi reclamanta a fost remunerată, astfel cum rezultă din informaţiile transmise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice OLT, potrivit cărora aceasta a obţinut de la SC C. SRL suma de 2.305 RON în 2012, respectiv suma de 3.525 RON în 2013.

Din interpretarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 rezultă că starea de incompatibilitate a existat numai şi pentru faptul că persoana care deţinea funcţia desfăşura activităţi remunerate. Tot în lege, de la această regulă sunt instituite/prevăzute şi excepţiile: activităţile remunerate pentru funcţia de cadru didactic.

Or, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi desfăşurat activităţi remunerate în funcţia de cadru didactic pentru a nu fi considerată în stare de incompatibilitate.

Pentru constatarea stării de incompatibilitate este suficientă dovada existenţei acestor activităţi remunerate şi nu trebuie probată legătura dintre funcţia deţinută şi aceste activităţi şi nici dacă acestea au influenţat sau nu exercitarea funcţiei publice, aşa cum susţine recurenta.

Nu se poate considera nici că textul legii nu ar fi precis sau impredictibil, iar recurenta nu a invocat, eventual, o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acest text de lege, astfel că toate aceste aspecte legate de incompatibilitate prevăzută de art. 87 lit. k) din Legea nr. 161/2003 vor fi respinse.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. şi va dispune casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, va admite, în parte, acţiunea, în sensul că va dispune anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, numai în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate constatată în temeiul art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 161/2003.

Va menţine în rest raportul de evaluare contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 116/2016 din 11 martie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în sensul că dispune anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, numai în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate constatată în temeiul art. 87 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 161/2003.

Menţine în rest Raportul de evaluare contestat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM