Bus-route identity revision motion inadmissible; prior final appeal ruling stands

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3111 din 10 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

De asemenea, a obligat recurenta-reclamantă A. SRL la plata sumei de 3.875 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata B. SRL, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.07.2018, sub nr. x/2018, revizuenta A. SRL, în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi B. SRL, a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2013, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând, în esenţă, criticile arătate în continuare.

A susţinut revizuenta A. SRL că, în cuprinsul Deciziei nr. 3111/2016 a Î C. civ., pronunţate în cauză, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 182/2014 a Curţii de Apel Iaşi, s-a concluzionat că "nu poate fi reţinută critica recurentei referitoare la constatarea instanţei de fond că cele două trasee în discuţie nu sunt identice, între ele existând o diferenţă de parcurs, în sensul de traseul 2335 are mai multe staţii decât traseul 2337".

Într-o scurtă incursiune a elementelor caracteristice noţiunii de "traseu", a conchis revizuenta că singura definiţie acceptată în cauză este cea conferită de legiuitor, regăsită în prevederile art. 3 pct. 38 din O.G. nr. 27/2011.

Pornind de la această definiţie, a susţinut revizuenta A. SRL că instanţa de recurs a pronunţat o soluţie greşită, luând în considerare graficele de circulaţie cu un număr de 146 km pentru traseul 2337 faţă de 130/136 km efectuaţi pe traseul 2335, iar înscrisul nou, ce a fost emis de către Autoritatea Rutieră Română la data de 28.06.2018, pe care şi-a fundamentat Societatea A. SRL formularea prezentei cereri de revizuire, atestă numărul de 134 kilometri pentru traseul 2337, fiind, astfel, probată existenţa unei identităţi între cele două trasee în discuţie.

În referire la acest înscris, prin raportare la prevederile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., a arătat revizuenta A. SRL că el reprezintă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii, ce nu a putut fi înfăţişat cu ocazia judecării cauzei la instanţa de fond şi la instanţa de recurs dintr-o împrejurare ce este mai presus de voinţa părţilor.

În consecinţă, a solicitat revizuenta A. SRL să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată pe rolul instanţei competente şi, în rejudecarea recursului, să se admită cererea sa de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în faţa primei instanţe.

În drept, au fost indicate prevederile art. 509 pct. 5 şi cele ale art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

3. Apărările intimatelor

3.1. Prin întâmpinare, intimata B. a solicitat respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv se solicită revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul, iar înscrisul nu poate fi încadrat în textul legii, fiind un înscris ulterior, emis în anul 2018, care nu exista la momentul judecăţii (2013) şi, de asemenea, nu este determinant. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

3.2. Prin întâmpinare, intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susţinând, în esenţă, că nu s-a dovedit în speţă existenţa unor înscrisuri reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

3.3. Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Rutieră Română a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardivă şi în subsidiar, ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv se solicită revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuentă, respectiv a dispoziţiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509 - 513 C. proc. civ.

În prezentul dosar, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 3111/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 182/21.10.2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În accepţiunea doctrinară şi cea jurisprudenţială ce au fost conturate în interpretarea noţiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerinţă este îndeplinită de acele hotărâri pronunţate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reţinere.

În cauză, însă, fiind pronunţată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanţă, care să determine o altă soluţie, ci doar a fost confirmată hotărârea pronunţată în etapa judecăţii în fond, aspect care nu poate conduce la încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de Societatea A. SRL în cauza de faţă, întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în rândul celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Şi din perspectiva motivului de revizuire invocat de titularul revizuirii, cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se reţin aceleaşi considerente de inadmisibilitate, având în vedere că, înţelegând a se folosi de un înscris nou, Societatea A. SRL nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de temeiul de drept indicat pentru ca respectivul înscris să poată fi avut în vedere sub aspect probator.

Aceasta deoarece, în mod definitoriu, este imperios necesar să se constate o existenţă contemporană a înscrisului indicat de parte cu momentul judecăţii cauzei în care s-a pronunţat hotărârea definitivă ce face obiectul revizuirii, neputând fi cerută revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri emise după pronunţarea acesteia.

Aşadar, nu poate fi vorba despre descoperirea unui înscris nou în cauză, ci despre emiterea unui înscris nou după darea hotărârii ce formează obiectul prezentei revizuiri, ceea ce excede condiţiei de admisibilitate prevăzute prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nici din perspectiva cerinţei de a se dovedi reţinerea acelui înscris de către partea potrivnică sau imposibilitatea înfăţişării lui dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor nu se constată a fi îndeplinite ipotezele avute în vedere de legiuitor, singurul motiv pentru care respectivul înscris nu a putut fi folosit în scop probator în dosarul în care s-a pronunţat decizia atacată fiind acela că nu exista la momentul pronunţării hotărârii supuse revizuirii, fiind emis mult timp după epuizarea demersului judiciar din Dosarul nr. x/2013 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerinţele de admisibilitate instituite prin dispoziţiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi pronunţată, în consecinţă, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată în dosarul de faţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În raport de prevederile art. 513 C. proc. civ. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Societăţii A. SRL îndreptată împotriva Deciziei nr. 3111/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. SRL împotriva Deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV