Priority of pre-competition transfer requests over contest utilization for vacant judicial posts

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 iunie 2018, astfel cum a fost completată la 22 octombrie 2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 485 din 15 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce priveşte respingerea cererii sale de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, admiterea acestei cereri şi promovarea la Curtea de Apel Bucureşti.

În motivare, contestatoarea a arătat, în esenţă, că la data de 29.03.2018, când a fost publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii lista posturilor vacante, erau utile 8 posturi pentru valorificare în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, iar la data de 15.05.2018, când a fost soluţionată cererea sa de valorificare au fost admise numai 7 cereri, situaţie în care, cel de-al optulea post era liber şi ar fi trebuit să îi revină, deoarece avea următoarea medie dintre candidaţii care au formulat cereri de valorificare.

Contestatoarea a mai susţinut că hotărârea atacată a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea nr. 155/2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât funcţia de preşedinte al secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale era vacantă din anul 2017 şi nu a fost inclusă în procedura de valorificare.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, învederând, în principal, că în mod corect a fost respinsă cererea formulată de contestatoare, întrucât la data expirării termenului de valorificare nu existau posturi vacante la Curtea de Apel Bucureşti.

Intimatul a mai susţinut că cererea de valorificare formulată de contestatoare a intrat în concurs cu două cereri de transfer şi în conformitate cu dispoziţiile Hotărârii nr. 496/26.04.2016, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost menţinute prin Hotărârea nr. 155/26.02.2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cererea contestatoarei a fost soluţionată ulterior cererilor de transfer şi a fost respinsă, pentru lipsa posturilor vacante ce au fost ocupate de către alţi trei candidaţi care aveau medii mai mari decât cea a contestatoarei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 485 din 15 mai 2018 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Contestatoarea A., judecător la Tribunalul Bucureşti, a participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit rezultatelor finale ale concursului, doamna judecător A. s-a clasat pe poziţia a şasea, obţinând media generală 9,150 şi note mai mari de 5 la toate materiile de concurs.

Pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, au fost scoase la concurs 2 posturi, pentru ocuparea cărora s-au prezentat 8 candidaţi, cele două posturi fiind ocupate de candidaţii care s-au clasat pe primele două poziţii, respectiv, doamnele judecător B. şi C., conform Hotărârii nr. 1324 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie au fost validate la data de 19.12.2017, iar termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor, prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a împlinit la 19.03.2018.

Prin cererea formulată la data de 19.01.2018, contestatoarea A. a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017 şi promovarea la Curtea de Apel Bucureşti, pe orice funcţie de execuţie ce se va vacanta.

Prin Hotărârea nr. 485 din 15 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus la art. 1 (soluţie contestată în prezenta cauză), respingerea cererii de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, formulată de doamna judecător A.

În motivarea hotărârii contestate s-a reţinut că, potrivit datelor existente la nivelul Direcţiei resurse umane şi organizare la data soluţionării cererii de valorificare formulată de contestatoare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale existau 3 posturi vacante de judecător, iar prin Hotărârea nr. 484 din 15 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus promovarea la această instanţă a domnilor judecători D., E. şi F., clasaţi la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, pe poziţiile a 3-a, a 4-a şi a 5-a, ca urmare a valorificării rezultatelor obţinute la concurs.

Astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat lipsa posturilor vacante şi a respins cererea de promovarea efectivă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de contestatoare, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare:

"Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 3 luni de la data validării concursului".

Conform prevederilor art. 28 alin. (4) din acelaşi Regulament:

"Promovarea efectivă se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate, în raport de opţiunea candidatului. În cazul în care candidaţii au optat pentru mai multe secţii pentru care s-au scos la concurs posturi pentru a căror ocupare este necesară cel puţin o specializare comună, în condiţiile art. 6 alin. (6) teza a II-a, la promovarea efectivă se va ţine seama de ordinea de preferinţă indicată de candidaţi".

În speţă, în mod legal Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus respingerea cererii de valorificare formulată de contestatoarea A., întrucât în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale au existat numai 3 posturi vacante, potrivit anunţului publicat la data de 29.03.2018, numărul acestor posturi rămânând neschimbat până la data de 15.05.2018, când a fost soluţionată cererea de valorificare formulată de doamna judecător.

Susţinerile contestatoarei potrivit cărora din cele 8 posturi utile pentru valorificare în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, au fost admise doar 7 cereri de valorificare, situaţie în care ar fi trebuit să îi revină cel de-al optulea post, având următoarea medie dintre concurenţii care au formulat cereri de valorificare, sunt neîntemeiate.

Conform datelor prezentate de intimat în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, se constată că dintre cele 8 posturi utile pentru valorificare în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, publicate pe site-ul CSM la data de 29.03.2018, un număr de 7 posturi au fost alocate Curţii de Apel Bucureşti în baza art. 1341 din Legea nr. 304/2004, aceste posturi fiind partajate între secţii de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, potrivit Hotărârilor nr. 51/12.03.2018 şi nr. 68/2.04.2018, respectiv, 4 posturi la secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi 3 posturi revenind secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cel de-al optulea post, la care se raportează contestatoarea, a devenit vacant la 25.04.2018, dată la care a fost publicat în Monitorul Oficial decretul de eliberare din funcţie, prin pensionare, al doamnei judecător G., reţinându-se, totodată, că prin Hotărârea nr. 69/02.04.2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, s-a hotărât mutarea aceluiaşi post de la secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti.

Urmare a acestei decizii luate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, postul respectiv a fost avut în vedere la soluţionarea cererilor de transfer formulate de judecătorii care au optat pentru secţia penală, fiind ocupat la data de 19.04.2018, prin admiterea unei cereri de transfer, constatându-se că la data respectivă era liber şi postul unui judecător din cadrul secţiei penale, care a promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ambele posturi au fost ocupate prin transfer deoarece niciun judecător nu avea posibilitatea să solicite valorificarea concursului pe un post din cadrul secţiei penale, în condiţiile în care, la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, nu a fost alocat niciun loc în cadrul secţiilor penale ale Curţii de Apel Bucureşti.

Aceasta întrucât prin Hotărârea nr. 155/26.02.2018, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a menţinut dispoziţiile Hotărârii nr. 496/26.04.2016 adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, stabilind în sensul că "cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, atunci când dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicită valorificarea rezultatelor".

În raport de prevederile menţionate, care stabilesc o ordine de prioritate între dreptul la valorificare şi dreptul la transfer care s-a născut anterior concursului de promovare, atunci când gradul profesional a fost dobândit, în mod întemeiat au fost soluţionate cu prioritate cererile de transfer şi ulterior a fost soluţionată cererea de valorificare formulată de contestatoare, cerere care a fost respinsă pentru lipsa posturilor vacante, acestea fiind ocupate prin valorificare de candidaţii care s-au clasat pe poziţiile a 3-a, a 4-a şi a 5-a la concursul de promovare din 26.11.2017.

În ceea ce priveşte criticile contestatoarei vizând modul netransparent de soluţionare a cererii sale de valorificare, din perspectiva numărului de posturi ce au fost repartizate fiecărei secţii a Curţii de Apel Bucureşti, se constată că atribuţia de alocare a numărului de posturi în cadrul secţiilor revine colegiului de conducere al curţii de apel, hotărârile adoptate în acest sens nefiind atacate de către contestatoare şi beneficiind de prezumţia de legalitate.

Prin urmare, criticile privitoare la măsurile dispuse prin hotărârile Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti nu au nicio relevanţă asupra legalităţii Hotărârii nr. 485 din 15 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, atacată pe calea prezentei contestaţii.

Înalta Curte constată neîntemeiate şi susţinerile contestatoarei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea nr. 155/2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motivat, în opinia acesteia, de neincluderea în posturile utile pentru valorificare a funcţiei de conducere de preşedinte al secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, funcţie ce era vacantă din anul 2017.

Această constatare are în vedere faptul că posturile vacante de preşedinte de secţie nu sunt prevăzute în plus faţă de schema totală a posturilor, ci sunt incluse în totalul posturilor ocupate, pentru posturile de preşedinte de secţie nefiind alocate posturi distincte faţă de cele de execuţie.

În consecinţă, în acord cu apărările intimatului, se reţine că, deşi funcţia de conducere de preşedinte al secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale era vacantă din anul 2017, nu a existat un post distinct alocat funcţiei de conducere, aceasta urmând a se ocupa de către unul dintre judecătorii secţiei/instanţei, care ocupă un post din schema totală a instanţei. Prin urmare, existenţa funcţiei de conducere vacante nu a echivalat cu vacantarea unui post, situaţie în care, nu se poate susţine că a existat un post util pentru valorificare în cadrul funcţiilor de conducere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 485 din 15 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 485 din 15 mai 2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV