Compulsory expropriation for airport expansion: judicial inability to enforce delayed statutory project milestones absent concrete administrative refusal or proven legitimate injury

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să fie obligat pârâtul Guvernul României să emită hotărârea de guvern prevăzută de art. 5 din Legea nr. 255/2010, pentru aprobarea declanşării procedurii de expropriere în legătură cu realizarea "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare a Aeroportului Internaţional Henri Coandă - Bucureşti", aprobat prin O.G. nr. 64 din 24 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare;

- să fie obligat pârâtul Ministerul Transporturilor să întocmească documentaţia necesară potrivit legii şi să îndeplinească procedurile legale necesare în vederea sesizării Guvernului României pentru a emite actul normativ necesar, hotărâre de guvern, pentru aprobarea declanşării procedurii de expropriere, prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local şi de art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, aprobate prin H.G. nr. 53/2011, în legătură cu realizarea "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare a Aeroportului Internaţional Henri Coandă - Bucureşti", aprobat prin O.G. nr. 64 din 24 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare;

- să fie obligată pârâta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA să întreprindă demersurile necesare şi obligatorii, potrivit legii, în scopul întocmirii documentaţiei necesare şi îndeplinirii procedurilor legale în vederea elaborării şi aprobării studiilor de fezabilitate şi orice alte documente necesare realizării "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul Internaţional Henri Coandă - Bucureşti pentru perioada 2007 - 2022", aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 64 din 24 august 1999, precum şi să întreprindă demersurile necesare şi obligatorii, potrivit legii, în scopul întocmirii şi depunerii la Ministerul Transporturilor şi/sau la Guvernul României a documentaţiei necesară emiterii hotărârii de guvern prevăzută de art. 5 din Legea nr. 255/2010, pentru aprobarea declanşării procedurii de expropriere în legătură cu realizarea "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare a Aeroportului Internaţional Henri Coandă - Bucureşti", aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 64 din 24 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare,

- cu cheltuieli de judecată.

La data de 27 noiembrie 2015 reclamanta a depus o cerere modificatoare, prin care a arătat că înţelege să solicite ca, în cazul admiterii acţiunii, respectiv a capetelor principale de cerere 1, 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, să dispună:

- În temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. 6, teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să se stabilească, prin dispozitiv, un termen de executare a obligaţiilor dispuse în sarcina pârâtelor, la aprecierea instanţei.

- În temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, să se dispună ca obligaţiile ce vor fi stabilite în sarcina pârâtelor să fie stabilite sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii obligate, pentru fiecare zi de întârziere, la aprecierea instanţei;

- În temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (6), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, să stabilească, prin dispozitiv, amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sarcina conducătorilor autorităţilor publice pârâte.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 233 din 28 ianuarie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile:

- lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor;

- lipsei calităţii procesuale pasive pentru petitele 2 şi 3 ale acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României;

- prematurităţii, ridicată de pârâtul Guvernul României;

- autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor;

- lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de interes, invocate de CN "Aeroporturi Bucureşti" SA, ca neîntemeiate, a respins ca neîntemeiate cererile, astfel cum au fost modificate, formulate de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA şi a respins cererea pârâtei CNAB privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 233 din 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs au fost invocate următoarele motive de nelegalitate:

- Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii

• S-a spus că instanţa de fond nu a motivat respingerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, neconsiderând necesar să oblige acest pârât la îndeplinirea propriilor obligaţii care decurg din dispoziţiile legale şi al căror termen legal de aducere la îndeplinire este depăşit, obligaţii a căror executare este subsecventă îndeplinirii obligaţiilor de către pârâta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA, astfel că motivarea hotărârii este contradictorie şi se impune casarea hotărârii.

• Curtea de apel a dispus respingerea capătului de cerere formulat împotriva Guvernului României ca fiind neîntemeiat deşi din considerentele hotărârii cu privire la soluţia de respingere a acestuia rezultă că acest capăt de cerere poate fi inadmisibil;

• Curtea de apel a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată faţă de toţi pârâţii deşi din considerentele hotărârii rezultă că instanţa a considerat acţiunea ca fiind lipsită de interes.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Este greşită interpretarea instanţei potrivit căreia depăşirea termenelor stabilite pentru fiecare etapă "nu poate constitui o vătămare pentru reclamantă".

La acest moment, susţine recurenta, termenele legale stabilite pentru îndeplinirea etapelor de realizare a "programului strategic" sunt depăşite cu circa 3 ani şi nimeni şi nimic nu poate garanta că acest proiect va fi adus la îndeplinire vreodată, în măsura în care singura autoritate care ar putea sancţiona această conduită abuzivă a autorităţii administrative, respectiv, instanţele judecătoreşti, refuză să oblige autorităţile administrative la respectarea legii.

Judecătorul fondului a reţinut, în mod greşit, faptul că interesul legitim al recurentei ar fi circumscris numai etapei "achiziţionării terenurilor", etapă care are ca termen de realizare anul 2020.

Din considerentele soluţiei rezultă, în opinia recurentei, că judecătorul fondului a interpretat dispoziţiile legale incidente ca permiţând subiecţilor de drept în sarcina cărora este pusă realizarea operaţiunilor în cauză să realizeze acele operaţiuni oricând în intervalul prevăzut de lege şi chiar cu depăşirea acestuia, neexistând obligaţia declanşării lor la data de la început a intervalului prevăzut de lege, ceea ce este eronat.

Sensul reglementării legale nu poate fi decât acela că etapa respectivă trebuia în mod obligatoriu declanşată la data de 1 iulie 2009, singurul termen legal cert, ea putând duce cel mult până în anul 2020.

Curtea de Apel Bucureşti a aplicat greşit legea atunci când a considerat că, potrivit calendarului stabilit de legiuitor, nu ar exista din partea pârâţilor un refuz de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative.

Termenele limită de stabilire prin dispoziţiile normative invocate sunt depăşite, fiind vorba de data de 31 martie 2013, respectiv data de 31 decembrie 2013, ca data de finalizare a etapei de elaborare şi aprobare a studiilor de fezabilitate şi a celei de elaborare şi avizare a documentelor tehnico-economice.

• Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale, atunci când a apreciat că nu ar putea obliga Guvernul României la adoptarea unui act normativ.

Recurenta susţine că nu a solicitat Curţii de apel să dispună declanşarea procedurii de expropriere ci a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să execute obligaţiile ce le revin şi decurg din lege, cerere admisibilă, inclusiv cu privire la obligaţia legală a Guvernului României de a emite hotărârea de guvern prevăzută la art. 5 din Legea nr. 255/2010, desigur dacă condiţiile pentru emiterea acestor hotărâri sunt îndeplinite.

În cursul procesului, pe baza probelor administrate, a rezultat că atât pârâta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA cât şi pârâtul Ministerul Transporturilor nu şi-au îndeplinit la timp obligaţiile care le reveneau potrivit legii, iar instanţa judecătorească competentă are rolul de a impune respectarea legii prin mijloace edictate de lege.

Cum art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea formulării unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ şi pentru refuzul de efectuare a unei operaţiuni administrative, în prezenta acţiune s-a solicitat obligarea la emiterea unui act administrativ, operaţiune care, în principiu, poate fi impusă Guvernului dacă sunt întrunite condiţiile legale.

Dacă ar fi constatat că aceste condiţii nu sunt întrunite, capătul de cerere referitor la obligarea Guvernului la emiterea hotărârii de Guvern ar fi urmat să fie respins, eventual, ca fiind prematur formulat şi nu ca fiind neîntemeiat şi, în niciun caz, inadmisibil, astfel că există o contradicţie între considerente şi dispozitiv.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat să se constate că pârâtele nu au finalizat etapa "Elaborarea şi aprobarea studiilor de fezabilitate" care avea termen de finalizare 31 martie 2013, iar etapa a doua "Elaborare şi avizare documentaţii tehnico-economice pentru studiile de fezabilitate aprobate" care trebuia finalizată până la 31 decembrie 2013, nici nu a fost iniţiată. Etapa a III-a trebuia să debuteze la 1 ianuarie 2017, ceea ce nu s-a întâmplat.

În ceea ce priveşte situaţia pârâtei Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA

Pârâta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA nu a arătat în cuprinsul întâmpinării de ce studiul de fezabilitate a fost aprobat în anul 2010 şi timp de 5 ani nu a reuşit să obţină avizul CTE al Ministerului Transporturilor şi nu s-a referit deloc la stadiul elaborării şi avizării documentaţiilor tehnico-economice pentru studiile de fezabilitate aprobate, operaţiune care trebuia efectuată în perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2013, termen de realizare care a expirat.

Pârâta nu a respectat termenele legale deşi este evident că acestea au fost depăşite, motiv pentru care solicitarea recurentei de obligare a Companiei Naţionale "Aeroporturi Bucureşti" - SA la realizarea operaţiunilor tehnice şi întocmirea documentaţiilor necesare al căror termen este depăşit este justificat, iar respingerea cererii cu privire la această pârâtă este nelegală.

În ceea ce priveşte situaţia pârâtului Ministerul Transporturilor

Recurenta arată că Ministerul Transporturilor nu a răspuns nici la petiţia adresată Guvernului României şi trimisă ministerului spre soluţionare şi nici celei adresate de aceasta în mod direct.

Acest pârât consideră, în mod neîntemeiat, aşa cum susţine recurenta, că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu ar avea calitatea de "expropriator" în sensul legii, dar acţiunea a fost formulată pentru a fi obligat să îşi îndeplinească propriile obligaţii prevăzute de lege, respectiv să întocmească documentaţia necesară în vederea supunerii spre aprobare Guvernului, în vederea emiterii de către acesta, conform competenţei sale legale, a actului normativ necesar declanşării procedurii de expropriere, obligaţie al cărei termen de realizare este depăşit.

În ceea ce priveşte situaţia pârâtului Guvernul României

Au fost invocate prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, art. 4 alin. (1) din aceleaşi Norme metodologice, art. 11, 28 şi 35 alin. (1) din Legea nr. 90/2001.

Este adevărat, susţine recurenta, că Guvernul nu se poate substitui expropriatorul dar, în acelaşi timp, Guvernul are autoritatea de a cere şi impune respectarea legii de către Ministerul Transporturilor şi de către Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA, ceea ce nu a făcut.

Fără a nega faptul că Ministerul Transporturilor este principalul responsabil cu implementarea proiectului, recurenta susţine că pârâţii Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA se află în mod direct sau indirect în subordinea Guvernului care au obligaţia să vegheze la respectarea de către acestea a obligaţiilor legale care le revin, inclusiv respectarea termenelor stabilite prin norma cu putere de lege.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate cu obligaţia pârâţilor la executarea obligaţiilor legale al căror termen de executare a fost depăşit, într-un termen care urmează să fie stabilit de instanţă şi cu aplicarea sancţiunilor legale pecuniare prevăzute de lege.

Intimatul Ministerul Transporturilor şi intimata Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA au depus întâmpinări şi s-a solicitat respingerea recursului, iar recurenta SC A. SRL a depus răspuns la întâmpinare, iar intimatul Ministerul Transporturilor a depus răspuns la întâmpinare formulată de Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" - SA.

Intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă şi a solicitat respingerea acestuia, iar intimatul Ministerul Transporturilor şi recurenta au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de Guvernul României.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 9 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus comunicarea acestuia către părţile din litigiu.

Prin încheierea din 8 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat şi s-a dispus soluţionarea litigiului cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită, după modificare, cu cererea prin care reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi C.N. Aeroporturi Bucureşti S.A., obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărârea de guvern prevăzută de art. 5 din Legea nr. 255/2010, pentru aprobarea declanşării procedurii de expropriere în legătură cu realizarea "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare a Aeroportului Internaţional Henri Coandă - Bucureşti", aprobat prin O.G. nr. 64 din 24 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare; să fie obligat pârâtul Ministerul Transporturilor să întocmească documentaţia necesară potrivit legii şi să îndeplinească procedurile legale necesare în vederea sesizării Guvernului României pentru a emite actul normativ necesar, hotărâre de guvern, pentru aprobarea declanşării procedurii de expropriere, prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local şi de art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, aprobate prin H.G. nr. 53/2011, în legătură cu realizarea "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare a Aeroportului Internaţional Henri Coandă - Bucureşti", aprobat prin O.G. nr. 64 din 24 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare; să fie obligată pârâta Compania Naţională "Aeroporturi Bucureşti" SA să întreprindă demersurile necesare şi obligatorii, potrivit legii, în scopul întocmirii documentaţiei necesare şi îndeplinirii procedurilor legale în vederea elaborării şi aprobării studiilor de fezabilitate şi orice alte documente necesare realizării "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul Internaţional Henri Coandă - Bucureşti pentru perioada 2007 - 2022", aprobat prin O.G. nr. 64 din 24 august 1999, precum şi să întreprindă demersurile necesare şi obligatorii, potrivit legii, în scopul întocmirii şi depunerii la Ministerul Transporturilor şi/sau la Guvernul României a documentaţiei necesară emiterii hotărârii de guvern prevăzută de art. 5 din Legea nr. 255/2010, pentru aprobarea declanşării procedurii de expropriere în legătură cu realizarea "Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare a Aeroportului Internaţional Henri Coandă - Bucureşti", aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 64 din 24 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.

La data de 27 noiembrie 2015 reclamanta a depus o cerere modificatoare, prin care a arătat că înţelege să solicite ca, în cazul admiterii acţiunii, respectiv a capetelor principale de cerere 1, 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, să dispună:

- în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (6), teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să se stabilească, prin dispozitiv, un termen de executare a obligaţiilor dispuse în sarcina pârâtelor, la aprecierea instanţei.

- în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, să se dispună ca obligaţiile ce vor fi stabilite în sarcina pârâtelor să fie stabilite sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii obligate, pentru fiecare zi de întârziere, la aprecierea instanţei;

- în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (6), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, să stabilească, prin dispozitiv, amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sarcina conducătorilor autorităţilor publice pârâte.

Prin soluţia pronunţată de instanţa de fond au fost respinse mai multe excepţii invocate (lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor; lipsei calităţii procesuale pasive pentru petitele 2 şi 3 ale acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României; a prematurităţii, ridicată de pârâtul Guvernul României; a autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor; a lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de interes, invocate de CN "Aeroporturi Bucureşti" SA, ca neîntemeiat) şi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a motiva soluţia pe fond, instanţa de fond a reţinut că, după analiza O.G. nr. 64 din 24 august 1999, prin care a fost aprobat Programul strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul Internaţional Bucureşti - Otopeni, şi a etapelor parcurse până în prezent, depăşirea acestor termene nu poate constitui o vătămare pentru reclamantă.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, dar criticile sunt nefondate.

Înainte de a analiza criticile din motivele de recurs se impun a fi făcute următoarele precizări:

Reclamanta susţine că din anul 2008 a cumpărat trei loturi de teren în intravilanul comunei Tunari, în zona de extindere a Aeroportului Henri Coandă prevăzută prin Programul strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroporturi a Aeroportului Naţional Henri Coandă Bucureşti, aprobat prin O.G. nr. 64/1999.

Iniţial, prin O.G. nr. 64/1999, programul urma a se desfăşura pe perioada 1999 - 2015, dar, ulterior, prin Legea nr. 220/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/1999, Legea nr. 58/2007 de modificare a O.G. nr. 64/1999 şi O.U.G. nr. 133/2008 privind modificarea anexei nr. 1 la O.G. nr. 64/1999, Legea nr. 206/2009 de aprobare a O.U.G. nr. 133/2008 şi prin O.U.G. nr. 13/2011 de modificare a O.G. nr. 64/1999 a fost prelungită desfăşurarea acestui program până în 2022.

În cadrul acestui program, etapa achiziţionării terenurilor necesare realizării obiectului de investiţii aprobat şi scoaterea acestora din circuitul agricol, dacă este cazul, a fost extinsă până în 2010.

Instanţa de fond a considerat că interesul legitim al reclamantei se circumscrie numai etapei achiziţionării terenurilor necesare realizării obiectivului de investiţii aprobat şi scoaterea acestora din circuitul agricol, etapă ce a fost prelungită până în 2020.

Primul motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea este nelegală pentru că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii), este nefondat.

Nu se poate susţine că instanţa de fond nu ar fi motivat respingerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor.

Instanţa de fond a arătat că nu există nici din partea pârâtei Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti SA şi cu atât mai puţin, din partea celorlalţi pârâţi, ale cărei obligaţii sunt subsecvente celor ale primei pârâte, un refuz de efectuare a unei anumite operaţiunii administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea drepturilor şi intereselor legitime.

În aceste condiţii, nu se putea dispune de către instanţa de fond obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la îndeplinirea propriilor obligaţii legale.

Faptul că instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, dar în considerente a împărtăşit şi opinia exprimată de Guvernul României referitoare la imposibilitatea pentru instanţa de contencios administrativ de a dispune obligarea acestuia la adoptarea unui act normativ, nu duce la nelegalitatea hotărârii atacate, mai ales că, anterior acestui considerent, instanţa de fond a apreciat că nu există din partea pârâţilor (inclusiv Guvernul României), un refuz de executare a unei operaţiuni administrative.

Nu este nelegală hotărârea instanţei de fond nici din perspectiva criticii recurentei potrivit căreia, din considerentele hotărârii, ar rezulta că instanţa a considerat acţiunea ca fiind lipsită de interes.

Instanţa de fond, prin sentinţa atacată a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, dar a respins şi excepţia de prematuritate ridicată de Guvernul României cu motivarea că prin intermediul acesteia se poate invoca faptul că dreptul subiectiv nu este actual, fiind afectat de un termen sau condiţie şi excepţia lipsei de interes, excepţie invocată de C.N. Aeroporturi Bucureşti SA.

Or, în condiţiile în care aceste excepţii au fost respinse, instanţa de fond nu putea decât să se pronunţe pe fondul cauzei, iar soluţiile pronunţate asupra excepţiilor invocate nu au fost atacată de către vreuna dintre părţi.

Al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea este nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material) este şi el nefondat.

Reclamanta a invocat faptul că nerespectarea termenelor legale este de natură să producă o vătămare a intereselor sale, însă, instanţa de fond, în mod corect, după analiza etapelor cuprinse în Programul strategic, astfel cum au fost modificate, a stabilit că simpla depăşire a termenelor stabilite pentru parcurgerea etapelor nu poate constitui o vătămare. Astfel, reclamanta nu a dovedit vătămarea intereselor sale în cazul depăşirii etapelor privind, de exemplu, elaborarea şi aprobarea studiilor de fezabilitate sau aprobarea planului urbanistic zonal.

Faţă de susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată şi în raport de care se analizează drepturile şi interesele ce ar putea fi vătămate (deţinerea unor suprafeţe de teren în zona de extindere a Aeroportului H.Coandă), în mod corect, instanţa de fond a stabilit că interesul legitim al acesteia se circumscrie numai etapei " Achiziţionarea terenurilor necesare realizării obiectivului de investiţii aprobat şi scoaterea acestora din circuitul agricol, după caz", adică perioada 1 iulie 2009 - 2020.

În condiţiile în care instanţa de fond a stabilit că interesul legitim al reclamantei se circumscrie etapei referitoare la achiziţionarea de terenuri necesare realizării obiectivului, nu se poate considera că reclamanta este vătămată prin depăşirea termenelor stabilite pentru desfăşurarea celorlalte etape.

În privinţa susţinerii recurentei potrivit căreia, în mod greşit instanţa de fond a considerat că nu poate dispune obligarea Guvernului României la adoptarea unui act normativ, se constată că nu a fost respinsă acţiunea reclamantei ca inadmisibilă ci s-a precizat de către instanţa de fond că adoptarea actului normativ se poate face numai cu respectarea procedurii prealabile de avizare a proiectului de hotărâre supusă aprobării, iar recurenta a apreciat, chiar în motivele de recurs, că hotărârea de guvern prevăzută de art. 5 din Legea nr. 255/2010 poate fi emisă doar dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea acesteia.

Prin soluţia pronunţată de instanţa de fond nu este încălcată jurisprudenţa instanţei supreme potrivit căreia se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat prin refuzul de efectuare al unei operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept sau interes legitim.

În privinţa susţinerilor recurentei referitoare la atribuţiile şi modul de îndeplinire al acestora de către C.N. Aeroporturi Bucureşti SA, Ministerul Transporturilor, Guvernul României, acestea sunt, de fapt, o reluare a prevederilor din Anexa 1 la O.G. nr. 64/1999 şi nu se indică o veritabilă critică de nelegalitate în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ., pentru a putea fi analizată de către instanţa de recurs.

Mai mult, la dosarul instanţei de recurs a fost depus de către recurentă răspunsul pe care Ministerul Transporturilor l-a transmis acesteia în legătură cu aspectele ce formează obiectul acţiunii în prezenta cauză, iar conform Adresei nr. x din 16 noiembrie 2018 emisă de C.N. Aeroporturi Bucureşti SA - şi ataşată răspunsului s-au comunicat recurentei-reclamante toate activităţile desfăşurate şi cele ce vor fi desfăşurate pentru derularea etapelor din Programul strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare a Aeroportului Internaţional Henri Coandă Bucureşti, conform O.G. nr. 64/1999.

De aceea, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală, în baza art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 233 din 28 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM