Validity of restrictive qualification criteria in public procurement funded by EU structural funds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, reclamantul Institutul "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE (AM POS CCE) să se dispună:

- în principal, obligarea instituţiei pârâte la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 28774 din 15.12.2015

- în subsidiar, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 28774 din 15.12.2015.

La data de 10.10.2016, reclamantul Institutul "A." a formulat cerere precizatoare a acţiunii prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 68031/24.10.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare nr. x/15.12.2015.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 819 din 8 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Institutul "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţie Publice şi Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 68041/24.10.2016 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/15.12.2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 819 din 8 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţie Publice şi Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. din care rezultă că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, ci ea trebuie să se refere la toate acestea, hotărâre ce nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate, nefiind suficient ca instanţa să preia exclusiv argumentele uneia dintre părţi, ci trebuind sa arate şi motivele pentru care au fost respinse apărările părţii adverse.

Nemotivarea hotărârii atrage implicit şi imposibilitatea realizării controlului judiciar ceea ce determină anularea hotărârii cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a cauzei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătoreşti întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, "justiţia a fost servită". Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai-întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Aşa cum rezulta din considerentele hotărârii recurate, instanţa s-a limitat la a menţiona doar o serie de dispoziţii legale pe care le-a apreciat ca fiind incidente în cauză, precum şi faptul ca au fost create "doar premisele restricţionării participării la procedură, astfel că atâta timp cât nu s-a produs efectiv o atare încălcare, instanţa consideră că nu ne aflăm în prezenţa unei abateri cu impact financiar asupra bugetului Uniunii Europene".

Deşi pârâtul MDRAPFE a arătat instanţei motivul pentru care concluziile reţinute de aceasta nu sunt corecte, învederând inclusiv legislaţia europeană în materie şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi chiar a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, aceasta nu a arătat motivele pentru care a considerat că acestea nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr. 1540/17.03.2010 că, "potrivit art. 261 alin. (1) din C. proc. civ. hotărârea instanţei de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor."

Necesitatea motivării soluţiei impune ca instanţa să facă o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, cu examinarea argumentelor părţilor, ceea ce va determina într-un final formarea convingerii proprii a instanţei.

Acelaşi principiu a fost împărtăşit şi de către doctrina de specialitate, potrivit căreia "în considerente, trebuie să fie arătate - şi, în aceasta constă, de fapt, esenţa motivării pe care o face redactorul hotărârii - situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia,precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Un argument în plus în sensul celor de mai sus se desprinde şi din jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. întrucât Convenţia nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observaţii sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanţa sesizată.

Având în vedere faptul că, în motivarea hotărârii instanţa şi-a însuşit în exclusivitate criticile formulate de către reclamantă, devin incidente dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010, hotărârea pronunţată fiind una nemotivată.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Caracterul nelegal al hotărârii rezultă din interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 şi ale O.U.G. nr. 66/2011, a principiilor care izvorăsc din legislaţia comunitară în domeniul achiziţiilor publice şi a gestionarii fondurilor comunitare, precum şi a altor dispoziţii legale naţionale şi europene.

Institutul "A." în calitate de solicitant, a depus spre finanţare în cadru Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" 2007 - 2013 (POS CCE), Axa prioritară 2 "Competitivitate prin Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi Inovare", Domeniul major de intervenţie 2.2. "Investiţii în infrastructura de CDI şi dezvoltarea capacităţii administrative", Operaţiunea 2.2.1 "Dezvoltarea infrastructurii C-D existente şi crearea de noi infrastructuri C-D", Cererea de finanţare nr. x pentru proiectul "B.".

În data de 12.12.2012 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/12.12.2012 între Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică în calitate de Organism Intermediar, în numele şi pentru Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", şi Institutul "A.", în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru proiectul SMIS 40741 "B."- faza 1 conform Deciziei de aprobare a Comisiei Europene din 18.09.2012.

La art. 1 alin. (4) din contract este stipulat faptul ca beneficiarul accepta finanţarea nerambursabila şi se angajează sa implementeze proiectul - faza I pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract şi cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare şi instrucţiunile emise de Autoritatea de Management.

În implementarea proiectului, Institutul "A.", în calitate de autoritate contractantă, a lansat procedura licitaţie deschisă pentru atribuirea contractului "Lucrări de construcţii a infrastructurii de cercetare B." prin publicarea în SEAP a Anunţului de participare nr. x/01.08.2012 şi în JOUE a Anunţului de participare nr. x/04.08.2012.

Urmare derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie a fost încheiat Contractul de execuţie lucrări nr. x/10.05.2013 cu Asocierea C. SRL-D. AG -C. Sp. z.o.o, reprezentată prin C. SRL lider asociere, în valoare de 286.333.782,53 RON fără TVA, fiind publicat în SEAP Anunţul de atribuire nr. x/14.05.2013 şi în JOUE Anunţul de atribuire nr. 2013/S 094-159189/16.05.2013.

În conformitate cu prevederile contractului de finanţare, beneficiarul a depus la finanţator cereri de rambursare în care a solicitat valoarea nerambursabila a cheltuielilor realizate în implementarea proiectului respectiv cheltuielile aferente contractului de achiziţie nr. x/10.05.2013 (cererile de rambursare: nr. x/30.07.2013, nr. x/18.11.2013, nr. x/04.12.2013, nr. x/05.02.2014, nr. x/30.04.2014, nr. x/27.10.2014, nr. x/03.12.2014).

Având în vedere Raportul nr. x/30.09.2014 emis de Autoritatea de Certificare şi Plată ca urmare a verificărilor la faţa locului realizate în scopul certificării Declaraţiei de Cheltuieli nr. 38, în care se regăsesc constatări cu implicaţii financiare (anexa 2) referitoare la proiectul SMIS 40741 rezultate la verificarea documentaţiei de atribuire a contractului de achiziţie nr. x/10.05.2013, Autoritatea de Management POSCCE a întocmit Suspiciunea de neregulă nr. 1036/21.01.2015 cu privire la Contractul de finanţare nr. x/12.12.2012.

În Nota de constatare nr. x/15.12.2015, "AM POSCCE recunoaşte necesitatea asigurării unui nivel de calitate şi experienţă a specialiştilor ce ar urma să activeze în cadrul proiectului datorită complexităţii deosebite a acestuia. Cu toate acestea impunerea unei certificări conform Ordinului 777/2003 limitează potenţialii specialişti la cei care au o certificare românească."

Necesitatea respectării legislaţiei naţionale privind calitatea în construcţii a reglementarilor tehnice nu pot fi aduse ca argumente având în vedere că respectarea legislaţiei putea fi asigurată prin solicitarea certificării în discuţie ulterior datei depunerii ofertelor pentru a nu restricţiona participarea la procedură.

Ordinul nr. 777/2003 statuează că specialiştii atestaţi pot fi şi cetăţeni ai altui stat membru al UE ori SSE care doresc să acceadă la profesiile reglementate în cadrul ordinului sau specialiştilor care sunt titularii unor titluri de certificare obţinute pe teritoriul unui stat terţ nu fac decât să întărească faptul că inclusiv aceste persoane trebuie să urmeze procedurile prevăzute de Ordinul nr. 777/2003.

În jurisprudenţa Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a statuat că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C-465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-271/01 pct. 48, C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15).

În considerentele Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza C-465/10, s-a reţinut faptul că "Art. 2 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/95 impune statelor membre să introducă măsuri administrative "[...] în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a dreptului comunitar [...]". Aceste măsuri trebuie să fie "eficace, proporţionale şi convingătoare", astfel încât să ofere o protecţie adecvată a intereselor financiare ale Uniunii Europene. Art. 2 alin. (3) prevede că dreptul UE "stabileşte natura şi domeniul de aplicare al măsurilor [...] administrative necesare pentru o corectă aplicare a normelor în cauză, ţinând cont de natura şi de gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit şi de gradul de răspundere".

În concluzie, contrar celor reţinute de instanţa, obligaţia de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei/producerii unui prejudiciu, indiferent care ar fi cauza/fapta ilicita care determina apariţia acestuia.

Potrivit articolului 98 - Corecţii financiare ale statelor membre, din Regulamentul 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999.

De asemenea, potrivit articolului 288 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene.

"Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize.

Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale, în cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru aceştia.

Recomandările şi avizele nu sunt obligatorii."

Potrivit art. 103 din Regulamentul 1083/2006.

În conformitate cu art. 274 din Tratat, Comisia execută bugetul pe proprie răspundere, având în vedere principiile bunei gestiuni financiare. Mai mult decât atât, statele membre cooperează cu Comisia pentru a asigura utilizarea creditelor în concordanţă cu principiile bunei gestiuni financiare.

Art. 280 din tratat stipulează că statele membre şi Comisia combat frauda şi orice alte activităţi ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Comunităţii.

De asemenea, în conformitate cu art. 53 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, statele membre sunt responsabile pentru prevenirea şi soluţionarea neregulilor şi fraudei în domeniile gestionate în mod repartizat.

În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, s-a adoptat o reglementare generala privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar - Regulamentul 2988/1995.

În sensul Regulamentului nr. 2988/95, termenul "neregulă" reprezintă un concept larg şi acoperă atât neregulile intenţionate, cât şi pe cele neintenţionate comise de operatorii economici.

Art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/95 defineşte "neregula"ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

În acelaşi sens, art. 4 prevede următoarele:

(1) Ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat:

- prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat

- prin pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans.

(2) Aplicarea măsurilor menţionate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obţinut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară.

Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia".

Un argument în plus în susţinerea acestei interpretări, sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora "(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."

Concluzionând, obligaţia statului român de aplicare a corecţiilor financiare, conform criteriilor COCOF (preluate în O.U.G. nr. 66/2011), izvorăşte din dreptul comunitar, care se aplică cu prioritate, caracterul imperativ al acestor reglementări fiind în afara oricărui dubiu.

Contrar celor reţinute de instanţa de judecată, faptele reţinute în această cauză constituie neregulă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare prin care semnificaţia termenului de neregulă este definită ca: "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În conformitate cu prevederile din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, corecţiile financiare sunt aplicabile pentru încălcări în materia legislaţiei aplicabile, respectiv legislaţiei în materia achiziţiilor publice, iar anumite reduceri sau majorări ale procentului corecţiei se aplică în funcţie de impactul/rezultatul încălcărilor prevederilor legislative.

Astfel, o corecţie va fi aplicată în toate cazurile în care autoritatea contractantă a încălcat prevederile legislaţiei aplicabile, indiferent de impactul/rezultatul produs, cu excepţia unor nereguli "doar de natură formală, fără un potenţial impact financiar".

În acest sens, echipa de control a reţinut că, în cazul contractelor de achiziţie publică afectate de abateri de la prevederile legislative aplicabile pentru care au fost efectuate plăţi de la bugetul UE, o corecţie financiară este aplicabilă în materie, atât faptelor de pericol cât şi celor de rezultat. Abaterile identificate în cadrul actului de control emis sunt elemente fundamentale ale procedurilor de achiziţie publică (cerinţe minime de calificare şi selecţie) şi nu aspecte de natură formală.

Având în vedere pe de-o parte, definiţia neregulii, astfel cum este aceasta revăzuta de art. 2. alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar pe de alta definiţia creanţelor bugetare rezultate din nereguli - sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, de la art. 2, alin. (1), lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora:

"(1) În cazul în care se constată nereguli în aplicarea de către beneficiari ai prevederilor privind procedurile de achiziţie, fie în raport cu reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, fie în raport cu procedurile specifice de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, se emit note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21.

(2) Valoarea creanţei bugetare stabilită în baza prevederilor alin. (1) se calculează prin stabilirea de corecţii financiare în conformitate cu prevederile anexei, cu excepţia cazurilor în care:

a) sancţiunile prevăzute în legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice impun aplicarea unor corecţii mai mari decât cele prevăzute în anexă;

b) autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care asigură finanţarea proiectelor din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 aplică măsurile cuprinse în reglementările proprii acestui program".

În cazul constatării unor nereguli prin stabilirea unor încălcări ale reglementărilor naţionale privind achiziţiile publice, structurile de control au obligaţia de a individualiza creanţa bugetară prin aplicarea corecţiei financiare aferentă fiecărui caz în parte, în conformitate cu anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Prin efectuarea de plăţi de la bugetul UE, aferente contractului mai sui menţionat, afectat de abateri de la legislaţie, au fost aduse prejudicii bugetului Uniunii Europene cât şi fondurilor publice reprezentând cofinanţarea alocată, valoarea prejudiciului fiind stabilită prin aplicarea procentului corecţiei stabilite conform O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi ghidului COCOF/2007.

În scopul asigurării respectării prevederilor regulamentului CE, conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, cu completările şi modificările ulterioare, se va aplica în speţă o corecţie financiară - măsură administrativă luată de autorităţile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, care constă în excluderea de la finanţarea din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă.

Totodată, corecţia aplicabilă se încadrează şi în prevederile ghidului COCOF/2007 "Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanţate din fondurile structurale şi fondul de coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziţii publice" la punctul 2.3 din Anexa 2 "Contracte care nu se află sau se află parţial sub incidenţa Directivelor comunitare privind contractele de achiziţii publice (Contracte publice sub plafoanele de aplicare a Directivelor şi a contractelor publice enumerate în Anexa I B la Directiva 92/50/EEC, Anexa XVI B la Directiva 93/38/EEC, Anexa II B la Directiva 2004/18/EC şi Anexa XV B la Directiva 2004/17/EC".

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 prevede, printre responsabilităţile statelor membre, activităţile de prevenire, detectare şi corectare neregularităţi, precum şi recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător, însoţite, după caz, de dobânzile de întârziere.

Astfel, cadrul legislativ naţional care reglementează aceste activităţi este stabilit prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi Hotărârea Guvernului nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţa a Guvernului nr. 66/2011. Structurile de control din sistemul naţional de management şi control al fondurilor europene au obligaţia de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare aferente.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Institutul "A." a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocate de recurent.

Astfel, hotărârea instanţei de fond respectă exigenţele impuse de art. 425 lit. b) C. proc. civ. iar simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia primei instanţe în sensul că nu a făcut referire în cuprinsul hotărârii pronunţate la legislaţia europeană în materie, respectiv la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, nu este în măsură a conduce la anularea sentinţei, aceasta cu atât mai mult cu cât "(...) judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părţi, fiind suficient ca din considerentele hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente chiar în mod implicit.

Prima instanţă nu s-a rezumat să arate că au fost create doar premisele restricţionării participării la procedură, cum în mod eronat susţine recurenta în cadrul motivelor de recurs, ci, a prezentat argumentele pentru care nu suntem în prezenţa unei abateri de la prevederile legislaţiei achiziţiilor publice.

Făcând referire la dispoziţiile art. 192 din O.U.G. nr. 34/2006, care privesc etapa de analiză a documentelor de calificare, când autoritatea contractantă, dincolo de orice eventuale menţiuni sau omisiuni din cuprinsul documentaţiei, este obligată a accepta "certificate echivalente", Curtea a arătat că, din moment ce nu s-a produs efectiv restricţionarea participării la procedură, în sensul că au existat ofertanţi ale căror oferte să fi fost respinse ca inacceptabile pe motiv că responsabilul tehnic ar fi prezentat atestate echivalente, emise e organisme abilitate din alte state membre ale UE, nu ne aflăm în prezenţa unei abateri cu impact financiar asupra bugetului Uniunii Europene.

Cu privire la atribuirea contractelor de achiziţie publică, dispoziţiile art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie, statuează în sensul că "Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică să facă dovada capacităţii sale tehnice şi/sau profesionale", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Capacitatea tehnică şi/sau profesională a unui ofertant/candidat se apreciază în funcţie de experienţa, aptitudinile, eficienta şi eficacitatea acestuia, rezultate în urma analizării informaţiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire".

Prerogativa autorităţii contractante de a solicita potenţialilor operatori economici să facă dovada capacităţii lor tehnice şi/sau profesionale, pentru ca, ulterior, să poată face o apreciere corectă a acestora, în funcţie de experienţa, aptitudinile, eficienţa şi eficacitatea lor, îi conferă dreptul de a stabili în cadrul documentaţiei cerinţele minime necesare care să garanteze beneficiarului lucrărilor achiziţionate că executantul are toate calităţile necesare în vederea finalizării contractului la care s-a angajat.

Afirmaţiile MDRAPFE nu pot fi primite, fiind în contradicţie cu prevederile art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, care instituie în sarcina participanţilor la procedura de atribuire obligaţia de a întocmi oferta în conformitate cu prevederile din documentaţia de atribuire.

Odată încărcată în SEAP documentaţia, de atribuire, evaluarea ofertelor se realizează în mod exclusiv pe baza cerinţelor stabilite de autoritatea contractantă, fără ca aceasta din urmă să poate impună ofertanţilor să facă dovada îndeplinirii unor cerinţe care nu au fost prevăzute iniţial în fişa de date a achiziţiilor.

Nefondate sunt şi susţinerile legate de modul în care autoritatea contractantă a informat potenţialii ofertanţi cu privire la înscrisurile prin care pot face dovada îndeplinirii cerinţelor de calificare referitoare la capacitatea tehnică şi/sau profesională, respectiv.

Lipsa menţiunii "sau echivalent" din cuprinsul documentaţiei de atribuire nu poate conduce la ideea, că o anumită cerinţă este restrictivă, fiecare ofertant având posibilitatea de a depune orice înscris consideră necesar pentru a putea face dovada celor solicitate de o autoritate contractantă.

Solicitarea referitoare la includerea în lista personalului-cheie a unui expert tehnic cu execuţia este o cerinţă de calificare a cărei impunere este exclusiv determinată de dispoziţiile legale în domeniul construcţiilor, în speţă Legea nr. 10/1995 şi H.G. nr. 925/1995. Corelând aceste dispoziţii cu dispoziţiile din cuprinsul legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice în vigoare la data derulării procedurii, autoritatea contractantă a definit această cerinţă într-o manieră care să asigure realizarea Contractului conform legii şi selectarea operatorilor economici în condiţii de egalitate şi transparenţă, fără ca această cerinţă să aibă caracter restrictiv, întrucât: legiuitorul a instituit în mod expres, în favoarea autorităţii contractante, dreptul acesteia ca, în ceea ce priveşte cerinţele privind îndeplinirea anumitor criterii de calificare, "să precizeze în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire informaţiile pe care operatorii economici urmau să le prezinte în acest scop, precum şi documentele specifice prin care se pot confirma informaţiile respective" (art. 11 din H.G. nr. 925/2006). Or, se poate observa că în Fişa de date s-au solicitat informaţii cu privire la calificări, în strictă corelare cu cerinţa legală şi, de asemenea în strictă corelare cu dispoziţiile legale invocate, autoritatea contractantă a solicitat documente specifice care să poată confirma informaţiile respective, în speţă, calitatea de specialist ca "responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor.", aceste documente regăsindu-se cu titlul de enumerare printre "diplome, certificate, atestate, legitimaţii sau orice alte documente edificatoare care să ateste calificările persoanelor."

Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile Ordinului nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare şi selecţie. în acest sens, în mod explicit, în partea aferentă contractelor de lucrări din Anexa nr. 1, se statuează că nu sunt considerate restrictive şi prin urmare, se accepta/se validează, formulările din documentaţia de atribuire referitoare la "informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru execuţia lucrărilor", precizându-se în mod expres că, în această situaţie, "se va solicita o declaraţie cu privire la personalul de specialitate cu anumite certificări, după caz, în măsura în care exista acte normative ce se vor menţiona.

Situaţia de fapt descrisă în actul administrativ contestat a fost încadrată în mod greşit ca neregulă, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Neregula presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:

1) existenţa unei abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene,

2) prejudiciul produs sau care poate fi adus bugetului Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin urmare, nu orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene constituie neregulă, ci doar cele care au prejudiciat sau care pot prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, deoarece nu suntem în situaţia unui prejudiciu. Nu au existat premisele cauzării unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale aferente, întrucât nu au fost cerinţe de natură a afecta competiţia, astfel cum am arătat mai sus. în condiţiile în care nu suntem în prezenţa încălcării dispoziţiilor legale, nu suntem în prezenţa unui posibil sau a unui prejudiciu cert şi real, nu se poate aprecia că măsura aplicată de recurentă este temeinică şi legală. în plus, sumele plătite pentru executarea contractului, au fost plătite legal şi nu constituie prejudiciu în patrimoniul entităţii menţionate în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Nu se poate justifica existenţa unui prejudiciu produs prin fapta subscrisului, considerentele avute în vedere fiind acelea că, pe de o parte, O.U.G. nr. 66/2011 nu reglementează obligativitatea aplicării de corecţii financiare ori de câte ori se constată o abatere de la legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, iar pe de altă parte, acelaşi act normativ este guvernat de principiul proporţionalităţii, potrivit căruia orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Alegaţiile recurentului cu privire la existenţa sau posibila existenţă a uni prejudiciu nu pot fi acceptate, din cel puţin următoarele considerente:

- recurentul nu a făcut dovada încălcării dispoziţiilor legale invocate, făcând referire doar la incidenţa principiilor şi regulilor în materie, fără probarea raportului dintre aplicabilitatea acestora şi acţiunile/inacţiunile care au vizat în mod concret încălcarea. Aceasta ar fi fost prima ipoteză pentru identificarea unor neregularităţi, conform definiţiei din legislaţia europeană invocată.

- Nicăieri în cuprinsul documentelor de sancţionare contestate, respectiv în motivele de recurs nu se demonstrează incidenţa acestei situaţii. Nu se face nici o referire la ce a determinat, în concret, interpretarea că, în speţa dedusă judecăţii, s-a produs sau s-ar fi putut produce vreun prejudiciu. Argumentarea incidenţei acestei prevederi prin ea însăşi este lipsită de relevanţă, simpla înşiruire a unei serii de reglementări europene, cele mai multe dintre ele fără aplicabilitate în cauză, neputând fi apreciată ca venind în susţinerea aprecierii pârâtei. În acest sens, invocarea definiţiei "neregularităţii" conferite de Regulamentul (UE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E., nu are calitatea de a susţine ipoteza existenţei sau a posibilei existenţe a prejudiciului.

Invocarea art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/98/5 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene este nerelevantă pentru susţinerea existenţei sau a posibilei existenţe a prejudiciului, însă dispoziţii relevante în susţinerea apărărilor subscrisului intimat sunt, cu titlu de exemplu, dispoziţiile art. 2 din cuprinsul aceluiaşi act normativ European, pe care pârâta le ignoră cu bună ştiinţă şi pe care le redăm mai jos:

"Art. 2 (1) Controalele, măsurile şi sancţiunile administrative (...) trebuie să fie eficace, proporţionale şi convingătoare (...).

(3) Dreptul comunitar stabileşte natura şi domeniul de aplicare al măsurilor şi sancţiunilor administrative necesare pentru o corectă aplicare a normelor în cauză, ţinând cont de natura şi de gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit şi de gradul de răspundere."

Odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 47/2014 a fost modificat art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, legiuitorul statuând că "Pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecţii financiare".

Sub aspectul verificării de către organismele cu atribuţii în acest sens a conformităţii, corectitudinii şi legalităţii documentaţiei de atribuire şi a modului de derulare a procedurilor de achiziţie (ANRMAP şi UCVAP, reorganizate în prezent ca ANAP), respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniu şi corectitudinea derulării procedurii pentru care a fost aplicată corecţia, este demonstrată şi de rezultatele verificărilor privind procedura de achiziţie sus-menţionată, consemnate în adresa nr. x/12.09.2013, emisă de Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar şi în Raportul procedurii nr. x/17.04.2013 avizat fără observaţii de Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice (UCVAP).

În concluzie, faţă de toate aspectele de fapt şi de drept anterior invocate, se solicită respingerea ca nefondat a recursului care face obiectul raportului juridic litigios, cu consecinţa menţinerii ca fiind temeinică şi legală a hotărârii judecătoreşti atacate.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate a apărărilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, de apărările expuse, probatoriul administrat în cauză şi dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

La data de 12.12.2012 a fost încheiat contractul de finanţare nr. x, beneficiar fiind Institutul "A.", obiectul contractului fiind acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru implementarea Proiectului nr. 1334 intitulat:

"B."- faza 1 conform Deciziei de aprobare a Comisiei Europene din 18.09.2012.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programul operaţional în cadrul obiectivului convergenţă nr. 28774/15.12.2015 privind proiectul "B., cod SMIS 40741, contract de finanţare nr. x/12.12.2015, s-a reţinut că intimata-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă la atribuirea contractului de achiziţie nr. x/10.05.2013, a introdus în documentaţia de atribuire criterii restrictive, fiind aplicată o corecţie financiară de 2% din valoarea contractului, respectiv o corecţie de 1.547.712,07 RON, din care 1.284.601,02 RON fiind contribuţie din fondurile UE.

Împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. x/15.12.2015 emisă de MFE-Direcţia generală program Competitivitate AM POSCCE, a formulat contestaţie reclamantul Institutul "A.", contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia nr. 68041/24.10.2016.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal să verifice legalitatea celor două acte, respectiv Decizia nr. 68041/24.10.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiei financiare nr. x/15.12.2015 - Contract de finanţare nr. x/12.12.2015, cod SMIS 40741, cerere ce a fost admisă de instanţa de fond cu consecinţa anulării actelor contestate.

Recurentul-reclamant Ministerului Fondurilor Europene, a criticat sentinţa recurată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin(1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează situaţiile în care hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., dar hotărârea primei instanţe respectă exigenţele impuse de dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. în condiţiile în care instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt esenţiale, a analizat probele administrate fiind evocate normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinută de considerentele expuse pe larg de instanţă, hotărâre ce permite exercitarea controlului judiciar.

Doctrina şi jurisprudenţa au statuat unitar că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument invocat de părţile litigante în susţinerea respectiv combaterea unei cereri iar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru aplicarea dispoziţiilor art. 6 § 1 din Convenţie se statuează că sunt respectate exigenţele impuse în situaţia în care instanţa internă a motivat pe scurt hotărârea dar a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse (Hotărârea Helle contra Finlanda).

Instanţa de fond a arătat pe larg care au fost considerentele avute în vedere pentru soluţia pronunţată, analizând cerinţele considerate restrictive la atribuirea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat de intimatul-reclamant şi Asociaţia SC C. SRL, având ca obiect "Lucrări de construcţii a infrastructurii de cercetare B.".

Prin actele contestate nu au fost făcute referiri la dispoziţiile legale încălcate dar instanţa de fond în raport de situaţia de fapt reţinută a analizat pretinsa încălcare în raport de dispoziţiile art. 178 alin. (1) şi art. 180 alin. (3) lit. b) şi c) din O.U.G. nr. 34/2006 dar şi la H.G. nr. 925/2006.

Ca urmare, se constată că motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, hotărârea recurată respectând atât dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. cât şi dispoziţiile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de recurentă nefiind aplicabilă în cauză în condiţiile în care instanţa de fond a stabilit pe deplin situaţia de fapt şi drept, analizând în mod real problemele esenţiale invocate de părţi.

Neîntemeiate sunt şi motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind dată cu respectarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

Soluţia instanţei de fond de anulare a actelor contestate este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale naţionale şi comunitare incidente, raportat la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză.

Cu privire la contractul de achiziţie de lucrări nr. x/10.05.2013 încheiat de intimatul Institutul "A." şi Asocierea SC C. SRL, pentru care s-a aplicat o corecţie de 2%, s-a reţinut că autoritatea contractantă, în Fişa de date a achiziţiei a impus criterii restrictive referitoare la autorizarea/calificarea/certificarea personalului tehnic, respectiv a solicitat ofertanţilor prezentarea autorizaţiilor eliberate conform Ordinului nr. 777/2003.

În condiţiile în care cerinţele de calificare vizând capacitatea tehnică şi/sau profesională cu referire la cerinţa 3, au fost prezentate prin Fişa de date a achiziţiei la secţiunea III.2.3. A, informaţiile fiind accesibile ofertanţilor, necesitatea impunerii tuturor condiţiilor inclusiv în ceea ce priveşte autorizarea conform Ordinului nr. 777/2003 fiind justificată prin Nota justificativă nr. x/13.04.2019 aflată la dosar fond, în mod corect prima instanţă nu a reţinut existenţa unei nereguli, cu atât mai mult cu cât documentaţia de atribuire nu a fost contestată în condiţiile O.U.G. nr. 34/2006.

Impunerea criteriilor minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică şi/sau profesională impusă prin fişa de date a achiziţiei - Secţiunea III.2.3. A, a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere obiectul contractului, complexitatea lucrărilor, nota justificativă fiind emisă în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Analizând cerinţele minime de calificare, apreciate ca fiind restrictive de către autoritatea de control se constată că în cauză nu se poate reţine caracterul restrictiv, având în vedere dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 925/2006 prin care se stabileşte scopul criteriilor de calificare şi selecţie, criteriu privind capacitatea tehnică/profesională tinzând a demonstra potenţialul ofertanţilor, potenţial ce trebuie să reflecte posibilitatea de a finaliza executarea contractului, ţinând cont şi de condiţiile impuse prin Contractul de finanţare nr. x/12.12.2012 în derularea căruia a fost încheiat contractul de lucrări nr. x/10.05.2013.

Prin art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale UE precum şi prin art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 se defineşte noţiunea de neregulă respectiv abatere, prevederile comunitare fiind preluate în art. 2 alin. (1) pct. a din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora: "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetul gestionat de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţii, fie prin cheltuieli nejustificate".

Principiul proporţionalităţii se regăseşte în art. 98 din Regulamentul nr. 1089/2006 al CE iar prin Orientările pentru stabilirea corecţiilor financiare, Comisia Europeană a stabilit că "pentru a stabili valoarea corectă, în conformitate cu principiul proporţionalităţii, va ţine seama de natura abaterii sau a modificării, precum şi de proporţiile şi de consecinţele financiar ale neregulii".

Având în vedere dispoziţiile naţionale şi comunitare expuse, raportat la situaţia factuală aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, intimatul-reclamant nesăvârşind o neregulă în sensul dispoziţiei legale enunţate la atribuirea contractului de lucrări, principiul proporţionalităţii fiind încălcat de recurentul-pârât în raport de art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 2985/1995.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de recurentă, nu are relevanţă în cauză, situaţia de fapt din prezenta cauză fiind diferită.

De asemenea, nici jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocată nu are relevanţă, având în vedere că acţiunea reclamantului a fost admisă pentru inexistenţa abaterii şi nu pentru lipsa impactului financiar al UE.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 819 din data de 8 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 819 din data de 8 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV