Municipality loses bid to overturn EU-funded street lighting procurement correction; 10% financial penalty upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 noiembrie 2016, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 29 august 2016 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 343 din 11 octombrie 2016 prin care s-a stabilit o corecţie de 10% pentru Contractul de lucrări nr. x din 31 martie 2011, încheiat cu SC A. SA.

A solicitat şi suspendarea executării Notei de constatare.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 41 din 6 martie 2017, Curtea de Apel Iaşi a admis, în parte, acţiunea, a anulat, în parte, Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 29 august 2016 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 343 din 11 octombrie 2016, în sensul că a înlăturat reţinerea abaterii de la Observaţia nr. 1.

A menţinut restul actelor administrative contestate, inclusiv cu privire la corecţia de 10% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 31 martie 2011 încheiat cu SC A. SA.

A respins cererea de suspendare a Notei de constatare nr. x din 29 august 2016.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs reclamantul Municipiul Vaslui şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Reclamantul Municipiul Vaslui a formulat un recurs vizând soluţia de respingere a cererii de suspendare şi un recurs vizând soluţia de respingere a cererii de anulare. Ambele recursuri au fost întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, pe fond, admitere cererii de suspendare şi a cererii de anulare în totalitate.

Pârâtul MDRAPFE şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în întregime a acţiunii reclamantului.

3.1. Recursul formulat de reclamantul Municipiul Vaslui

3.1.1. Printr-o primă cerere, recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea solicitării de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 29 august 2016, întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, până la pronunţarea instanţei de fond.

Recurentul-reclamant consideră că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, respectiv urgenţa, prevenirea unei pagube iminente şi vremelnicia măsurii.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, recurentul-reclamant arată că titlul executoriu poate fi pus în executare, chiar dacă a fost exercitată calea de atac.

În acest sens, iminenţa producerii unui prejudiciu este justificată prin faptul că suma de 2.148.222,08 RON va fi virată către ANAF, iar la această sumă vor fi virate şi dobânzile aferente.

În urma executării silite, resursele recurentului-reclamant vor fi afectate, ceea ce ar conduce la perturbarea activităţii sale.

În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, se arată că măsura se solicită a fi luată până la soluţionarea cererii de recurs.

3.1.2. Recurentul-reclamant a formulat şi cerere de recurs cu privire la modul de soluţionare a fondului pricinii de către prima instanţă şi anume soluţia dată pentru abaterile reprezentând Observaţia nr. 2 din actul de control, inclusiv corecţia de 10% din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 31 martie 2011, încheiat cu SC A. SA.

Recurentul-reclamant consideră că, în situaţia în care instanţa de fond a înlăturat abaterea de la Observaţia nr. 1, ar fi trebuit să reducă şi din corecţia aplicată, deoarece aceasta nu este o abatere gravă.

Cu privire la abaterile reţinute în Observaţia nr. 2 din actul de constatare, recurentul-reclamant susţine că nu este întemeiată, deoarece au fost respectate prevederile legislative în domeniu, iar publicarea anunţului de participare a fost însoţită de fişa de date care cuprindea toate informaţiile necesare care trebuiau să fie îndeplinite de operatorii participanţi.

Cerinţa cu privire la atestatele ANRE care nu se regăseşte în nota justificativă a fost menţionată la secţiunea "alte documente", iar cerinţa a fost impusă de legislaţia în domeniu, respectiv Ordinul nr. 24/2007, care prevede ca lucrările pentru iluminat public să se efectueze de persoane autorizate.

Prin solicitarea acestei cerinţe minime, autoritatea contractantă a urmărit ca lucrarea să fie executată atât calitativ, cât şi cantitativ.

Referitor la cerinţa care prevede criterii minime de calificare, dar şi faptul că ofertantul trebuie să facă dovada că în ultimii 5 ani a finalizat cel puţin 4,5 km linie dublă/9 km, linie simplă, recurentul-reclamant susţine că aceste criterii au fost proporţionale în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică, iar suma valorică/cantitatea lucrării de executat nu a fost mai mare decât valoarea/cantitatea de lucrări ce urma să fie executată.

Justificarea necesităţii solicitării criteriilor de atribuire a fost inserată în cuprinsul notei întocmite în acest scop, iar participanţii au îndeplinit aceste criterii.

Prin includerea acestor cerinţe în fişa de date a achiziţiei nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului Uniunii Europene, iar participanţii nu au solicitat eliminarea cerinţelor ca fiind restrictive şi nu au formulat contestaţii.

Recurentul-reclamant mai arată că prevederile art. 2.7 din Regulamentul nr. 1082/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988 din 95 al Consiliului din 18 decembrie 1995, indicate în nota de constatare nu îşi găsesc aplicabilitate în cauză, deoarece bugetul Uniunii Europene nu a fost afectat.

Mai susţine recurentul-reclamant că cerinţele de calificare nu au caracter discriminatoriu, ci sunt relevante raportat la obiectul şi complexitatea contractului, iar documentaţia de atribuire a fost publicată în SEAP şi a fost verificată de ANRMAP, care nu a avut obiecţii.

În calitate de autoritate contractantă, susţine recurentul-reclamant, a respectat principiul transparenţei, a făcut publice toate solicitările de clarificări şi răspunsurile aferente, prin intermediul aplicaţiei electronice SEAP/JOUE, astfel că nu a restricţionat niciun operator economic intervenit în participarea la atribuirea contractului.

Corecţia financiară, în aceste condiţii, nu poate fi aplicată, deoarece nu s-a identificat un prejudiciu care să determine existenţa unei nereguli în sensul O.U.G. nr. 66/2016, criticile organului de control fiind pur ipotetice.

3.2. Recursul formulat de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

Recursul vizează neregula ce priveşte faptul că autoritatea contractantă nu a precizat, în cadrul anunţului de participare, toate criteriile de calificare şi factorii de evaluare (Observaţia nr. 1).

Deşi instanţa de fond a reţinut că obligaţia legală a fost încălcată, recurentul-pârât consideră că în mod greşit aceeaşi instanţă a apreciat că nu s-a adus atingere principiului egalităţii de tratament şi al nediscriminării, nefiind restricţionată participarea la procedura de achiziţie publică.

În concret, prin anunţul de participare s-a solicitat prezentarea unei declaraţii privind utilajele, instalaţiile, etc., de care dispune operatorul economic, fără a se preciza şi necesarul minim de echipamente solicitate.

De asemenea, nu a fost preluată în anunţ, nici cerinţa din fişa de achiziţie referitoare la atestatele ANRE tip C1A, C2A şi B2, de care trebuie să dispună operatorul economic care nu se regăseşte nici în nota justificativă privind criteriile minime de calificare necesare a fi îndeplinite de ofertanţi.

Recurentul-pârât invocă astfel încălcarea prevederilor art. 7 şi art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, art. 125 alin. (2), art. 47 alin. (1), art. 178 alin. (1) şi art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora, la adoptarea oricărei decizii în cadrul procedurii de achiziţii publice, trebuie avute în vedere principiile transparenţei şi tratamentului egal.

Este esenţială cunoaşterea criteriilor minime de calificare şi de selecţie de către ofertanţi, precum şi a documentelor specifice prin care se vor confirma criteriile de calificare, de la data la care a fost publicat anunţul de participare, astfel încât operatorii economici să poată cunoaşte dacă se pot sau nu califica la procedura de achiziţie publică, să îşi pregătească documentele specifice solicitate şi să se ia hotărârea dacă vor participa la licitaţie.

Prin sentinţa recurată, arată recurentul-reclamant, s-a apreciat în mod greşit că neinserarea tuturor cerinţelor minime ar fi permis participarea la procedură a mai multor operatori economici, însă, în realitate, a existat doar un singur participant.

Astfel, instanţa de fond a avut în vedere numai un prejudiciu cert, fără să ia în considerare şi posibilitatea existenţei unui prejudiciu potenţial, care estre suficient pentru conturarea caracterului de neregulă.

Recurentul-pârât susţine că în cauză s-a constatat că a fost îngrădit accesul la procedura de atribuire a oricăror potenţiali ofertanţi care nu cunoşteau toate criteriile minime de calificare şi de selecţie, astfel că sunt îndeplinite disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului UE, art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom nr. 2988/95) al Consiliului UE.

Cheltuielile sunt considerate eligibile şi dacă sunt în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, art. 2 alin. (1) lit. d), stipulând că pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii cu caracter general şi să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

În cauza de faţă, excluderea participării de la procedura de atribuire pentru orice posibil ofertant, a generat un posibil prejudiciu, deoarece se prezumă că nu a fost respectat principiul transparenţei şi al tratamentului egal, cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, atât timp cât participarea mai multor ofertanţi s-ar fi putut materializa în oferte mai avantajoase faţă de cea atribuită.

În acest sens, recurentul-pârât opinează că nu are relevanţă formularea unor plângeri/sesizări de către potenţialii ofertanţi sau inexistenţa vreunei contestaţii.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Anterior expunerii argumentelor care au condus la pronunţarea deciziei dată în calea de atac a recursului, Înalta Curte consideră oportun, pentru o facilă înţelegere a dosarului, să reamintească câteva elemente factuale, precum şi unele aspecte ce ţin de aprecierea instanţei de fond.

Reclamanta a contestat menţiunile făcute în Observaţia nr. 1 din actele de control, referitoare la faptul că în anunţul de participare publicat în SEAP nu sunt preluate integral cerinţele minime de calificare din Nota justificativă, care au fost însă menţionate în fişa de date ce a fost publicată în SEAP, respectiv menţionarea doar a obligativităţii prezentării unei declaraţii privind utilajele, instalaţiile, etc., de care dispune operatorul economic, fără a preciza şi necesarul minim de echipament solicitat şi neprecizarea cerinţei referitoare la atestatele ANRE, tip C1A, C2A, B2, pentru execuţie, care nu se regăseşte nici în nota justificativă.

S-a reţinut în actele de control încălcarea prevederilor art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care obligă la precizarea cerinţelor conform principiului transparenţei, în cadrul anunţului de participare, reluate de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Cu privire la această neregulă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a încălcat obligaţia legală, precum şi principiul transparenţei, dar nu s-a produs o atingere principiului egalităţii de tratament sau al discriminării şi nici nu s-a restricţionat participarea la procedură, deoarece abia după depunerea ofertelor, în urma evaluării prin aplicarea criteriilor din fişa de date a achiziţiei, s-ar fi creat premisa prejudicierii operatorilor economici care ar fi ales să participe la procedură numai în baza informaţiilor din anunţul de participare, însă acest lucru nu s-a întâmplat deoarece la procedură a existat un singur participant.

Reclamanta a contestat şi menţiunile făcute în cuprinsul Observaţiei nr. 2 din actele de control, în legătură cu informaţiile de la pct. V4.3. şi V.4.2. din fişa de date a achiziţiei.

La pct. V4.3. - Informaţii privind resursele umane - este formulată cerinţa referitoare la calificarea personalului de specialitate pe care trebuie să îl asigure ofertanţii, specialist deţinător al atestatului B., eliberat de C. - 2 persoane".

Deşi reclamantul a prezentat notă justificativă, s-a considerat că cerinţa este restrictivă şi nerelevantă în raport cu obiectul contractului, ceea ce contravine prevederilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

La pct. V4.2. s-a formulat cerinţă de calificare ca "ofertanţii să facă dovada faptului că în ultimii 5 ani au finalizat cel puţin un contract având ca obiect executarea lucrărilor de investiţii în infrastructura unui sistem de transport public cu troleibuz în lungime de cel puţin 4,5 km linie dublă/9 km linie simplă".

Neregula sus-menţionată a fost apreciată ca fiind îndeplinită de către prima instanţă, care a concluzionat în sensul încălcării de către reclamant a prevederilor indicate în O.U.G. nr. 34/2006 şi a existenţei unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene.

Analiza motivelor de casare.

1. Cu privire la criticile aduse hotărârii instanţei de fond în legătură cu abaterile cuprinse în conţinutul Observaţiei nr. 1

Critica a fost formulată de recurentul-pârât şi se referă numai la existenţa/inexistenţa unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene, avându-se în vedere că judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a încălcat obligaţia legală, dar nu este îndeplinită condiţia prejudiciului pentru ca abaterea să fie calificată ca neregulă, în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011.

Se va reţine că reclamantul nu are critici sub acest aspect.

Aşadar, în analiza criticilor formulate în recurs sub acest aspect, se va porni de la cele reţinute de prima instanţă şi care au intrat în autoritatea de lucru judecat, conform cărora "obligaţia legală de a cuprinde toate criteriile de calificare din documentaţia de atribuire în anunţul de participare a fost încălcată de reclamantă".

A mai reţinut prima instanţă că, în acest sens, a fost încălcat principiul transparenţei, dar nu şi principiile egalităţii de tratament, al nediscriminării şi nici nu s-a restricţionat participarea la procedură, deoarece a existat o singură ofertă.

Potrivit disp. art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, eficienţa utilizării fondurilor publice şi asumarea răspunderii.

Încălcarea oricărui principiu dintre cele enunţate reprezintă o abatere de la legalitate, nefiind necesar ca acestea să fie îndeplinite cumulativ.

Astfel, Înalta Curte apreciază că ceea ce a susţinut instanţa de fond cu privire la respectarea/încălcarea principiilor transparenţei, nediscriminării şi tratamentului egal reprezintă o interpretare şi aplicare greşită a disp. art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Ceea ce a intenţionat să susţină judecătorul fondului este, aşa cum bine s-a arătat şi prin motivele de recurs formulate de recurentul-pârât, că deşi a fost încălcat principiul transparenţei, în cauză nu s-a produs niciun prejudiciu.

Prejudiciul, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, poate fi efectiv sau potenţial, iar neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile internaţionale şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Potenţialitatea prejudiciului reiese chiar din cuprinsul considerentelor sentinţei de fond şi anume, din aprecierile referitoare la situaţia depunerii mai multor oferte şi analizarea lor în funcţie de criteriile diferite cuprinse în fişa de date a achiziţiei sau în anunţul de participare.

În cauză nu este necesară probarea existenţei prejudiciului, deoarece este vorba despre un prejudiciu potenţial, şi astfel sunt îndeplinite prevederile referitoare la aplicarea unei corecţii financiare de 10% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 31 martie 2011, potrivit dispoziţiilor din Anexa la H.G. nr. 519/2014.

În consecinţă, constatându-se întrunite criticile formulate de recurentul-pârât, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, coroborate cu art. 496 C. proc. civ. se va admite recursul, casându-se sentinţa în conformitate cu cele analizate.

2. Cu privire la criticile aduse hotărârii instanţei de fond în legătură cu abaterile cuprinse în conţinutul Observaţiei nr. 2

Critica a fost formulată de recurentul-reclamant.

La pct. V4.3. din fişa de date a achiziţiei, autoritatea contractantă a solicitat ca ofertanţii să aibă 2 specialişti deţinători ai atestatului B. eliberat de C.

Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că cerinţa este restrictivă şi nerelevantă în raport cu obiectul contractului.

Potrivit disp. art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul să impună ofertanţilor obligativitatea prezentării unei constatări specifice, aceştia având posibilitatea să prezinte orice alte documente echivalente.

Conform art. 8 din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul să restricţioneze participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului şi sunt disproporţionate.

Atunci când sunt impuse astfel de cerinţe minime, disp. art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 obligă autoritatea contractantă să-şi motiveze cerinţele, elaborând o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei.

La dosarul de fond s-a depus Nota justificativă nr. x din 20 ianuarie 2011.

La capitolul justificarea cerinţei din Notă, autoritatea contractantă a arătat că cerinţa este necesară "pentru o bună execuţie a lucrărilor de reabilitare şi extindere a sistemului de iluminat public", certificatul de atestare B. probând că "posesorul are cunoştinţe necesare, capacitatea de aplicare a principiilor moderne de concepţie a sistemelor de iluminat".

Prin motivele de recurs, reclamanta a mai arătat că cerinţa a fost impusă şi de dispoziţiile Ordinului nr. 24/2007, care prevăd ca lucrările pentru iluminat public să fie efectuate public şi de către persoane autorizate.

Din actele dosarului reiese că autoritatea contractantă a solicitat depunerea unui certificat de atestare emis de o anumită asociaţie profesională, fără să justifice motivul pentru care, deşi atestatele pot fi obţinute şi de la alte entităţi, executarea contractului se poate realiza numai cu personal ce prezintă atestatul B.

Înalta Curte consideră că recurenta-reclamantă nu a justificat măsura cerinţei minime, astfel că aceasta a încălcat disp. art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, cerinţa fiind restrictivă şi nerelevantă în raport cu obiectul contractului.

La pct. V4.2. din fişa de date a achiziţiei, autoritatea contractantă a formulat cerinţa de calificare a ofertanţilor, aceştia urmând să facă dovada că în ultimii 5 ani au finalizat cel puţin un contract cu obiectul "executarea lucrărilor de investiţii în infrastructura unui sistem de transport public cu troleibuz în lungime de cel puţin 4,5 km linie dublă/9 km linie simplă".

Prin nota justificativă s-a motivat opţiunea autorităţii contractante "pentru a reduce riscul de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale datorită lipsei experienţei în executarea unor astfel de contracte de finanţare din fonduri europene".

Soluţia impunerii unei cerinţe minime trebuie să aibă la bază o detaliere a motivelor pentru care autoritatea contractantă optează pentru includerea acestora în fişa de achiziţie publică, deoarece aceasta este o situaţie de excepţie şi nu regula în materie.

Menţionarea doar a reducerii riscului neexecutării contractului sau a executării necorespunzătoare a acestuia este insuficienţă şi nu reprezintă o justificare, aşa cum cer dispoziţiile legale incidente, motiv pentru care, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a încălcat disp. art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, fapta reprezentând abatere de la principiul legalităţii, regularităţii şi conformităţii prevăzut de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cele două abateri reţinute şi analizate de instanţa de recurs reprezintă şi nereguli în sensul aceloraşi dispoziţii, deoarece acestea pot prejudicia bugetul Uniunii Europene sau bugetul naţional, considerentele expuse la pct. 1 sus-menţionat, rămânând valabile şi cu privire la faptele cuprinse în Observaţia nr. 2.

Existenţa unui prejudiciu potenţial nu trebuie dovedită şi nu are relevanţă faptul că operatorii economici nu au solicitat eliminarea criteriilor considerate restrictive şi nu au formulat contestaţii.

De altfel, la procedura de achiziţie a participat doar un singur operator economic, deşi au fost interesaţi şi alţi operatori care au renunţat tocmai din cauza condiţiilor restrictive impuse.

Cu privire la neaplicarea în speţă a Regulamentelor Consiliului Uniunii Europene, se va reţine că recurenta-reclamantă nu a motivat în niciun mod afirmaţia.

În concluzie, referitor la criticile aduse soluţiei primei instanţe asupra Observaţiei nr. 2, Înalta Curte va aprecia că acestea sunt nefondate, urmând să fie respinse.

3. În ceea ce priveşte motivele de recurs subsumate soluţiei de respingere a cererii de suspendare a executării actelor atacate

În raport de soluţia preconizată pe fondul pricinii, prin care, în rejudecare, Înalta Curte, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, criticile apar ca neîntrunite.

Deoarece actul administrativ atacat a fost considerat ca legal şi disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, nu au fost încălcate, cererea de suspendare a executării acestui act este neîntemeiată, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, parţial pentru alte motive decât cele susţinute în calea de atac a recursului.

Faţă de acestea, recursul formulat de recurenta-reclamantă atât cu referire la fondul pricinii, cât şi cu referire la suspendarea executării actului administrativ atacat, va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Vaslui împotriva Sentinţei nr. 41 din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Alba Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 41 din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Alba Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT