Notary appointment upheld; revision inadmissible for lack of contradictory judgments.

Asupra cererilor de revizuire de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea de revizuire înregistrată la această instanţă la data de 12.06.2018, sub nr. x/2018, revizuentele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Craiova au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., Ministerul Justiţiei şi B., anularea Sentinţei nr. 421/19.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate prin Decizia nr. 1917/14.05.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prealabil dezvoltării motivelor de revizuire, a fost prezentată succint situaţia de fapt, după cum urmează:

Intimata A. a participat la concursul pentru ocuparea locurilor vacante de notar public în data de 14.16.2011, pentru cele două posturi vacante destinate concursului la Camera Notarilor Publici Craiova, posturi prevăzute în Ordinul ministrului justiţiei nr. 1820/C/06.09.2011, de actualizare a numărului notarilor publici şi al birourilor notariale pe anul 2011, fiind declarată respins, întrucât s-a clasat pe locul 3.

Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, formulată în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Craiova şi Ministerul Justiţiei, reclamanta a solicitat:

- o nouă actualizare, conform opţiunii sale;

- anularea hotărârii de validare a rezultatelor concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public organizat la Bucureşti, în zilele de 14-16.11.2011, cu privire la ocuparea locurilor de notar public la Camera Notarilor Publici Craiova;

- suspendarea ordinelor de numire a celor două persoane admise la concurs, C. şi B.;

- obligarea pârâţilor să întocmească o nouă listă cu rezultatele, respectiv înlocuirea calificativului "respins" cu "admis", cu consecinţa validării sale în funcţia de notar;

- obligarea pârâţilor să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi de Regulamentul de aplicare a Legii, pentru numirea acesteia ca notar public în Circumscripţia Judecătoriei Craiova.

Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de intimata A. în Dosarul nr. x/2012, aceasta a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare în scopul numirii sale ca notar public în localitatea Craiova.

Aceeaşi concluzie rezultă chiar din afirmaţia intimatei A., exprimată în cererea de chemare în judecată (pagina nr. 2), ce formează obiectul unui alt dosar, nr. x/54/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect pretenţii/obligaţie de a face.

Curtea de Apel Craiova, prin Sentinţa nr. 598/28.05.2012, a admis în parte acţiunea formulată şi a dispus obligarea pârâţilor la actualizare conform susţinerilor reclamantei, modificarea Ordinului nr. 1820/C/06.09.2011, cu privire la anexa 7, obligarea la îndeplinirea formalităţilor prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi de Regulamentul de punere în aplicare a Legii pentru numirea reclamantei ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4805/3.04.2013, a admis recursurile declarate de pârâţi, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte a considerat că instanţa de fond s-a pronunţat în lipsa citării celor două persoane admise la concurs şi care puteau pretinde, fiind primele clasate, acelaşi post solicitat şi de reclamantă, în ipoteza admiterii acţiunii.

Reanalizând fondul cauzei, în Dosarul nr. x/2012*, Curtea de Apel Craiova a considerat că procedura de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de notar a fost corectă şi valabilă. A mai stabilit obligaţia completării locurilor vacante, la nivelul circumscripţiei Judecătoriei Craiova, cu un loc nou, ca urmare a decesului notarului public D.. Au fost introduse în cauză şi celelalte candidate, participante la concurs, care au obţinut rezultate superioare d-nei A., respectiv, d-nele C. şi B.

Cele două pârâte au fost interpelate de către instanţa de fond în ceea ce priveşte opţiunea pentru ocuparea posturilor vacante, ca urmare a promovării concursului pentru postul de notar public.

Prima clasată, d-na C., a declarat în faţa instanţei de judecată că nu doreşte să opteze pentru postul din Craiova, în eventualitatea vacantării acestuia.

A doua clasată, d-na B. şi-a exercitat opţiunea în faţa Curţii de Apel Craiova, în sensul că, dacă ar exista un loc vacant în localitatea Craiova, optează pentru acest loc.

Aceste aspecte au fost reţinute de către Curtea de Apel Craiova, inclusiv în considerentele hotărârii pronunţate, iar reclamanta A. nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva considerentelor hotărârii pronunţate, deşi avea această posibilitate, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. civ.

Prin Sentinţa nr. 363/2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1003/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-au dispus următoarele:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele (...).

Obligă Camera Notarilor Publici Craiova şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România să solicite Ministerului Justiţiei actualizarea numărului de birouri de notari publici pentru Camera Notarilor Publici din Craiova cu locul rămas vacant în circumscripţia Judecătoriei Craiova.

Obligă Ministerul Justiţiei să modifice Ordinul nr. 1820/C/06.09.2011, cu privire la Anexa 7, la rubrica " număr de locuri de vacante destinate Concursului", în sensul propunerii de actualizare.

Obligă pârâţii să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1993 şi de Regulamentul de punere în aplicare pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opţiunile exprimate de candidate şi în ordinea mediilor obţinute.

Respinge celelalte capete de cerere (anume cererea reclamantei de a fi numită notar public în localitatea Craiova).

Reclamanta A. nu a exercitat calea de atac a recursului, nici în raport cu considerentele hotărârii, nici în raport cu dispozitivul acesteia.

S-a dispus convocarea celor două candidate care au declarat că doresc postul vacant din Craiova şi, în raport de opţiunile candidaţilor, prin Decizia nr. 187/07.05.2015 s-a propus Ministerului Justiţiei numirea reclamantei în funcţia de notar public pe postul rămas vacant, respectiv în Baia de Aramă, pentru postul din Craiova optând candidata cu notă mai mare - B.

Au fost emise de către Ministerul Justiţie Ordinul nr. 2186/C/26.06.2015, de numire a reclamantei ca notar public în localitatea Baia de Aramă, şi Ordinul nr. 2087/C/26.06.2015, de numire a d-nei B. în localitatea Craiova.

Curtea de Apel Craiova, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, analizând cererea completată şi precizată, a admis acţiunea, a anulat Deciziile nr. 187/07.05.2015 şi 232/09.06.2015 emise de BEX al UNNPR şi Ordinele nr. 2086/C/2015 şi nr. 2087/C/2015 emise de Ministerul Justiţiei, a obligat pârâţii la numirea reclamantei ca notar public în localitatea Craiova şi la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a rămânerii definitive a Sentinţei nr. 363/17.11.2013, autoritatea de lucru judecat vizează următoarele aspecte:

(i) Anexa nr. 7 a Ordinului nr. 1820/C/06.09.2011 trebuie completată cu un nou loc vacant, în localitatea Craiova;

(ii) Pârâţii au fost obligaţi să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi de Regulamentul de punere în aplicare pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opţiunile exprimate de candidate şi în ordinea mediilor obţinute. Evident, este vorba de opţiunile exercitate inclusiv în faţa instanţei de fond de către pârâte (B. şi-a exprimat opţiunea de ocupa locul din Craiova);

(iii) A fost respinsă cererea intimatei A., de a fi numită notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, deci implicit, în localitatea Craiova.

Un aspect deosebit de important este acela că, prin hotărârea mai sus menţionată, Curtea de Apel Craiova s-a pronunţat asupra unui lucru care nu a fost cerut prin cererea de chemare în judecată, anume obligarea pârâţilor să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1993 şi de Regulamentul de punere în aplicare, pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opţiunile exprimate de candidate şi în ordinea mediilor obţinute, şi nu numirea reclamantei ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova, aşa cum ceruse reclamanta.

Se impune a fi subliniat faptul că cererea d-nei A. de a fi numită notar public în Craiova a fost respinsă.

Practic, în acest moment, revizuentele se află în situaţia de a executa două hotărâri contradictorii:

- o primă hotărâre (Sentinţa nr. 363/17.11.2013, definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1003/05.03.2015), prin care d-na A. ar trebuie să fie numită notar public în localitatea Baia de Aramă (având în vedere opţiunile exprimate în faţa instanţei de celelalte două candidate şi mediile obţinute la concurs de către aceasta, dar şi ca efect al respingerii cererii d-nei A. de a fi numită notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova);

- a doua hotărâre (Sentinţa nr. 421/19.10.2015 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1917/14.05.2018, prin care d-na A. ar trebui să fie numită notar public în localitatea Craiova.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, au fost învederate instanţei următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În cauza de faţă, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, prin hotărâri potrivnice.

Cele două hotărâri potrivnice, din perspectiva dispozitivului, sunt următoarele:

- Sentinţa nr. 363/2013 din 17.11.2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2012*, definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1003/05.03.2015;

- Sentinţa nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cauza de faţă, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, după cum urmează.

1. Există două hotărâri definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forţei lucrului judecat;

Prin cea de-a doua hotărâre (Sentinţa nr. 421/2015 din 19.10.2015), revizuentele sunt obligate să o numească pe intimată notar public în localitatea Craiova, ignorând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri privind:

- numirea pe locurile vacante a candidaţilor în funcţie de opţiunile acestora şi de mediile obţinute;

- opţiunea exercitată de d-na B. de a ocupa funcţia de notar public în localitatea Craiova;

- respingerea cererii intimatei A. de a fi numită notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, inclusiv în localitatea Craiova.

2. Cele două hotărâri definitive sunt date în aceeaşi "pricină", dar în dosare diferite;

Dosarele în care au fost pronunţate cele două hotărâri contradictorii sunt diferite, dar "pricina", în esenţă, este aceeaşi: obligarea pârâtelor din cele două dosare de a îndeplini formalităţile legale pentru numirea d-nei A. ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova.

Intimata a formulat cea de-a doua cerere de chemare în judecată, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, cu rea-credinţă, în scopul inducerii în eroare a instanţei de judecată, mascând, prin formularea petitelor acţiunii, existenţa autorităţii de lucru judecat, conferită de Hotărârea nr. 363/2013 din 17.11.2013 a Curţii de Apel Craiova. Se impune a se avea în vedere faptul că, prin această hotărâre a fost respinsă cererea d-nei A. de a fi numită notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova.

3. Există identitate de părţi, cauză şi obiect;

Chestiunea identităţii părţilor este evidentă şi nu mai necesită o analiză separată.

În ceea ce priveşte cauza celor două litigii, aceasta este una şi aceeaşi, anume: rezultatele concursului organizat pentru ocuparea locurilor vacante de notar public, organizat la Bucureşti în zilele de 14 şi 16.11.2011, în ceea ce o priveşte pe candidata A.

Identitatea obiectului este, de asemenea, evidentă: obiectul celor două litigii priveşte obligarea pârâtelor la întocmirea documentaţiei pentru numirea reclamantei pe postul de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

4. Contrarietatea hotărârilor vizează dispozitivul acestora;

Dispozitivul celor două hotărâri conţine menţiuni contradictorii.

Astfel, prin prima hotărâre (Sentinţa nr. 363/2013, din 17.11.2013) este respinsă cererea reclamantei A. de a fi numită notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova, urmând ca repartizarea locurilor vacante să se realizeze în funcţie de opţiunile candidaţilor şi de mediile acestora.

În a doua hotărâre (Sentinţa nr. 421/2015 din 19.10.2015) este admisă cererea reclamantei de a fi numită notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

5. Instanţa nu s-a pronunţat asupra chestiunii autorităţii de lucru judecat.

Se impune a se observa că în Dosarul nr. x/2015, nici instanţa de fond, nici instanţa de recurs nu au analizat chestiunea autorităţii de lucru judecat, care a fost expusă în prezenta cerere de revizuire.

Aceasta, în contextul în care, conform art. 432 C. proc. civ., această excepţie poate fi invocată chiar şi de către instanţă, din oficiu, dar s-a şi constituit în apărare, fiind invocată de intimaţii-pârâţi, dar neluată în seamă, în fapt fiind principalul argument al recursului promovat împotriva sentinţei a cărei revizuire se solicită.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă, aşa cum s-a statuat în doctrină, "constatarea cu întârziere a autorităţii de lucru judecat".

În contextul existenţei unor hotărâri contradictorii, se impune revizuirea celei de-a doua hotărâri, în sensul anulării acesteia, cu consecinţa respingerii cererii d-nei A. de a fi numită notar public în localitatea Craiova.

În concluzie, pentru motivele expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2), art. 510 şi urm. C. proc. civ., s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Sentinţei civile nr. 412/2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. La data de 13.06.2018, în temeiul art. 512 C. proc. civ., revizuentele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Craiova au formulat cerere de suspendare a executării Sentinţei nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea cererii de revizuire a acestor hotărâri, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.06.2018.

Revizuentele au susţinut că se impune suspendarea executării hotărârii judecătoreşti mai sus-menţionate, întrucât se află în situaţia de a executa două hotărâri contradictorii, respectiv:

- o primă hotărâre (Sentinţa nr. 363/2013 din 17.11.2013 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor), prin care d-na A. ar trebui să fie numită notar public în localitatea Baia de Aramă:

- o a doua hotărâre (Sentinţa nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor), prin care d-na A. ar trebui să fie numită notar public în localitatea Craiova.

Este evident că ce-a de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, această concluzie putându-se desprinde din simpla analiză a dispozitivului hotărârilor în cauză.

Or, judecarea cererii de revizuire inclusiv în calea de atac a recursului, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va implica un interval de timp mai îndelungat.

Revizuentele au mai arătat că, dacă nu se va admite cererea de suspendare, dispozitivul Sentinţei nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curţii de Apel Craiova va fi pus în executare, inclusiv prin executarea silită. D-na A. va fi numită notar public în Craiova, în contextul în care, prin Sentinţa nr. 363/2013 din 17.11.2013 această cerere i-a fost respinsă definitiv.

Or, funcţia de notar public este o funcţie a cărei exercitare vizează interesul public, având în vedere atribuţiile notarului public, astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.

În condiţiile în care cererea de revizuire va fi admisă, numirea d-nei A. ca notar public în Craiova va fi desfiinţată, cu consecinţa nulităţii tuturor actelor notariale autentificate de aceasta până la momentul admiterii cererii de revizuire.

Circuitul civil şi ordinea publică vor fi grav şi iremediabil afectate. Vor fi afectate interesele părţilor actelor notariale şi interesul public, fără să existe alte mijloace de remediere.

Astfel, singura soluţie este prevenirea unei astfel de situaţii prin admiterea cererii de suspendare, în temeiul art. 512 şi art. 484 din C. proc. civ.

III. Prin cererea de revizuire înregistrată la această instanţă la data de 14.06.2018, revizuentul Ministerul Justiţiei a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anularea Sentinţei civile nr. 421/19.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că suntem în prezenţa a două hotărâri judecătoreşti definitive, date de instanţe de acelaşi grad, care soluţionează aceeaşi problematică în mod contradictoriu:

- prima - Sentinţa civilă nr. 363/17.10.2013 - care respinge cererea reclamantei A. pentru numirea ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova şi obligă pârâţii la îndeplinirea formalităţilor necesare pentru numirea sa ca notar public, dar în raport de opţiunile exprimate de candidaţi şi în ordinea mediilor obţinute;

- cea de-a doua hotărâre, Sentinţa civilă nr. 421/19.10.2015, prin care Curtea de Apel Craiova desfiinţează această posibilitate de opţiune recunoscută anterior printr-o hotărâre definitivă, anulând actele emise în urma exprimării opţiunii candidaţilor şi obligă pârâţii în sens contrar celor stabilite prin dispozitivul şi considerentele Sentinţei civile nr. 363/17.10.2013.

Revizuentul a precizat că cele două hotărâri au fost pronunţate într-un cadru procesual fixat între aceleaşi părţi, având drept cauză valorificarea rezultatelor concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public organizat la Bucureşti în zilele de 14 şi 16 noiembrie 2011. De asemenea, între cele două cauze se constată identitate de obiect în ceea ce priveşte obligarea părţilor implicate la întocmirea documentaţiei pentru numirea reclamantei A. pe postul de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, s-a solicitat să se constate temeinicia motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi să se dispună anularea Sentinţei civile nr. 421/19.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015.

IV. Prin întâmpinarea formulată la data de 10.09.2018, intimata A. a solicitat:

a) respingerea cererii de revizuire formulată de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Craiova;

b) respingerea cererii de revizuire formulată de Ministerul Justiţiei;

c) obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

Referitor la cererea de revizuire formulată de Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi de Camera Notarilor Publici Craiova, intimata a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate instituite prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv:

(i) existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive care să fie potrivnice (contradictorii);

(ii) hotărârile judecătoreşti în cauză să soluţioneze aceeaşi pricină, dar în dosare diferite;

(iii) să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză;

(iv) în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

În cauza de faţă, analizând hotărârile pretins contradictorii, se poate constata că cerinţele pentru admisibilitatea cererii de revizuire şi pentru anularea Sentinţei nr. 491/2015 nu sunt îndeplinite, după cum urmează:

Este nereală susţinerea revizuentelor în sensul că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 31.01.2012, sub nr. x/2012, având ca obiect anulare act administrativ, ar fi solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare în scopul numirii ca notar public în localitatea Craiova, ci aşa cum rezultă din obiectul cererii de chemare în judecată, a solicitat să fie numită în circumscripţia Judecătoriei Craiova.

La fel de nereală este şi susţinerea potrivit căreia ar fi afirmat acest lucru în mod expres la pag. 2 a acţiunii de chemare în judecată într-un alt dosar ce are ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii, aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.

Singura condiţie de ordin formal îndeplinită de cererea de revizuire este aceea că aceasta priveşte două hotărâri judecătoreşti definitive. Sentinţele nr. 363/2013 şi nr. 421/2015 nu sunt însă contradictorii, ci dimpotrivă, sentinţa ulterioară, nr. 421/2015 a privit modalitatea de punere în executare a Sentinţei nr. 363/2013, prin Sentinţa nr. 421/2015 instanţele de judecată statuând cu privire la limitele şi efectele juridice obligatorii produse de Sentinţa nr. 363/2013.

Nu este îndeplinită nici condiţia triplei identităţi între cele două litigii, condiţie obligatorie pentru a putea invoca efectul autorităţii de lucru judecat produs de prima hotărâre.

Fundamentul motivului de revizuire invocat în cauza de faţă, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este reprezentat de instituţia autorităţii de lucru judecat, astfel încât motivul permite revizuirea doar în cazul în care acelaşi proces s-a soluţionat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice, prin urmare, hotărârile potrivnice trebuie pronunţate în aceeaşi pricină, deci trebuie să existe tripla identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză.

Între cele două cauze nu există identitate de părţi.

În Dosarul nr. x/2012*, pe lângă revizuenţi şi B., a mai avut calitatea de parte şi C., aceasta din urmă nefiind parte în Dosarul nr. x/2015.

Nu există identitate de obiect între cele două cauze.

În Dosarul nr. x/2012* s-a solicitat anularea Ordinului privind actualizarea numărului de locuri vacante pentru Camera Notarilor Publici Craiova pentru concursul de 2011, invocându-se faptul că există un loc vacant în localitatea Craiova, şi s-a dispus, de asemenea, obligarea revizuenţilor la numirea intimatei ca notar public. Instanţa nu s-a pronunţat în sensul respingerii cererii intimatei A. de numire a acesteia ca notar în localitatea Craiova, aşa cum în mod eronat susţin revizuentele, ci instanţa a dispus numirea ei în localitatea Craiova, cu respectarea opţiunilor exprimate de celelalte candidate. Într-o cerere de revizuire instanţa învestită cu soluţionarea acesteia nu poate proceda la o rejudecare a fondului cauzei, de aceea argumentele privind faptul că în Sentinţa nr. 363/2013 instanţa s-a pronunţat pe ceva ce nu s-a cerut, sunt lipsite de relevanţă în dezlegarea cererii de revizuire.

În Dosarul nr. x/2015, obiectul a fost unul total diferit de cel al Dosarului nr. x/2012*, întrucât acest dosar a privit anularea actelor emise de revizuenţi în procedura de punere în executare a Sentinţei nr. 363/2015, privind numirea intimatei A. ca notar public. În acest dosar instanţa a fost sesizată cu verificarea legalităţii actelor emise de revizuenţi cu ocazia punerii în executare a Sentinţei nr. 363/2013. În cauză este vorba de acte administrative diferite, acte a căror legalitate a fost cercetată de către instanţe în cele două dosare, iar susţinerea potrivit căreia în primul dosar s-ar fi respins cererea de numire în localitatea Craiova, în timp ce în al doilea s-ar fi admis, este infirmată de o simplă lecturare a dispozitivului celor două sentinţe între care se invocă contradictorialitatea.

Nu se poate reţine astfel că aceeaşi pricină a fost judecată de două ori, pronunţându-se hotărâri contradictorii, întrucât Dosarul nr. x/2015 a fost iniţiat ca urmare a modalităţii nelegale în care revizuentele au înţeles să pună în executare Sentinţa nr. 363/2013, în cadrul acestui litigiu instanţele analizând dacă revizuenţii au respectat Sentinţa nr. 363/2013 în limitele efectelor obligatorii pe care această sentinţă le producea faţă de revizuenţi.

Nu este îndeplinită nici condiţia identităţii de cauză juridică între cele două litigii.

În condiţiile în care litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 a privit verificarea legalităţii actelor emise cu ocazia punerii în executare a Sentinţei nr. 36/2013, este cert că instanţele de judecată au avut în vedere alte acte administrative, alt temei de drept şi au cercetat probleme de drept diferite cu efect diferit invocate în cele două cauze.

Pentru a analiza îndeplinirea acestei condiţii se impune menţiunea că trebuie făcută distincţie între cauza acţiunii, care constă în scopul urmărit de acela care iniţiază demersul în instanţă, şi cauza cererii de chemare în judecată, acesta fiind temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic litigios. Această distincţie este necesară atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat, ipoteză în care se verifică identitatea în privinţa cauzei cererii de chemare în judecată, iar nu în privinţa cauzei acţiunii.

Revizuenţii justifică îndeplinirea acestei condiţii prin raportare la cauza acţiunii şi nu la cauza cererii de chemare în judecată.

Se poate constata astfel faptul că în Dosarul nr. x/2015 cauza cererii de chemare în judecată a fost reprezentată de Sentinţa nr. 363/2013, în timp ce în Dosarul nr. x/2012* cauza cererii de chemare în judecată a fost reprezentată de dispoziţiile din Regulament cu privire la vacantarea posturilor de notar public, precum şi cu privire la actualizarea anuală a numărului de locuri vacante. Chiar dacă scopul urmărit este comun, anume acela de a obţine numirea ca notar public în localitatea Craiova, cele două cererii de chemare în judecată au avut cauze diferite. Este unanim recunoscut faptul că nu există autoritate de lucru judecat atunci când aceeaşi acţiune este soluţionată în dosare diferite, dar invocându-se un temei de drept diferit.

Nu este îndeplinită nici condiţia privind neinvocarea autorităţii de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces, nesoluţionarea acestei excepţii de către instanţă sau imposibilitatea obiectivă de invocare a autorităţii de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces.

Principiul autorităţii de lucru judecat a constituit apărarea esenţială în Dosarul nr. x/2015, revizuentele de astăzi susţinând, ca şi în prezenta cerere de revizuire, că reclamanta nu poate solicita numirea pe postul vacant din localitatea Craiova, întrucât acest lucru a fost tranşat irevocabil prin sentinţa anterioară nr. 363/3013. Judecând cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, instanţele au analizat definitiv tocmai această problemă, respectiv, dacă numita A. putea fi numită pe postul vacant din Craiova ca urmare a punerii în executare a Sentinţei nr. 363/2013, instanţele găsind astfel întemeiată cererea de chemare în judecată.

Argumentele expuse în conţinutul cererii de revizuire sunt similare celor pe care le regăsim în Dosarul nr. x/2015, în conţinutul cererilor formulate de revizuente. Este evident aşadar, că suntem în prezenţa unor probleme de drept ce au fost analizate pe fondul lor în cadrul Dosarului nr. x/2015 şi care nu mai pot fi reluate sau reanalizate în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii.

Astfel, condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

În privinţa cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1917/14.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că instanţa de recurs nu a realizat prin hotărârea dată analiza de fond a pricinii, abordând cauza sub aspectele de legalitate la care se referă art. 488 C. proc. civ., sens în care nu este întrunită cerinţa de admisibilitate impusă de prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la cererea de revizuire formulată de Ministerul Justiţiei, intimata A. a solicitat să se dispună respingerea acesteia, cu precizarea că înţelege să se prevaleze în totalitate de argumentele expuse anterior cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În plus, aceasta a arătat că Ministerul Justiţiei şi-a formulat întreaga apărare prin raportare la limitele efectelor juridice obligatorii produse de Sentinţa nr. 363/2013 şi pe faptul că în raport de această sentinţă intimata nu poate solicita numirea pe postul din localitatea Craiova.

Or, această problemă este în mod vădit diferită de cea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012*, fiind astfel cert faptul că nu suntem în prezenţa a două hotărâri contradictorii pronunţate în aceeaşi pricină.

În concluzie, intimata A. a solicitat respingerea cererilor de revizuire, ca inadmisibile, şi obligarea revizuentelor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

V. Referitor la cererea de suspendare a executării Sentinţei nr. 421/2015 formulată de revizuentele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Craiova, intimata A. a solicitat respingerea acesteia, susţinând, pe de o parte, că formularea unei cereri de revizuire şi plata unei cauţiuni sunt doar condiţii de ordin formal care însă nu sunt suficiente pentru a se obţine în mod automat suspendarea executării hotărârii, iar, pe de altă parte, că motivele invocate nu sunt întemeiate pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 512 C. proc. civ.

VI. Considerentele Înaltei Curţi în privinţa admisibilităţii cererilor de revizuire formulate de revizuenţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Craiova şi Ministerul Justiţiei

Obiectul cererilor de revizuire este reprezentat de Sentinţa civilă nr. 421/2015 din 19.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, şi Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în acelaşi dosar.

Motivul de revizuire invocat în cauză este reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru acest motiv de revizuire, sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, din perspectiva obiectului revizuirii, cererile sunt admisibile, fiind susceptibilă de revizuire şi Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă nu suntem în prezenţa unei situaţii în care se evocă fondul.

Relativ la procedura de judecată a revizuirii, art. 513 alin. (3) C. proc. civ. precizează că, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Aşadar, se impun a fi analizate cu prioritate condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Prima condiţie are în vedere existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei.

În opinia revizuenţilor, hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de Sentinţa nr. 363/2013 din 17.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012*, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1003/5.03.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar, pe de altă parte, de Sentinţa nr. 421/2015 din 19.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Deşi cele două hotărâri judecătoreşti sunt definitive, ele nu sunt potrivnice.

Astfel, prin Sentinţa nr. 363/2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal nu s-a dispus respingerea cererii intimatei A. de numire a acesteia ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova, cum în mod eronat pretind revizuenţii, ci s-a dispus obligarea pârâţilor să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi de Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opţiunile exprimate de candidate şi în ordinea mediilor obţinute.

Este esenţial de menţionat faptul că, prin acţiunea în contencios administrativ ce a format obiectul Dosarului nr. x/2012*, reclamanta A. a solicitat, printre altele, obligarea pârâţilor să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de aplicare a Legii pentru numirea sa ca notar public şi circumscripţia Judecătoriei Craiova, şi nu în localitatea Craiova, cum în mod eronat afirmă revizuenţii.

Argumentul potrivit căruia, prin Sentinţa nr. 363/2013, Curtea de Apel Craiova s-a pronunţat asupra unui lucru care nu a fost cerut prin cererea de chemare în judecată, nu are relevanţă în acest cadru procesual, deoarece instanţa de revizuire nu este o instanţă de control judiciar şi nu are căderea să aprecieze asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Prin urmare, prima condiţie de admisibilitate a revizuirii nu este îndeplinită în cauză.

A doua condiţie de admisibilitate impune ca hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, adică să fi existat tripla identitate de obiect, de cauză şi de părţi.

Referitor la identitatea de obiect, susţinerile revizuenţilor sunt neîntemeiate, ţinând seama nu numai de modul în care obiectul este formulat în cele două acţiuni, ci şi de scopul final urmărit prin promovarea acestora.

Astfel, prin acţiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012*, reclamanta A. a solicitat:

- obligarea pârâţilor Camera Notarilor Publici Craiova şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici să solicite Ministerului Justiţiei actualizarea numărului de birouri de notari publici pentru Camera Notarilor Publici Craiova;

- anularea parţială a Ordinului nr. 1820/C/6.09.2011 şi obligarea Ministerului Justiţiei la actualizarea numărului de birouri de notari publici, conform situaţiei reale existente la data de 06.09.2011;

- anularea hotărârii de validare a rezultatelor concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public organizat în Bucureşti, în zilele de 14 - 16.11.2011;

- obligarea pârâţilor să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi de Regulamentul de aplicare a Legii pentru numirea reclamantei A. ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova;

- în teza subsidiară, anularea concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public.

Litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012* a vizat legalitatea actelor administrative emise în procedura de actualizare a numărului de locuri vacante de notar public pentru concursul din 14 - 16.11.2011, dar şi analiza cererii reclamantei de a fi numită notar public, deşi în urma rezultatelor concursului aceasta figura ca şi candidat respins pentru lipsa locurilor vacante.

Prin acţiunea în contencios administrativ promovată ulterior de către reclamanta A. şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată şi completată, s-a solicitat:

- anularea deciziilor nr. 187/07.05.2015 şi nr. 232/09.06.2015 emise de Biroul executiv al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi a Ordinelor nr. 2086/C/2015 şi nr. 2087/C/2015 emise de Ministerul Justiţiei;

- obligarea pârâţilor la întocmirea documentaţiei necesare pentru numirea reclamantei pe postul de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

În acest litigiu, controlul de legalitate a vizat alte acte administrative, respectiv actele administrative emise de pârâţi în etapa executării Sentinţei nr. 363/2013, rămasă definitivă, precum şi analiza cererii reclamantei de a fi numită ca notar public pe postul vacant din circumscripţia Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

Se observă astfel, că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect între cele două acţiuni.

Al doilea element esenţial al autorităţii de lucru judecat vizează identitatea de cauză.

În determinarea conceptului de cauză, sunt relevante doar acele împrejurări de fapt care concură la fundamentarea temeiului juridic al acţiunii.

Regula generală este că identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapte şi de reguli de drept aplicabile acestora.

O astfel de identitate nu se regăseşte în speţa de faţă, atât timp cât cele două acţiuni în contencios administrativ au fost soluţionate pe temeiuri de drept diferite, acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 fiind iniţiată ca urmare a modalităţii în care recurenţii au înţeles să pună în executare Sentinţa nr. 363/2013, în limitele efectelor obligatorii ale acesteia.

Or, este unanim admis în doctrină şi în jurisprudenţă faptul că nu există autoritate de lucru judecat ori de câte ori temeiul juridic al celor două acţiuni este diferit.

Referitor la cerinţa identităţii de părţi, se observă că susţinerile revizuenţilor sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât în Dosarul nr. x/2012* a avut calitatea de parte şi C., fără ca aceasta să figureze şi în acţiunea promovată ulterior, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015.

Prin urmare, nu este îndeplinită în speţă nici cea de-a doua condiţie de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, aceea ca hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină.

Este îndeplinită condiţia ca hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite. Sunt avute în vedere în acest sens, Dosarele nr. x/2012* şi nr. 1028/54/2015, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Referitor la condiţia ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat, se observă că în litigiul finalizat prin pronunţarea Deciziei nr. 1917/14.05.2018 a fost invocată autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 363/17.10.2013, iar instanţa de recurs a analizat apărările referitoare la aceasta.

În aceste condiţii, aceeaşi excepţie nu poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece se opune însăşi autoritatea de lucru a celei din urmă hotărâri.

Se constată astfel, că nu este îndeplinită nici condiţia ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, instanţa să nu se fi pronunţat asupra ei.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună respingerea cererilor de revizuire, ca inadmisibile.

Va fi respinsă şi cererea de suspendare a executării Sentinţei nr. 421/19.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe dispoziţiile art. 512 C. proc. civ., având în vedere momentul soluţionării acesteia, care coincide cu momentul pronunţării hotărârii asupra cererilor de revizuire.

În temeiul art. 451 şi urm. C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a revizuenţilor, se va dispune obligarea acestora la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, către intimata A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a executării formulată de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Respinge cererile de revizuire formulate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Ministerul Justiţiei şi Camera Notarilor Publici Craiova împotriva Sentinţei nr. 421 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi Deciziei nr. 1917 din 14 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile. Obligă revizuentele la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, către intimata A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV