Securitate worker status: legal effect of coordinating officer's signature on surveillance plans under declassification law

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 octombrie 2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 338 din 5 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii CNSAS.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurentul pârât a susţinut următoarele:

Este nereală susţinerea instanţei de fond conform cu care ar rezulta din cuprinsul Notei de constatare nr. x din 28 octombrie 2014 că pârâtul ar fi participat activ la urmărirea informativă a profesorului de istorie B., propunând în acest sens urmărirea lui prin mapa de verificare.

Raportul cu propunerea de supraveghere informativă, care cuprinde şi planul de măsuri din 03/04 iunie 1989 a fost întocmit de un ofiţer specialist din cadrul serviciului I al unităţii de securitate şi a fost aprobat de şeful acestui serviciu, ceilalţi ofiţeri, printre care şi recurentul, fiind simpli executanţi.

Semnătura recurentului pe acest înscris, care în mod neadecvat şi nepotrivit a fost menţionat ca fiind coordonator, nu a vizat decât o opinie juridică în legătură cu încadrarea juridică a faptelor imputate persoanei urmărite, de care decidenţii pot sau nu să ţină seama.

Prin urmare, pârâtul nu a întocmit raportul, nu a aprobat acest raport, astfel că în acest context consideră că nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

În continuare, recurentul mai susţine că notele informative din 15 august 1989, 17 august 1989 şi 27 octombrie 1989 au fost solicitate şi primite de şeful acestei operaţiuni, neavând nici o atribuţie în acest sens.

Raportul cu propunerea de finalizare a supravegherii informative, închiderea mapei de verificare şi clasarea cazului din 5 decembrie 1989 nu conţine vreo semnătură de avizare din partea pârâtului, fiind întocmit şi aprobat de autorii raportului cu propunerea de supraveghere informativă, iar la audierea domului B. pârâtul nu a avut nici o contribuţie.

Se concluzionează că pârâtul nu a avut nici o atribuţie în supravegherea informativă a acestei persoane, decât cea de consultanţă juridică, abilitate dobândită din experienţa profesională anterioară de lucrător în cadrul Miliţiei, astfel că este nefondată aprecierea instanţei de fond în sensul că i-ar fi îngrădit libertăţile acestuia şi i-ar fi încălcat drepturile fundamentale, atribuţiile pârâtului nefiind în domeniul legionarismului sau învăţământului, ci exclusiv în domeniul economic.

În final se arată că sunt nereale constatările instanţei de fond referitoare la poziţia procesuală a pârâtului de recunoaştere expresă a unor înscrisuri de la dosar, fără a fi indicate în concret care sunt acestea.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare reclamantul intimat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanţei de fond prin care s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este legală şi temeinică.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a apărărilor formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Criticile pârâtului aduse hotărârii instanţei de fond prin cererea de recurs se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Procedând la propria analiză, în limitele legale menţionate, instanţa de control judiciar constată că, nu este incident în cauză motivul de nelegalitate invocat, soluţia primei instanţe fiind rezultatul interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Rezumând criticile recurentului, instanţa de control judiciar reţine că, în esenţă, se susţine că activitatea de urmărire informativă a unui profesor de istorie de la şcoala generală din Horezu - Poienari, comuna Valea Stanciului, judeţul Dolj, a fost declanşată, derulată şi finalizată de alţi ofiţeri din cadrul unităţii de securitate, în care îşi desfăşura activitatea pârâtul, care aveau putere de decizie de decizie şi control asupra activităţilor efectuate, acesta oferind numai consultanţă juridică privind încadrarea juridică a pretinselor fapte ale profesorului investigat, iar prin activitatea efectiv prestată, nu se poate susţine că ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Contrar apărărilor recurentului, Înalta Curte în acord cu judecătorul fondului, poate concluziona pe baza înscrisurilor administrate în probaţiune la soluţionarea cauzei în fond că, pârâtul în calitate ofiţer activ - locotenent colonel la Securitatea Judeţeană Dolj - Serviciul I, Informaţii Interne a participat activ la urmărirea informativă a unui profesor de istorie, fiu de fost condamnat politic. În acest sens, pârâtul a fost desemnat ofiţer coordonator al acestei operaţiuni informative, iar în această calitate a propus prin mapă de verificare a titularului dosarului "pentru descifrarea activităţii pe care o desfăşoară, a stabili dacă face parte din vreun anturaj cu caracter negativ, precum şi pentru prevenirea oricărei acţiuni ostile şi documentării atitudinii ce o are", întrucât "a fost semnalat prin sursa S şi reţeaua informativă cu comentarii negative la adresa politicii partidului şi statului nostru".

Înalta Curte nu poate reţine apărările recurentului-pârât cum că întregul dosar depus în probaţiune şi care atestă activitatea informativă derulată a fost aprobat şi instrumentat de alţi ofiţeri din cadrul unităţii în care îşi desfăşura activitatea, iar activitatea lui s-a rezumat la consultanţă juridică referitoare la încadrarea juridică a faptelor imputate subiectului urmărit.

Raportul cu propunerea de luare în mapă, de verificare a numitului B. şi planul de măsuri în această mapă de verificare sunt semnate de pârât, în calitate de ofiţer coordonator al acestei operaţiuni de culegere de informaţii alături de un alt ofiţer specialist II, demersuri care sunt aprobate de şeful serviciului.

Mai mult, planul de măsuri menţionat, din modul său de formulare, apare ca întocmit de ofiţerul specialist II, însă în legătură cu activităţile preconizate a fi îndeplinite şi termenele scontate, pârâtul în aceeaşi calitate de ofiţer coordonator şi-a exprimat acordul, dându-şi astfel consimţământul în legătură cu aspectele propuse.

Prin urmare, sunt nefondate susţinerile reclamantului referitoare la faptul că semnătura sa pe aceste înscrisuri specifice a fost în calitate de consultant juridic, ci aşa cum s-a reţinut de prima instanţă, a fost un participant direct la urmărirea informativă a titularului dosarului, calitatea sa de ofiţer coordonator demonstrând îndrumarea unitară a activităţilor derulate în acest scop.

Din acest punct de vedere este irelevant în cauză că notele informative menţionate au fost obţinute de ofiţerul specialist II, de vreme ce acestea activităţi erau coordonate de pârât, care îşi exprimase acordul în legătură cu derularea lor concretă în parametrii organizatorici impuşi chiar de el.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar poate concluziona că pârâtul în calitate de ofiţer superior al organelor de securitate a desfăşurat activităţii de coordonare a operaţiunii de culegere de informaţii privind conduita şi opiniile profesorului de istorie B., conduită care se încadrează în ipoteza normei prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pe de altă parte, sunt nefondate şi criticile reclamantului referitoare la încălcarea drepturilor fundamentale ori la suprimarea libertăţilor individuale ale persoanei vizate.

Aşa cum a reţinut în mod just judecătorul fondului, măsurile dispuse prin planul întocmit în aceste sens, precum dirijarea unor surse care să pătrundă în intimitatea celui vizat, ce au dus la avertizarea profesorului B. pentru a nu se exprima sau asocia în mod liber cu alte persoane, cu care împărtăşea aceleaşi convingeri, interceptarea corespondenţei pentru stabilirea tuturor legăturilor cu persoane din alte localităţi şi caracterul acestora, precum şi efectuarea de percheziţii sub acoperirea organelor de miliţie, au fost dispuse cu scopul declarat de a depista poziţia ostilă/atitudinea duşmănoasă a celui urmărit faţă de politica partidului, a conducerii statului şi regimului comunist.

Punerea în practică a măsurilor dispuse constituie în mod evident o ingerinţă nejustificată în drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei urmărite, aşa cum erau ele reglementate şi recunoscute la acel moment de Constituţia României din 1965, referitoare la libertatea de exprimare şi de asociere, precum şi de inviolabilitate a corespondenţei, fără a face referiri şi la legislaţia convenţională internaţională ratificată în calitate de parte şi de România, la acel moment.

Prin urmare, în mod legal a apreciat instanţa de fond că activităţile desfăşurate de reclamant în calitate de ofiţer superior la Securitatea Judeţeană Dolj - Serviciul I, Informaţii Interne se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi în consecinţă a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.

2.2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 338 din data de 5 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 338 din 5 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM