Recovery of EU rural development funds for artificial fragmentation of project to circumvent de minimis rule

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,a solicitat instanţei anularea Deciziei 15417 din 27 aprilie 2015 de soluţionare a Contestaţiei emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 29 din 25 februarie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 29 din 25 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. şi administrator judiciar C., pentru motive pe care le-a încadrat în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat casarea sentinţei atacate şi, rejudecându-se cauza, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

La data de 09 iulie 2010 între părţi s-a încheiat contractul nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală, obiectul contractului fiind acordarea finanţării nerambursabile pentru proiectul "Utilaje non agricole pentru amenajarea terenului" loc. Hălchiu, jud. Braşov.

După încheierea acestui contract de finanţare, urmare a aprobării de către directorul instituţiei a IRD 01 - suspiciune de neregulă/fraudă pârâta a procedat la demararea verificării proiectului sub aspectul menţinerii eligibilităţii, în sensul că nu a suferit o modificare substanţială în perioada de valabilitate a contractului. Urmare acestor verificări pârâta a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 februarie 2015.

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare reclamanta a formulat plângere, respinsă prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 15417 din 27 aprilie 2015, împrejurare în care, în termen legal, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a înţeles să formuleze prezenta acţiune.

Cu ocazia controlului s-a stabilit că societatea reclamantă şi SC D. SRL au acelaşi beneficiar final comun, respectiv d-l B., astfel că prin accesarea şi implementarea de către fiecare dintre societăţi a unui proiect a fost depăşit plafonul de 200.000 euro şi a fost astfel încălcată regula de minimis.

S-a reţinut de asemenea că reclamanta nu a respectat criteriile de eligibilitate şi selecţie, după cum urmează:

- Criteriul EG2 potrivit căruia beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiţiei. Deşi conform cererii de finanţare beneficiarul trebuia să înregistreze profit şi să realizeze viabilitate economică pe toată durata de valabilitate a contractului, societatea reclamantă a înregistrat pierdere în fiecare an;

- Criteriul EG4 potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal trebuie să facă dovada deţinerii de aptitudini manageriale sau să le dobândească până la data efectuării ultimei plăţi. Deşi la data depunerii cererii de finanţare, pentru a face dovada îndeplinirii acestui criteriu a fost depusă adeverinţa de studii manageriale pentru d-l B., ulterior acesta nu a mai avut nici o calitate în societate, iar documente de studii care să ateste deţinerea acestor aptitudini de către o altă persoană nu au mai fost depuse;

- Criteriul de selecţie S2 potrivit căruia reclamata a primit un scor suplimentar de 20 de puncte (fără de care nu ar fi fost selectată) întrucât se angajase ca prin activitatea propusă să creeze şi să menţină 8 locuri de muncă. În urma verificărilor s-a constatat că deşi beneficiarul are 13 persoane angajate cu normă întreagă, dintre acestea numai 3 persoane au profesia specifică proiectului. Din istoricul angajaţilor comunicat de ITM a rezultat că numărul mediu anula al angajaţilor care au profesia specifică proiectului este de 3 - 4 angajaţi, iar angajaţii migrează între cele trei firme A., D. şi E.

- Criteriul EG8 potrivit căruia beneficiarul trebuie să declare pe propria răspundere că suma totală a ajutorului public nerambursabil accesat nu depăşeşte 200.00 euro.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a criticat soluţia pronunţată de prima instanţă din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. fără a dezvolta criticile de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor legale evocate.

Un aspect esenţial în analiza motivelor invocate este acela că, prin Decizia nr. 2258 din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut cu putere de lucru judecat existenţa legăturilor între SC D. SRL şi recurenta, litigiu în fond vizând o aceiaşi situaţie de fapt între SC D. SRL şi aceeaşi intimată.

Analizând sentinţa recurată în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că motivul de recurs invocat formal de recurentă nu poate fi reţinut în condiţiile în care hotărârea recurată respectă exigenţele prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ., în considerentele sentinţei fiind expusă pe larg situaţia de fapt şi drept în raport de care a fost respinsă acţiunea, fiind evocate totodată normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă.

Doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument invocat de părţile din litigiu în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri în condiţiile în care instanţa a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, o astfel de hotărâre respectând şi exigenţele art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa de fond, în considerentele sentinţei a răspuns criticilor invocate de reclamantă vizând locul şi perioada unde s-a desfăşurat verificare; documentul care a stat la baza întocmirii IRD 0.1 nr. 41021 din 28 noiembrie 2014; suspiciune de neregulă, suspiciune de fraudă încălcarea criteriilor de eligibilitate EG4, EG2, EG8, arătând totodată care au fost considerentele pentru care a apreciat că investiţia a fost fărâmiţată fiind create condiţii artificiale cu consecinţa încălcării regulii de minimis.

Instanţa de fond a analizat legalitatea Deciziei nr. 15417 din 27 aprilie 2015 emisă de intimata-pârâtă, fiind analizate atât criteriile de eligibilitate dar şi lipsurile invocate de reclamantă din cuprinsul actelor contestate, cu respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., context în care criticile formulate de recurentă din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.

Recurenta-reclamantă a invocat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate în raport de dispoziţiile legale evocate, criticile vizând în esenţă situaţia de fapt reţinută raportat la probatoriul administrat.

Critica vizând neaplicarea în cauză a prevederilor Regulamentului Comisiei nr. 65 din 27 ianuarie 2011 nu poate fi reţinută având în vedere că la data semnării contractului de finanţare erau în vigoare şi dispoziţiile Regulamentului CE nr. 2988/1095, Regulamentul CE nr. 1975/2006 [art. 5 alin. (3)], Regulamentul UE nr. 65/2011 stabilind normele de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 astfel că în mod corect au fost avute în vedere dispoziţiile art. 8 din Regulamentul CE nr. 65/2011, considerentele instanţei de fond fiind corecte.

Nici criticile vizând criteriile de eligibilitate şi selecţie nu pot fi reţinute, instanţa de fond analizând criteriile de eligibilitate în raport de probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente.

Criteriul de eligibilitate EG2 vizează eligibilitatea proiectului dar din probatoriul administrat rezultă că recurenta-reclamantă a înregistrat pierderi, apărarea recurentei cu referire la contextul economic nefavorabil nefiind în măsură să înlăture obligaţiile contractuale asumate.

Se reţine şi că recurenta-reclamantă a încălcat şi criteriul de eligibilitate EG4 având în vedere durata de valabilitate a contractului astfel cum a fost stabilită la art. 2 alin. (8) din Contractul de finanţare încheiat de părţi.

Cu privire la criteriul de selecţie S 2 vizând crearea/menţinerea a opt locuri de muncă, recurenta nu aduce critici punctuale, din actele de la dosar rezultând că în anul 2011 a fost înregistrat un număr mediu de 3 angajaţi, în anul 2012 - 4 angajaţi iar în anul 2013 au fost angajate 7 persoane, angajaţii având raporturi de muncă la SC D. SRL, SC A. SRL şi SC E. SRL, adresa nr. x din 20 noiembrie 2014 nefiind contestată, context în care rezultă fără echivoc că angajaţii au migrat de la o firmă la alta.

Cu privire la legăturile dintre cele trei societăţi comerciale respectiv SC D. SRL, SC A. SRL şi SC E. SRL se constată că la locul de implementare a proiectului se află sediul celor trei societăţi între care există legături comerciale şi financiare iar între asociaţii şi administratorii entităţilor enunţate existând relaţii de rudenie, angajaţii migrând de la o societate la alta.

Legăturile existente între societăţi rezultă şi din analizarea indicatorilor structurali/juridici, respectiv SC D. SRL şi SC A. SRL au avut acelaşi administrator pe parcursul implementării proiectelor (ambele societăţi beneficiind de fonduri nerambursabile).

La data depunerii cererii de finanţare administratorul SC D. SRL, era numitul B. iar asociat unic sora sa numita F., numitul B. fiind administrator şi la SC A., iar asociatul unic al acestei entităţi fiind soţia sa G.

Cele două societăţi au formulat cereri de finanţare la aceeaşi dată, cereri semnate de numitul B. pe baza împuternicirii, prefinanţarea fiind asigurată de numitul B., sumele fiind restituite după primirea ajutorului financiar nerambursabil de la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit iar activităţile desfăşurate sunt complementare.

În raport de criteriile obiective şi subiective analizate se concluzionează că instanţa de fond în mod corect a reţinut că au fost create condiţii artificiale pentru implementarea proiectului de către recurentă, proiect complementar cu cel al SC D. SRL, fiind încălcată regula de minimis, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene statuând în C 343/2012 asupra modului de interpretare a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011.

Mai mult, Contractele de finanţare obţinut de SC D. SRL şi SC A. SRL au făcut obiectul Dosarului penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 509 din 31 martie 2017, decizie prin care s-a constatat încălcarea dispoziţiilor legale pentru obţinerea de fonduri nerambursabile respectiv a regulii de minimis.

Nici critica vizând încălcarea principiului proporţionalităţii nu poate fi reţinută având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 65/2011 şi art. 4 din Regulamentul 1988/1945, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2003 dar şi a dispoziţiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, neregulile reţinute prin actele contestate vizând întregul proiect astfel că restituirea fondurilor obţinute este impusă de dispoziţiile legale evocate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C. SPRL împotriva Sentinţei nr. 29 din 25 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. şi administrator judiciar C., împotriva Sentinţei nr. 29 din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT