EU law prevails over constitutional court ruling in permitting new financial correction rules for prior public procurement breaches; cassation for incomplete analysis and misapplication of judicial fee restitution

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 mai 2015 reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (succesorul Departamentului pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie):

- anularea Deciziei nr. 238925 din 03 decembrie 2014, emisă de Departamentul pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie, de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva acesteia;

- anularea deciziei de impunere cuprinsă în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 09 octombrie 2014 (înregistrată la reclamantă cu nr. 34314 din 10 octombrie 2014), emisă de Organismul Intermediar pentru Energie, privind obligaţiile fiscale de plată stabilite de Organismul Intermediar pentru Energie pentru suma totală de 2.190.150,20 RON;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.190.150,20 RON, achitată prin OP nr. x din 17 octombrie 2014;

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor prevăzute de C. fisc. şi C. proc. fisc. , calculate de la data achitării sumei şi până la data restituirii acesteia;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1. Prin Sentinţa nr. 2756 din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (succesorul Departamentului pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie), a anulat Decizia nr. 238925 din 25 martie 2014 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 09 octombrie 2014, a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 2.190.150,20 RON, cu dobânzile prevăzute de C. proc. fisc. , de la data achitării şi până la restituirea efectivă şi a respins cererea privind restituirea taxei de timbru.

2.2. Prin Sentinţa nr. 1426 din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" SA şi a dispus completarea dispozitivului Sentinţei nr. 2756 din 27 octombrie 2015, în sensul că a obligat pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (succesorul Departamentului pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie) la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 2756 din 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recursuri reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA şi pârâtul Ministerul Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, potrivit O.U.G. nr. 55/2015).

3.1. Recurenta reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., criticând doar soluţia de respingere a cererii sale privind restituirea taxei judiciare de timbru şi solicitând casarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii acestei cereri şi restituirii taxei de timbru în cuantum de 350 RON, achitată cu O.P. nr. x din 08 iunie 2015.

3.2. Recurentul pârât Ministerul Energiei a solicitat casarea Sentinţei nr. 2756 din 27 octombrie 2015 şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a pretenţiilor reclamantei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin precizările depuse la dosar, a arătat că, în cazul admiterii recursului formulat, solicită să fie casată şi Sentinţa nr. 1426 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pronunţată în acelaşi dosar, prin care s-a dispus completarea dispozitivului Sentinţei nr. 2756 din 27 octombrie 2015, în sensul obligării pârâtului la 400 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Ambele părţi au formulat întâmpinări, fiecare solicitând respingerea ca nefondat a recursului celeilalte, reiterând principalele susţineri din faţa instanţei de fond.

Recurenta reclamantă a depus şi răspuns la întâmpinarea recurentului pârât.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, se reţine că recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 09 octombrie 2014 şi Decizia nr. 238925 din 03 decembrie 2014 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva acesteia.

Potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunţare implică, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept aplicabile.

În speţă, judecătorul fondului a reţinut că ar fi întemeiată critica de nelegalitate formulată de recurenta reclamantă referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile şi nu a mai procedat la analizarea celorlalte critici din acţiunea introductivă şi a apărărilor corelative ale pârâtului.

Faţă de motivarea sentinţei, Înalta Curte arată că, la data de 26 mai 2016, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/12, în sensul că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În hotărârea Curţii s-a citat jurisprudenţa anterioară a acesteia, prin care s-a stabilit că, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată, în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

Această din urmă condiţie este necesar să fie verificată de instanţa naţională.

În speţă, contractul de finanţare a fost încheiat în anul 2009, sub imperiul O.G. nr. 79/2003, iar neregula a fost constatată sub incidenţa O.U.G. nr. 66/2011.

Or, este adevărat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 este tranşantă, statuând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, însă hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, obligatorie pentru instanţa naţională şi care prevalează deciziei Curţii Constituţionale, permite aplicarea reglementării noi în situaţiile arătate, sub condiţia verificării existenţei efectelor viitoare ale situaţiei apărute sub imperiul reglementării anterioare, această ipoteză fiind în mod evident îndeplinită în prezenta cauză.

În plus, la data săvârşirii pretinsei nereguli, dar şi în prezent, era în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune.

Regulamentul se aplică direct în legislaţia naţională, astfel încât era posibilă stabilirea unor corecţii financiare în conformitate cu acesta, fiind respectate principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

Prin urmare, în mod eronat instanţa de fond a considerat că este întemeiată critica de nelegalitate formulată de reclamantă referitoare la aplicarea retroactivă a legii de către pârât şi, pe această premisă, nu a mai procedat la analizarea celorlalte critici formulate prin acţiune şi a apărărilor pârâtului.

De asemenea, instanţa de fond a pronunţat Sentinţa nr. 2756 din 27 octombrie 2015 cu aplicarea greşită a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, care dispun că se restituie "la cererea petiţionarului" suma achitată cu titlul de taxă judiciară de timbru, dacă taxa nu era datorată sau dacă s-a plătit mai mult decât cuantumul prevăzut de lege.

Astfel, în mod greşit s-a respins cererea de restituire a sumei de 350 RON, achitată cu OP nr. x din 08 iunie 2015, cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile art. 39 alin. (3) din Ordonanţă, în loc ca judecătorul să procedeze la analizarea şi soluţionarea ei în raport cu prevederile art. 45 şi cu situaţia de fapt constatată prin încheierea din Camera de consiliu de la 09 iunie 2015 (Dosar nr. x/2015/a1).

Faţă de toate aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanţă în mod greşit nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii în ceea ce priveşte aspectul legalităţii şi temeiniciei actelor administrative contestate - apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.

Având în vedere soluţia de casare a Sentinţei nr. 2756 din 27 octombrie 2015 şi interdependenţa soluţiilor pronunţate prin cele două hotărâri, se impune şi casarea Sentinţei nr. 1426 din 26 aprilie 2016, prin care s-a completat dispozitivul primei hotărâri cu obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON.

În raport cu soluţia ce se va pronunţa de către instanţa de rejudecare va fi reanalizată şi situaţia cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica SA împotriva Sentinţei nr. 2756 din 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de pârâtul Ministerul Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, potrivit O.U.G. nr. 55/2015) împotriva aceleiaşi sentinţe şi împotriva Sentinţei nr. 1426 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, va casa hotărârile recurate şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" SA împotriva Sentinţei nr. 2756 din 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de pârâtul Ministerul Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, potrivit O.U.G. nr. 55/2015) împotriva Sentinţei nr. 1426 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţele recurate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT