Validity of regulatory provisions allowing land register annotation of criminal seizures without mandatory seizure minutes

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, anularea în parte a Ordinului nr. 700/2014 de aprobare a Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară din x/2014, respectiv a prevederilor art. 162 şi art. 195 şi obligarea organului emitent de a modifica aceste prevederi în sensul menţionării exprese a obligativităţii notării sechestrului penal în temeiul procesului-verbal de sechestru prevăzut expres de dispoziţiile alin. (4) al art. 253 C. proc. pen.

În cauză, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 481 din 16 februarie 2016 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a anulat art. 162 alin. (3) şi art. 195 alin. (5) din Ordinul nr. 700/2014 emis de pârâtă, în forma aflată în vigoare anterior modificării aduse prin Ordinul ANCPI nr. 1340/2015, a respins cererea privind obligarea pârâtei la modificarea art. 162 şi art. 195 din Ordinul nr. 700/2014 ca rămasă fără obiect şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că alin. (3) al art. 162 din ordin, ca de altfel şi textul la care face trimitere, intră în contradicţie cu prevederile art. 253 alin. (4) din C. proc. pen., care prevede că pentru efectuarea notării este necesară ataşarea la cerere a unei copii de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi a unui exemplar al procesului-verbal de sechestru. Prin urmare, pentru instituirea sechestrului şi pentru notarea acestuia în condiţii legale este necesară existenţa procesului-verbal de sechestru, nefiind suficientă doar existenţa ordonanţei emise de procuror, a hotărârii instanţei de judecată sau a certificatului de grefă, după caz. Este adevărat că art. 195 alin. (5) din ordin se referă la sechestrul instituit în condiţiile art. 249 din C. proc. pen., ceea ce, la o primă vedere, ar induce concluzia că este exclusă incidenţa în cauză a prevederilor art. 253 din respectiva lege. Curtea observă însă că art. 249 din C. proc. pen. se limitează doar la a stabili cazurile în care şi respectiv bunurile cu privire la care se poate institui sechestrul. Procedura de instituire a sechestrului (altfel spus condiţiile în care sechestrul poate fi legal dispus) este prevăzută de art. 253 din cod, text care, aşa cum s-a arătat, prevede la alin. (1) necesitatea întocmirii procesului-verbal, iar la alin. (4) dispune ca solicitarea de efectuare a notării trebuie să fie însoţită de un exemplar al acestui înscris. Din această prevedere reiese, prin deducţie logică, faptul că notarea sechestrului nu se poate efectua legal decât în condiţiile existenţei procesului-verbal de sechestru. S-a mai arătat că, în ce priveşte cererea de obligare a pârâtului la modificarea textelor, după data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, textele criticate de reclamantă au fost modificate prin Ordinul nr. 1340/2015, astfel că cererea a rămas fără obiect, reclamanta având la dispoziţie o acţiune în anularea textelor respective, astfel cum au fost modificate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 554/2004. În plus, Curtea a observat că reclamanta şi-a justificat acţiunea prin vătămări produse de acte procedurale emise în temeiul Ordinului nr. 700/2014, astfel cum acesta era în vigoare anterior modificării.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 481 din 16 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâta Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi intervenientul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, ambii recurenţi susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile speţei.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a arătat, în esenţă, următoarele:

- actul prin care, în cursul urmăririi penale, se dispune luarea măsurii asigurătorii este ordonanţa procurorului sau, după caz, încheierea motivată, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată. Procesul-verbal de sechestru este un document încheiat de organul care aplică sechestrul şi în care se descriu în amănunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor.

- conform art. 28, alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Prin urmare, dispoziţiile art. 195 din Regulament, în baza cărora se poate nota sechestrul în cartea funciară în lipsa procesului-verbal de sechestru nu contravin art. 253 C. proc. pen., întrucât prin art. 249 şi urm. C. proc. pen. este reglementată procedura luării măsurii asigurătorii în procesul penal şi nicidecum procedura de notare în cartea funciară a acestora, sediul materiei în acest sens fiind reprezentat de Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare şi Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin ordinul Directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014.

- condiţiile pe care registratorul de carte funciară le verifică atunci când dispune asupra cererii de notare se circumscriu aspectului formal al actului prin care această măsură a fost instituită, astfel cum reiese din prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. Prin urmare, nu este necesară ataşarea procesului-verbal de sechestru la cererea de notare formulată de organul care dispune luarea măsurii asigurătorii, întrucât, pe de o parte, actul prin care se dispune această măsură este ordonanţa sau încheierea motivată şi, pe de altă parte, în cuprinsul acestora sunt individualizate bunurile indisponibilizate.

Recurentul-intervenient Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în motivarea căii de atac, a arătat, în esenţă, următoarele:

- prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 249 C. proc. pen., ale art. 253 C. proc. pen., ale art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, precum şi ale art. 162 şi 195 din Ordinul nr. 700/2014 al ANCPI, în forma aflată în vigoare anterior modificării aduse prin Ordinul nr. 1340/2015. Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior citate rezultă că notarea sechestrului asigurător penal în cartea funciară se face în baza actului de dispoziţie al procurorului, judecătorului de cameră preliminară ori instanţei de judecată, şi anume ordonanţa sau încheierea, procesul-verbal de sechestru nefiind un act de dispoziţie al organelor judiciare penale.

- prevederile art. 162 şi ale art. 195 din Ordinul nr. 700/2014 al ANCPI nu contravin art. 253 C. proc. pen., întrucât art. 249 şi urm. C. proc. pen. reglementează procedura de luare a măsurilor asigurătorii, iar nu procedura de notare a acestora în cartea funciară. Mai mult, art. 253 alin. (4) nu prevede nici o sancţiune pentru neataşarea procesului-verbal de sechestru la cererea adresată biroului de cadastru şi publicitate imobiliară.

- registratorul de carte funciară verifică îndeplinirea unor condiţii de formă şi nu de fond ale actului ce se solicită a fi înscris, neavând competenţa de a verifica dacă într-o cauză penală a fost întocmit sau nu un anumit act, în cazul concret procesul-verbal de sechestru.

- în Ordonanţa nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 au fost individualizate toate bunurile indisponibilizate, prin indicarea numerelor cadastrale şi a celor de carte funciară. Neataşarea procesului-verbal de sechestru la cererea de notare nu este de natură să producă vreo vătămare reclamantei, în condiţiile în care aceasta a contestat, în baza art. 250 C. proc. pen. legalitatea şi temeinicia măsurii sechestrului asigurător.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că:

- legea specială prevede expres obligativitatea întocmirii procesului-verbal de sechestru, precum şi faptul că notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate se face în temeiul ordonanţei/încheierii prin care s-a dispus sechestrul şi al procesului-verbal de sechestru. Prin urmare Ordonanţa, ca act al procurorului, este cea care decide instituirea unei măsuri, iar aplicarea acestei măsuri este dovedită prin procesul-verbal, cu respectarea etapelor necesare şi a condiţiilor de formă, fond şi validitate ale instituirii acesteia, ambele dovezi fiind necesare notării în cartea funciară, pentru opozabilitate.

- art. 28 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare face trimitere la prevederile legii speciale aplicabile (art. 4 al art. 253 C. proc. pen.), instituind astfel obligaţia registratorului de a admite cererea de notare a sechestrului doar dacă a fost anexată copia de pe ordonanţa/încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi procesul-verbal de sechestru.

- Ordinul nr. 700/2014 al ANCPI, emis în aplicarea şi executarea unei legi conţine prevederi contrare acesteia din urmă, fapt nepermis de dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursurilor, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 22.05.2018, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 19.07.2018, completul de filtru a admis recursurile în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Ordinului nr. 700/2014 de aprobare a Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară din x/2014, respectiv a prevederilor art. 162 şi art. 195 şi obligarea organului emitent de a modifica aceste prevederi în sensul menţionării exprese a obligativităţii notării sechestrului penal în temeiul procesului-verbal de sechestru prevăzut expres de dispoziţiile alin. (4) al art. 253 C. proc. pen.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., a anulat art. 162 alin. (3) şi art. 195 alin. (5) din Ordinul nr. 700/2014 emis de pârâtă, în forma aflată în vigoare anterior modificării aduse prin Ordinul ANCPI nr. 1340/2015, a respins cererea privind obligarea pârâtei la modificarea art. 162 şi art. 195 din Ordinul nr. 700/2014 ca rămasă fără obiect şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi intervenientul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Deoarece prin cele două cereri de recurs sunt formulate aceleaşi critici, motivele de casare vor fi analizate împreună.

Pentru a exercita controlul de legalitate a actului administrativ dedus judecăţii, respectiv art. 162 alin. (3) şi art. 195 alin. (5) din Ordinul nr. 700/2014 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în forma aflată în vigoare anterior modificării aduse prin Ordinul ANCPI nr. 1340/2015, se impune a examina concordanţa acestuia cu actele normative cu forţă superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare:

"Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului teritorial."

Conform art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii limitative:

a) este încheiat cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege;

b) identifică corect numele sau denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal sau, după caz, numărul de identificare fiscală, dacă este atribuit, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;

c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;

d) este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcţie în România;

e) este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepţia cazului în care se face menţiune despre acestea în cuprinsul actului;

f) este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepţia scutirilor stabilite prin lege sau a situaţiei în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 9 alin. (13) şi (16);

g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului."

Din conţinutul dispoziţiilor menţionate mai sus rezultă evident faptul că registratorul efectuează o verificare formală şi nu de conţinut a actelor ce trebuie să însoţească cererea de înscriere în cartea funciară.

Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare constituie norma generală în materia publicităţii imobiliare, faţă de care dispoziţiile privind măsurile asigurătorii din C. proc. pen. reprezintă norme speciale.

Potrivit art. 249 - Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii din C. proc. pen.:

"(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

(7) Măsurile asigurătorii luate în condiţiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public şi nici bunurile exceptate de lege."

Conform art. 253 - Procesul-verbal de sechestru şi notarea sau înscrierea ipotecară din C. proc. pen.:

"(1) Organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 252, descriind în amănunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arată şi bunurile exceptate de lege de la urmărire, potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (8), găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecţiile suspectului sau inculpatului ori ale părţii responsabile civilmente, precum şi cele ale altor persoane interesate.

(2) În procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se menţionează şi faptul că părţile au fost încunoştinţate că:

a) pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 2521 alin. (1);

b) în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate de către organul judiciar, chiar şi fără consimţământul proprietarului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2521 alin. (2).

(3) Un exemplar al procesului-verbal prevăzut la alin. (1) se lasă persoanei asupra bunurilor căreia s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa acesteia, celor cu care locuieşte, administratorului, portarului sau celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte ori unui vecin. În cazul când o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează şi organului judiciar care a dispus luarea măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.

(4) Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi cu privire la dispunerea înscrierii ipotecare asupra bunurilor mobile."

Interpretând în mod coroborat aceste dispoziţii normative din materie penală rezultă că instituirea sechestrului asigurător se realizează în trei etape, respectiv instituirea măsurii asigurătorii prin ordonanţă sau încheiere motivată de către procuror/judecător, întocmirea procesului-verbal de sechestru de către organul competent şi solicitarea notării ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând acestei cereri copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Aşa fiind, la primirea unei astfel de cereri registratorul are obligaţia legală de a verifica formal existenţa acestor acte.

Or, dispoziţiile actului normativ a cărui anulare s-a solicitat, respectiv Ordinul nr. 700/2014 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, în forma aflată în vigoare anterior modificării aduse prin Ordinul ANCPI nr. 1340/2015, au următorul conţinut:

ART. 162

"(1) Sechestrul prevăzut de art. 154 din C. proc. fisc. , instituit de organul de executare fiscală, constituie ipotecă legală, se intabulează în baza procesului-verbal de sechestru şi se radiază în baza înscrisului oficial emis de instituţia în cauză care va conţine acordul creditorului pentru radierea dreptului de ipotecă.

(2) Se intabulează dreptul de ipotecă legală în condiţiile art. 253 din C. proc. pen., în baza copiei de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi a procesului-verbal de sechestru care va cuprinde identificarea imobilului. Radierea se efectuează în baza ordonanţei emise de procuror sau a hotărârii judecătoreşti care dispune ridicarea măsurii asigurătorii. (3) În lipsa procesului-verbal de sechestru prevăzut la alin. (2), în cartea funciară se efectuează operaţiunea de notare, în condiţiile art. 195 alin. (5)."

ART. 195

"(1) Sechestrul asupra imobilului prevăzut de art. 796 alin. (3) din C. proc. civ. se va nota în temeiul încheierii judecătoreşti executorii prin care a fost încuviinţată această măsură, şi se radiază la cerere în baza adresei executorului judecătoresc sau a hotărârii judecătoreşti.

(2) Sechestrul asigurător prevăzut de art. 129 alin. (8) C. proc. fisc. asupra imobilului se va nota în temeiul procesului-verbal întocmit de organul de executare şi se radiază la cerere, în baza acordului creditorului cuprins într-o decizie emisă de organul care l-a dispus.

(3) Urmărirea imobilului, a fructelor sau a veniturilor sale se va nota la cererea executorului judecătoresc, în baza încheierii de încuviinţare a urmăririi silite, în copie certificată de acesta. Cererea de notare a urmăririi imobilului va menţiona datele de identificare ale imobilului, respectiv numărul cadastral/topografic şi de carte funciară, în situaţia în care aceasta este deschisă. Notarea urmăririi imobilului poate fi efectuată în Registrele de Transcripţiuni şi Inscripţiuni, până la deschiderea cărţilor funciare pentru imobilele urmărite. În această situaţie, în vederea efectuării operaţiunii solicitate, se va face dovada verificării existenţei cărţii funciare cu privire la imobilul în cauză, prin solicitarea în prealabil a certificatului privind identificarea nr. topografic/cadastral şi de carte funciară după numele/denumirea proprietarului.

(4) Prin încheiere, registratorul de carte funciară va dispune notarea, cu indicarea creditorului urmăritor şi a sumei pentru care se face executarea.

(5) Sechestrul dispus în condiţiile art. 249 din C. proc. pen. se va nota în baza actului prin care s-a dispus măsura asigurătorie, respectiv ordonanţa emisă de procuror, hotărârea instanţei de judecată sau certificat de grefă care cuprinde soluţia pronunţată. Radierea se efectuează în baza ordonanţei emise de procuror sau a hotărârii judecătoreşti care dispune ridicarea măsurii asigurătorii."

Se poate lesne observa că prin reglementarea din ordin s-au adus modificări faţă de conţinutul dispoziţiei legale, în executarea căreia a fost emis, cu încălcarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora:

"Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă."

De asemenea, art. 77 din acelaşi act normativ arată că:

"Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)." iar art. 78 prevede că:

"Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora."

Faţă de cele arătate mai sus, în mod corect prima instanţă a dispus anularea art. 162 alin. (3) şi art. 195 alin. (5) din Ordinul nr. 700/2014 emis de ANCPI.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentelor cum că nu s-a produs intimatei reclamante nici o vătămare, de vreme ce, pe de o parte, acţiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal, iar pe de altă parte, întocmirea sechestrului asigurător conferă părţii vizate de acesta anumite garanţii ce derivă din faptul că organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal descriind în amănunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor, a bunurilor exceptate de lege de la urmărire, precum şi a obiecţiilor suspectului sau inculpatului ori ale părţii responsabile civilmente, precum şi cele ale altor persoane interesate.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâta Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi intervenientul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei civile nr. 481 din 16 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi intervenientul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei civile nr. 481 din 16 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV