Jurisdictional boundary between Supreme Court and Courts of Appeal for challenging CSM normative regulations versus individual career decisions

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii în prezenta cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, contestaţie împotriva Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 prin care s-au validat rezultatele concursului de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 26 noiembrie 2017, solicitând anularea parţială a acesteia, declararea sa ca admisă la concursul de promovare pe loc, în grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

A mai solicitat anularea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor şi a dispus formarea unui nou dosar.

La acelaşi termen, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor competenţa sa materială de soluţionare a acestui petit.

2. Punctul de vedere al intimatului

Prin punctul de vedere depus pentru termenul din data de 6 noiembrie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut, în esenţă, că soluţionarea în primă instanţă a cererii privind anularea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Punctul de vedere al contestatoarei

Legal citată cu menţiune în acest sens, contestatoarea A. nu a formulat un punct de vedere referitor la competenţa materială de soluţionare a capătului de cerere privind anularea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006.

4. Soluţia Înaltei Curţi

În temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte judecarea pe fond a cererii contestatoarei privind anularea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, potrivit dispoziţiilor art. 97 noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procedura specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi completată, nu poate fi extinsă şi altor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuţiilor sale, care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale legii.

În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii şi propriilor regulamente, adoptă hotărâri ce pot fi grupate în mai multe categorii, cum ar fi hotărâri cu caracter normativ, hotărâri privind cariera şi drepturile judecătorilor, hotărâri în materie disciplinară sau hotărâri prin care stabileşte măsuri privind propria sa activitate sau activitatea instanţelor, a parchetelor de pe lângă acestea.

Atunci când legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, care au caracterele juridice ale unor acte administrative, a prevăzut-o expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, ca şi în situaţia acţiunilor disciplinare, când Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.

În speţă, Înalta Curte reţine că Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor este un act de natură administrativă supus controlului instanţei competente de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, nefiind o hotărâre ce face parte din categoria celor ce privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, pentru a atrage competenţa specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Pentru aceste considerente, faţă de obiectul cauzei de faţă şi având în vedere că intimatul are calitatea de autoritate publică centrală, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din acelaşi cod şi coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatoarea A. privind anularea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT