Tax assessment and administrative suspension challenged; appeal allowed, decision partially annulled and remanded for retrial on unmotivated findings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/15.04.2015, contestatoarea SC A. SRL Râmnicu-Vâlcea a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 641/29.09.2014, emisă de D.G.R.F.P. Craiova şi împotriva deciziei de impunere nr. x/25.07.2014, în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, pe care le consideră nelegale şi netemeinice, solicitând anularea acestora, desfiinţarea în totalitate a actelor administrativ fiscale atacate, acte comunicate contestatoarei în data de 25.07.2014, precum şi anularea constatărilor din raportul de inspecţie fiscală, cu consecinţa exonerării de la plata sumelor stabilite în sarcina acesteia, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea tuturor sumelor de bani încasate.

Prin Sentinţa nr. 179/F-CONT din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC A. SRL prin administrator judiciar provizoriu B. şi administrator special C. împotriva Deciziei nr. 641 din 29 septembrie 2014, emisă de D.G.R.F.P. Craiova, a Deciziei de impunere nr. x din 25 iulie 2014, precum şi împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 25 iulie 2014, intimate fiind Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta SC A. SRL prin administrator special C. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea hotărârii şi reţinerea cauzei spre judecare în fond, conform prevederilor art. 497 şi 498 C. proc. civ., arătându-se că sentinţa atacată a fost dată pe baza unor motive contradictorii şi străine de natura cauzei, cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

S-a susţinut că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului solicitat de reclamantă pentru verificarea veridicităţii şi a cuantumului sumelor stabilite în sarcina acesteia, în opinia sa, cauza nefiind analizată pe fond.

De asemenea, s-a arătat că, în măsura în care instanţa de recurs poate reţine cauza spre judecare, soluţia de respingere a contestaţiei formulată de reclamantă este nelegală, apreciind că se impunea administrarea probei cu expertiză contabilă pentru verificarea documentelor fiscale şi a stabilirii sumelor datorate de societate, probatoriu ce trebuie administrat în condiţii de contradictorialitate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă nemotivarea respingerii acţiunii în ceea ce priveşte pct. 2 al deciziei administrative prin care a fost soluţionată contestaţia.

Astfel instanţa de fond nu a analizat toate semele care compun suma contestată în cuantum de 93.993 RON limitându-se a analiza doar suma de 929 RON, fără ca recurenta-reclamantă să aibă posibilitatea să administreze probe în combaterea legalităţii stabilirii acestei sume.

În raport de acest motiv se solicită în principal casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar reţinerea şi rejudecarea în sensul admiterii contestaţiei şi anularea în parte a Deciziei nr. 641/2014 în sensul anulării pct. 2 din decizia administrativă.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii criticându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. în ceea ce priveşte soluţionarea pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 şi a pct. 2 în ceea ce priveşte soluţia de respingere pe fond a contestaţiei pentru suma de 93.993 RON.

În ceea ce priveşte pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei în baza art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. pentru suma de 2.358.283 RON reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii.

Recurenta-reclamantă critică ca nelegală menţinerea suspendării contestaţiei pentru această sumă apreciind că în cauză prima instanţă a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. Aceasta deoarece nu s-a ţinut cont de ordonanţa de clasare rămasă definitivă şi faţă de numitul C. administratorul societăţii reclamante.

Se solicită în raport de acest motiv de recurs casarea sentinţa casarea sentinţei atacate şi rejudecând să se dispună admiterea acţiunii şi anulării pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 în sensul obligării autorităţii pârâte DGRFP - Craiova la soluţionarea contestaţiei administrativ-fiscale formulată de reclamantă cu privire la suma de 2.358.283 reprezentând 818.140 RON impozit pe profit, 827.110 RON TVA şi accesorii aferente.

La dosarul cauzei, în recurs recurenta-reclamantă a dispus copia Deciziei 10.702/20.11.2017 prin care autoritatea pârâtă competentă a desfiinţat în parte decizia de impunere pentru o parte din sume respectiv 130.790 RON impozit profit, 196.184 RON TVA plus accesorii şi a menţinut suspendarea soluţionării contestaţiei în baza art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. faţă de atacarea ordonanţei de clasare dată în dosarul penal.

Actele au fost depuse în recurs ca acte noi conform art. 492 C. proc. civ. dos.recurs.

La dosar recurenta-reclamantă a formulat concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate şi de actele noi depuse în recurs, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză fiind îndeplinite ambele motive de casare art. 488 pct. 6 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de motive în rejudecare soluţiile pronunţate de instanţa de recurs vor fi următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este apreciat de Curte ca fondat în cauză sentinţa de fond, prin care a fost respinsă în tot acţiunea reclamantei-recurente şi menţinută Decizia nr. 641/2014 este în parte nemotivată.

Prin Decizia nr. 641/29.09.2014 contestată în prezenta cauză s-au dispus următoarele la pct. 1 s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative pentru suma totală de 2.348.283 RON până la soluţionarea sesizării penale conform art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. la pct. 2 s-a respins soluţionarea contestaţiei pentru suma de 93.993 RON reprezentând impozit profit 55.579 RON TVA, -5713 RON şi accesorii.

Curtea constată că prima instanţă deşi a respins acţiunea pentru suma de la pct. 2 în cuantum total de 93.993 RON nu a motivat legalitatea impunerii decât pentru suma de 929 RON TVA - reprezentând pct. 2 din raportul de impunere fiscală.

Prima instanţă nu a motivat şi nu a analizat pct. 3, 5, 7 şi 9 din raport respectiv suma de 4784 RON TVA pct. 3 şi sumele apreciate ca fiind nedeductibile fiscal, sub acest aspect fiind îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cauză în lipsa analizei primei instanţe neputându-se exercita controlul de legalitate pe cel a recursului sub acest aspect al nemotivării soluţiei de menţinere a pct. 2 din Decizia nr. 641/2014 în cauză se impune trimiterea spre rejudecare primei instanţe capătul de cerere privind anularea pct. 2 din Decizia nr. 64/2014 referitor la contestarea sumei de 93.993 RON reprezentând 555579 RON impozit pe profit, 5713 TVA şi 32.701 RON accesorii.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează să solicite documentaţia administrativă care a stat la baza soluţionării pct. 2 din Decizia nr. 641/2014, respectiv 2, 3, 5, 7 şi 9 din raportul de inspecţie fiscală.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat şi în raport de actele noi depuse în recurs faţă de soluţia dispusă în Dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea, secţia penală, şi în raport de emiterea Deciziei din 20.11.2017 a DGRFP - Craiova.

Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/29.09.2014 respectiv în partea care a rămas nesoluţionată administrativ, ulterior pronunţării sentinţei atacate prin Decizia nr. 702/2017.

Prin sentinţa atacată a fost respinsă acţiunea reclamantei şi în ceea ce priveşte pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 apreciindu-se în esenţă că sentinţa îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. pe motiv că ordonanţa de clasare privind pe administratorul societăţii reclamante nu este definită.

Ulterior pronunţării sentinţei atacate în cauză faţă de reclamantă a fost emisă Decizia nr. 702/2017 prin care i s-a menţinut suspendarea soluţionării contestatoarei formulată împotriva deciziei de impunere şi RIF din 23.07.2017 în ceea ce priveşte suma de 1840.913 RON, reprezentând impozit pe profit TVA şi accesorii şi s-a anulat decizia de impunere şi RIF cu privire la suma de 517.370 RON reprezentând 130.790 RON impozit pe profit 196.184 RON TVA şi 190.395 RON accesorii dispunându-se emiterea unei noi decizii.

Sub acest aspect, în raport de Decizia nr. 702/2017, cererea reclamantei este apreciată de instanţa de recurs a rămasă fără obiect şi urmează a fi respinsă ca atare, respectiv cu privire la suma soluţionată în cuantum de 517.370 RON şi care nu a fost suspendată prin Decizia nr. 641/2014.

Cu privire la suma de 1.840.913 RON pentru care s-a menţinut suspendarea prin Decizia nr. 702/2017, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. , aceasta atât la data pronunţării sentinţei atacate cât şi în raport de faptul că ordonanţa de clasare, privind pe administratorul societăţii recurente numitul C. a rămas definitivă conform încheierii nr. 218/20.12.2017.

În consecinţă, Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat ca legală suspendarea soluţionării contestaţiei administrative până la soluţionarea sesizării penale. Această sesizare a fost soluţionată prin clasare iar contestaţia administrativă în ceea ce priveşte suma de 1.840.913 RON contestată poate fi soluţionată în cauză nemaifiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. .

Curtea va anula în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/2014 şi va obliga pârâta intimată la soluţionarea contestaţiei administrativ-fiscale formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere şi RIF în ceea ce priveşte suma de 1.840.913 RON reprezentând 687.350 RON impozit pe profit, 630.926 RON TVA şi 522.637 RON accesorii.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de SC A. SRL prin administrator special C. şi lichidator judiciar B.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând:

Va admite în parte acţiunea şi va anula în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta la soluţionarea contestaţiei administrative formulate de reclamantă în ceea ce priveşte suma de 1.840.913 RON.

Va respinge ca rămasă fără obiect cererea cu privire la suma de 517.370 RON.

Va trimite spre rejudecare capătul de cerere privind anularea pct. 2 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta referitor la contestarea sumei de 93993 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL prin administrator special C. şi lichidator judiciar B. împotriva Sentinţei nr. 179/F-CONT din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea.

Anulează în parte pct. 1 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta DGRFP Craiova.

Obligă pârâta DGRFP Craiova la soluţionarea contestaţiei administrativ-fiscale formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. Deciziei de impunere nr. x/25.07.2014 şi RIF nr. x/25.07.2014 în ceea ce priveşte suma de 1 840 913 RON contestată, reprezentând 687 350 RON impozit pe profit, 630 926 RON TVA şi 522637 RON accesorii.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea cu privire la suma de 517 370 RON, reprezentând 130 790 RON impozit pe profit, 196 184 RON TVA şi 190 396 RON accesorii.

Trimite spre rejudecare capătul de cerere privind anularea pct. 2 din Decizia nr. 641/29.09.2014 emisă de pârâta DGRFP Craiova referitor la contestarea sumei de 93993 RON, reprezentând 55579 RON impozit pe profit, 5713 TVA şi 32 701 RON accesorii.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV