Recovery of FEADR funds for artificial conditions: Insufficiency of shared personnel and ownership without economic dependence analysis

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 mai 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei nr. 29051/05/08/2015, emisă în soluţionarea contestaţiei, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiat în data de 29 mai 2015, privind proiectul "Achiziţie echipamente pentru lucrări speciale de construcţii la SC A. SRL, com. Moşoaia, sat Smeura, judeţul Argeş", prin care a fost obligată la plata sumei de 833.322,50 RON, reprezentând sprijin financiar nerambursabil, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 21 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei la restituire sumei de 833.322,50 RON, achitată conform extraselor de cont.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a arătat următoarele:

Hotărârea este data cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - critică fundamentată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1. Instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, aplicând greşit dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, statuând asupra situaţiei juridice a societăţii reclamante că:

- societatea a încălcat criteriul de eligibilitate ce impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă, în sensul că aceasta îşi desfăşoară activitatea în mod independent. Astfel, prin Anexa 4.2 la cererea de finanţare, reprezentantul reclamantei a declarant că microîntreprinderea este autonomă, încadrându-se în categoria IMM-urilor, iar prin semnarea contractului de finanţare şi-a asumat obligaţia de a menţine această situaţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

- societatea nu este autonomă ci este o societate "legată" de o altă societate, SC B. SRL, calitate ce determină caracterul neeligibil al situaţiei societăţii în obţinerea fondurilor.

Dezvoltarea acestui raţionament porneşte de la participarea doamnei C. atât în structura asociaţilor societăţii reclamante SC A. SRL, cât şi în structura asociaţilor SC B. SRL, şi a condus la stabilirea faptului că punctajul acordat ca întreprindere autonomă a fost acordat necuvenit, întrucât calificarea ca legată a societăţii ar fi plasat-o într-o poziţie neeligibilă, aspect care ar determina restituirea finanţării obţinute.

În cuprinsul procesului-verbal încheiat, organele de control au încadrat situaţia societăţii în dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. c) prin raportare la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, potrivit cărora (art. 4 alin. (1) lit. c) o întreprindere este legată atunci când are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu aceasta sau al unei clauze din statutul acesteia.

Potrivit art. 4 alin. (4), întreprinderile între care există un astfel de raport, prin intermediul unei persoane/grup de persoane fizice care acţionează de comun acord sunt considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

Aşadar alin. (4) al art. 4 trebuie în mod obligatoriu coroborat cu alin. (1) şi presupune preexistenţa a cel puţin uneia dintre ipotezele expres reglementate la lit. a) - d), întrucât legiuitorul a instituit o situaţie premisă:

"întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus" (respectiv la alin. (1) lit. a) - d). Prin urmare, pentru a se constata existenţa unor întreprinderi legate, în temeiul art. 4 alin. (4), nu este suficient să existe o persoană/un grup de persoane fizice care acţionează de comun acord şi cele două societăţi să îşi desfăşoare activitatea/o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevanta ori pe pieţe adiacente, ci este imperios necesar ca între întreprinderile respective să preexiste oricare dintre raporturile descrise la alin. (1) lit. a) - d).

Autoritatea de control a făcut referire la dispoziţiile alin. (1) lit. c) şi a) motivat în fapt că administratorul celor două societăţi este aceeaşi persoană. Or, este evident că o astfel de împrejurare nu se încadrează în ipoteza legală indicată, care se referă la dreptul de exercitare a unei influenţe dominante, născut dintr-un contract încheiat între cele doua întreprinderi sau dintr-o clauza statutară.

Autoritatea de control nu a făcut nicio referire la existenţa unui astfel de contract sau a unei clauze statutare, care să dea dreptul uneia dintre cele două societăţi de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte. Simpla împrejurare că cele două întreprinderi ar avea acelaşi administrator nu se încadrează aşadar în ipoteza reglementara la art. 4 alin. (1) lit. c).

În concluzie, contrar celor reţinute de prima instanţă, susţine că reclamanta a acţionat în calitate de societate autonomă, nu se află în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. (4), de a fi o întreprindere legată de SC B. SRL, iar dezlegarea instanţei cu privire caracterul legat al celor 2 societăţi este realizată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. c) şi alin. 4 din Legea nr. 346/2004.

2. Concluzia primei instanţe, potrivit căreia au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii fondurilor nerambursabile, este bazată pe aplicarea greşită a dispoziţiilor legale naţionale şi comunitare.

În acest sens, invocă considerentele reţinute de CJUE cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare(Hotărârea Curţii, Camera a şasea, din 12 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad Bulgaria) -Slancheva sila EOOD/Izpalnitelendirekfor na Darzhaven fond ZemedeiieRazplashtateinaagentsia -Cauza C-434/12)

În acest context, consideră că prin criticile expuse la pct. 1 al cererii de recurs a demonstrat că în mod obiectiv nu poate fi reţinută crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii finanţării.

Faţă de aprecierea primei instanţe, că reclamanta din prezenta cauză se află în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. (4), fiind o întreprindere legată de SC B. SRL, arată că nu a existat nicio urmă de atitudine subiectivă negativă, dat fiind faptul că începând de la momentul zero al iniţierii demersului ce a condus la obţinerea finanţării autorităţile au fost informate cu privire la toate elementele care ulterior au fost apreciate ca vădind caracterul artificial ai condiţiilor, iar aceste elemente au fost apreciate ca legale cu ocazia tuturor controalelor anterioare.

Pârâta intimată afirmă că la actuala concluzie privind reţinerea neregulii nu s-a putut ajunge decât prin obţinerea unor informaţii noi despre SC B. SRL, informaţii solicitate după ce, cu ocazia acestui ultim control, s-ar fi constatat că SC A. SRL ar fi efectuat prestării servicii şi către SC B. SRL.

Contrar acestor afirmaţii, statuările organelor de control au la bază exact aceeaşi situaţie de fapt, adusă la cunoştinţă autorităţilor la momentul unu al procedurii, fiind supuse controlului, analizei şi considerate ca fiind apte să conducă la acordarea fondurilor.

Mai mult, din analiza proiectului depus, pe care SC A. SRL s-a angajat să-l respecte conform prevederilor memoriului justificativ, rezultă că SC B. SRL a fost nominalizat ca şi client, şi totodată din contractele de comodat depuse la dosar şi care de asemenea au fost verificate de mai multe ori, reiese în mod clar structura acţionariatului fiecărei societăţi parte în contract. Se poate observa din contractele de comodat în legătură cu care i-a fost solicitată şi întocmirea unui act adiţional, că autorităţilor le-a fost adus la cunoştinţă din momentul zero al procedurii că C. a avut calitatea de reprezentant al ambelor societăţi.

În concluzie, consideră că este inadmisibil şi trebuie sancţionată de instanţele judecătoreşti atitudinea intimatei pârâte, care nu furnizează informaţii suplimentare faţă de momentul aprobării proiectului, care să modifice sau să ducă la anularea contractului sau la declararea ca neeligibil al proiectului, iar constatările sale, care fundamentează neregula reţinută, apar în contradicţie cu propriile statuări făcute la momentul acordării fondurilor, (Sentinţa civilă nr. 3401 din 11/12/2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, pag. 16 - 17).

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, reiterează pe larg circumstanţele de fapt ale cauzei, care au condus la suspiciunea de neregulă şi efectuarea controlului ex-post, precum şi constatările care, în aplicarea unor clauze legale şi contractuale au fundamentat întocmirea procesului-verbal de constatarea neregulii.

1. Cu privire la primul motiv de recurs, prin care recurenta reclamantă critică modul de aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, arată că prima instanţă a validat în mod corect constatările autorităţii privind caracterul de întreprindere legată a beneficiarului SC A. SRL prin prisma relaţiilor acesteia cu societatea B. SRL, constatare ce rezultă din faptul că ambele entităţi economice au acelaşi asociat şi administrator, beneficiarul prestează servicii cu utilajele achiziţionate prin proiect către SC B. SRL, sub aspectul angajaţilor cele două societăţi acţionează precum una singură, având salariaţi comuni, astfel cum reiese din adrese emise de ITM şi ambele societăţi funcţionează pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

În temeiul acestor împrejurări de fapt, intimata pârâtă susţine că a fost acordat un avantaj nejustificat către SC A. SRL, deoarece toate legăturile prezentate indică faptul că SC B. SRL este beneficiarul real al finanţării şi al serviciilor prestate de către SC A. SRL, cele două societăţi având asociat unic identic, respectiv dna. C.

Aşadar, datorită legăturilor comerciale, tranzacţii speciale, operaţiuni preferenţiale şi mişcări de salariaţi, între SC A. SRL şi SC B. SRL, se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 4 lit. c) din Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Ca urmare, s-a constatat că prin modul în care a fost derulată activitatea cofinanţată de către SC A. S.R.L au fost create condiţii artificiale în ceea ce priveşte acordarea ajutorului financiar nerambursabil, încălcându-se cerinţele stipulate în Fişa Tehnică a Măsurii.

Menţionează că stabilirea existenţei condiţiilor artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar este fundamentat prin Recomandarea (CE) nr. 361/2003, art. 3 lit. d), care dispune:

"Întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acţionează împreună, sunt de asemenea considerate legate dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe acelaşi segment de piaţă sau pe o piaţa adiacentă".

Reaminteşte că, în cadrul cererii de finanţare, pentru a se putea evalua proiectul şi eligibilitatea acestuia, solicitantul completează, îşi însuşeşte şi semnează Declaraţia din cadrul Anexei 4.1, iar conform acestei anexe, pentru a putea fi evaluată corect cererea sa de finanţare, solicitantul trebuie să completeze corect şi conform realităţii e informaţiile privind tipul întreprinderii

În speţă, anexat cererii de finanţare, solicitantul completează Declaraţia de la Anexa 4.1. în sensul că aceasta este o microîntreprindere autonomă.

De asemenea, la Cererea de finanţare solicitanta a depus la Secţiunea F - Declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului, unde se menţionează astfel:

"Declar că îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute în fişa măsurii din Ghidul Solicitantului şi mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecţie pentru care am fost punctat" "Declar că toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte şi mă angajez să respect condiţiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program şi pe cele legate de proiectul anexat (...)".

Susţine intimata pârâtă că beneficiarul a încălcat declaraţia pe propria răspundere din Cererea de Finanţare, unde a declarat că este întreprindere autonomă - Anexa 4.2. Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii.

De asemenea, arată că prin prisma art. 1 alin. (2) din Contractul de finanţare, Cererea de finanţare depusă de beneficiar devine obligatorie pentru acesta,în consecinţă, avea obligaţia să menţină acea condiţie de întreprindere autonomă pe întreaga durată de valabilitate a contractului - aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.

În consecinţă, apreciază că obiectivul general al măsurii 312 nu a fost atins, activitatea desfăşurată cu utilajele achiziţionate de SC A. SRL necontribuind în mod efectiv şi real la diversificarea activităţilor economice în mediul rural, la realizarea unui mediu concurenţial care să permită dezvoltarea reală a mediului rural, diversificarea activităţilor şi ocuparea forţei de muncă în mediul rural, creându-se un avantaj unui singur grup de societăţi comerciale.

2. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia "crearea de condiţii artificiale necesare obţinerii fondurilor nerambursabile este bazată pe aplicarea greşită a dispoziţiilor legale naţionale şi comunitare" arată că nici acesta nu este fondat, din următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, "probatoriul încuviinţat susţine argumentaţia pârâtei în sensul că, în realitate, reclamanta nu a fost înfiinţată pentru a funcţiona în mod independent, ci subordonat intereselor SC B. SRL, care nu îndeplinea condiţiile pentru obţinerea de fonduri nerambursabile prin Măsura 312".

Referitor la invocarea de recurentă a "prevederilor hotărârii C 434/12-Slancheva sila EOOD -hotărâre preliminară - crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri", consideră că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în speţă sunt prezente ambele elemente necesare pentru conturarea existenţei unor condiţii artificial create, respective elementul obiectiv şi elementul subiectiv.

Aminteşte că, potrivit Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă şi transmisă intimatei, s-au statuat următoarele:

De regulă, procedura pe care o aplică proprietarii/managerii entităţilor care au beneficiat deja de fonduri pentru investiţii este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate - direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului iniţial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiţii. Echipamentele achiziţionate astfel vor servi exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului iniţial.

În speţa de faţă existenţa legăturilor între reclamantă şi alte societăţi comerciale a fost demonstrată, aceste societăţi îşi desfăşoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleiaşi persoane sau aceluiaşi grup de persoane, pe acelaşi segment de piaţa sau un segment de piaţa adiacent. Totodată, analizând la tipul utilajelor achiziţionate prin Program FEADR, se trage concluzia ca aceste echipamente funcţionează complementar în vederea obţinerii unui flux tehnologic complet.

Toate aceste legături nu au fost precizate la momentul depunerilor cererilor de finanţare, fiind completată nereal declaraţia privind încadrarea micro-întreprinderii.

Toate aceste legături existente între aceste societăţi conduc la suspiciunea ca au fost create condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile şi depăşirea plafonului minim aferent măsurii 312. Societăţile beneficiare ale finanţării nerambursabile au fost constituite formal de acelaşi grup de persoane doar în vederea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea finanţării nerambursabile, şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui grup mai mare de firme controlat de acelaşi grup de persoane.

Raportat la aceste aspecte, consideră că obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu este îndeplinit, deoarece s-a constatat ca beneficiarul prin Anexa 4.1 - declaraţie privind încadrarea în categoria microîntreprinderilor potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004 a menţionat ca se încadrează în categoria de microîntreprindere (mai puţin de 10 salariaţi şi o cifra de afaceri mai mică de 2 milioane euro), însă nu a completat Cap. II. - Calculul pentru întreprinderi partenere sau legate.

În ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite.

În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice (Art. 52 (a) iii) R1698/2005).

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operaţiunile economice ale altei companii fără a căuta să obţină profit propriu, în acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Aşadar, obiectivul specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro întreprinderi, nu a fost atins deoarece pentru a beneficia, în mod nejustificat de finanţare nerambursabilă în procent de 70%, s-a procedat la încălcarea criteriilor de eligibilitate cât şi la prestarea de servicii către societăţi unde având aceiaşi asociaţi/administratori.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro întreprinderi, nu a fost atins, întrucât, pentru a beneficia în mod nejustificat de finanţare nerambursabilă s-a procedat la încălcarea criteriilor de eligibilitate, iar din analiza contractelor de prestări servicii, a tuturor elementelor arătate, rezultă că reclamanta îşi prestează servicii către propriile societăţi comerciale în care are de asemenea funcţia de asociat unic şi administrator.

În scopul verificării îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat şi celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului) ci este urmărit şi modul în care acesta s-a îndeplinit, ori prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are şi calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 4.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, cum ar fi legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte.

Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

Reaminteşte statuările CJUE prin care se arată că evaluarea per ansamblu trebuie făcută ţinându-se cont de toate realităţile cazului respectiv, în principal, trebuie stabilit pe baza tuturor elementelor obiective că principalul scop al proiectului de investiţie este obţinerea finanţării FEADR, până la excluderea celorlalte justificări legate de obiectivele schemei. Aşadar, Articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 nu se poate aplica luându-se în calcul ca motiv unic faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanţii acestui tip de sprijin, fără să se ia în considerare şi celelalte elemente reale existente în cazul respectiv.

Aşadar, s-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între doua entităţi economice, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

În concluzie, arată că este mai mult decât evident că prin actele administrative emise de AFIR în legătură cu cele trei proiecte, s-a respectat atât legislaţia comunitară cât şi legislaţia naţională, toate considerentele CJUE menţionate în cauza C-343/12 fiind pe deplin aplicabile prezentei cauze, judecătorul naţional având la dispoziţie atât elemente subiective cât şi elemente obiective care demonstrează neeligibilitatea cererilor de finanţare ale celor trei beneficiari.

De asemenea, la judecata prezentei cauze trebuie avute în vedere şi alte două hotărâri ale CJUE, menţionate în cuprinsul Hotărârii "Slancheva", respectiv Hotărârea din 21 iulie 2005, EichsfelderSchlachtbetrieb, C-515/03, Rec, p. 1-7355, punctul 39 prin care Curtea a statuat că, "proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o porte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia" şi Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Starke, C-110/99, Rec, p. 1-11569, punctul 54 prin care Curtea a statuat că: "revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenţa acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii".

În consecinţă, în prezenta speţă, neregula care se circumscrie noţiunii de creare de condiţii artificiale în accesarea finanţării nerambursabile constă în:

- Încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonoma şi avea obligaţia menţinerii tuturor criteriilor de eligibilitate avute în vedere iniţial la depunerea cererii de finanţare;

- Încălcarea regulii de accesare a finanţării nerambursabile prin depunerea în mod intenţionat a unei declaraţii eronate cu scopul avantajării unor alte entităţi economice cu care prezentul beneficiar este legat şi care acţionează pe aceiaşi piaţă relevantă fără a urmări în mod real să obţină profit şi să dezvolte un proiect autonom, funcţional şi viabil;

- Încălcarea obiectivului măsurii 312 care constă în diversificarea activităţilor economice în mediul rural.

Aşa fiind, nu se poate reţine îndeplinirea obiectivelor finanţării prin Programul FEADR, atâta timp cât, în fapt, beneficiara nu este o microîntreprindere, ci operează în cadrul unui grup economic coordonat de persoane mai sus menţionate, iar serviciile sunt prestate în favoarea unei singure persoane juridice, aspect reţinut în mod temeinic şi legal şi de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte obligaţia de a recupera sumele acordate beneficiarilor ce nu respecta obligaţiile contractuale asumate, aşa cum a reţinut în mod temeinic şi legal instanţa de fond, arată că potrivit art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit Titlul II din Regulamentul CE nr. 2988/1995 prin care se impune aplicarea de sancţiuni administrative care să implice, aşa cum este prevăzută în:

- art. 4, alin. (1) "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat"

- art. 4, alin. (2) "aplicarea măsurilor menţionate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obţinut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară"

- art. 4, alin. (3) "actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avânta) care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia"

- art. 5 alin. (1) "pot să atragă următoarele sancţiuni administrative c) retragerea totală sau parţială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil impune tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar şi furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenţiei de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

În acest sens, art. 8 alin. (6) şi (7) din Anexa I la contract care dispune: "Beneficiarul are responsabilitatea ca pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului să menţină în funcţiune investiţia realizată şi să demonstreze utilitatea acesteia. Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanţare dacă se modifică substanţial proiectul sau în cazul în care acestea îşi modifică destinaţia într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi)".

În concluzie, faţă de apărările formulate, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 01 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prima instanţă, în cadrul controlului de legalitate exercitat cu privire la Decizia nr. 29051 din 5 august 2015, emisă în soluţionarea contestaţiei, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiat în data de 29 mai 2015, privind proiectul "Achiziţie echipamente pentru lucrări speciale de construcţii la SC A. SRL, com. Moşoaia, sat Smeura, judeţul Argeş", a respins ca nefondată acţiunea formulată.

În dezlegarea problemei litigioase privind stabilirea caracterului de "întreprinderi legate" în condiţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 a societăţilor A. SRL şi B. SRL, în raport de care s-a apreciat de către echipa de control a A.P.D.R.P. că reclamanta din prezenta cauză a săvârşit neregula constând în "crearea de condiţii artificiale cu ajutorul cărora a îndeplinit criteriile de eligibilitate necesare acordării fondurilor nerambursabile", prima instanţă a reţinut:

Prin încheierea Contractului de finanţare nr. x din 14 iulie 2010, în valoare totală eligibilă de maxim 1.195.655 RON, echivalentul a maxim 277.672 euro, reclamanta a beneficiat de un ajutor financiar nerambursabil în valoare maximă de 836.958 RON, echivalentul a maxim 194.370 euro, având o durată de realizare a investiţiei şi implementare a proiectului de 12 luni, valoare din care a fost plătită de către A.F.I.R. suma de 833.322,50 RON.

Ulterior, în data de 26 noiembrie 2014, reclamanta a fost supusă unui control ex-post la locul de realizare a investiţiei, ocazie cu care s-a încheiat Procesul-verbal de constatare nr. x din 5 iunie 2015, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 833.322,50 RON, reţinându-se că neregulile identificate în urma verificărilor asupra proiectului dezvoltat de reclamantă constau în crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii unui ajutor nerambursabil nejustificat în raport de care s-a aplicat sancţiunea retragerii ajutorului acordat.

Relativ la situaţia de fapt din cauză, prima instanţă a apreciat că reclamanta se află în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. (4), fiind o întreprindere legată de SC B. SRL. În consecinţă, sub un prim aspect, prima instanţă a constatat că reclamanta a încălcat criteriul de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă, în sensul că aceasta îşi desfăşoară proiectul în mod independent, iar nu în strânsă legătură cu activitatea SC B. SRL. Neregula săvârşită este dată de faptul că prin Anexa 4.2 la cererea de finanţare, reprezentantul reclamantei a declarat că microîntreprinderea este autonomă, încadrându-se în categoria IMM-urilor, astfel că prin semnarea contractului de finanţare şi-a asumat obligaţia de a menţine această situaţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare (art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la C.F.).

Sub un al doilea aspect, referitor la elementul subiectiv, prima instanţă a constatat existenţa unei legături indubitabile între beneficiarul SC A. SRL şi SC B. SRL, reţinută de echipa de control, prin prisma faptului că ambele entităţi economice au acelaşi asociat şi administrator C., cât şi beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă cu utilajele achiziţionate prin proiect pe SC B. SRL.

De asemenea, în aprecierea probelor administrate prima instanţă a conchis că cele două societăţi acţionează precum una singură, având şi salariaţi comuni, astfel cum rezultă din adresele emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă, în care se menţionează că după obţinerea fondurilor nerambursabile SC B. SRL a transferat angajaţi către reclamantă, deşi, conform Măsurii 312 reclamanta s-a obligat să creeze locuri de muncă pentru persoanele din mediul rural.

Mai mult, din conţinutul certificatelor emise de ORC Argeş, se observă că ambele societăţi funcţionează pe aceeaşi piaţă relevantă, fiind evidentă legătura de interdependenţă între acestea şi caracterul artificial al conexiunii.

Faţă de apărarea reclamantei, în sensul că autoritatea de control a cunoscut, din momentul aprobării proiectului, că unul dintre potenţialii clienţi este SC B. SRL, astfel că, în urma controlului A.F.I.R., nu s-au identificat informaţii suplimentare care să modifice sau să ducă la anularea contractului prin declararea ca neeligibilă a proiectului, prima instanţă a amintit că într-adevăr, prin Memoriul justificativ reclamanta l-a a nominalizat ca "potenţial" client pe SC B. SRL, dar acestui memoriu nu i-a fost ataşată dovada legăturii dintre cele două societăţi pentru a se putea susţine că echipa de control a revenit şi, printr-un abuz de putere, a reapreciat condiţiile de eligibilitate ale acesteia.

În aceeaşi ordine de idei, faţă de apărarea reclamantei cu referire la lipsa intenţiei de fraudare, ce derivă din depunerea la dosar atât a memoriului justificativ specificat anterior, cât şi a contractului de comodat încheiat cu SC B. SRL, asupra cărora autorităţile abilitate nu au formulat nicio obiecţie la momentul analizării dosarului sau la data aprobării cererii de finanţare, prima instanţă a observat că situaţia de fapt reţinută de organele de control, care a scos la iveală neregula, este relevată pe alte considerente, în concret pe faptul că prin crearea acestor condiţii artificiale, reclamanta nu a atins scopul pentru care a obţinut fondurile nerambursabile prin Măsura 312.

De asemenea, prima instanţă a subliniat că reclamanta nu a contestat niciun moment faptul că a prestat servicii către SC B. SRL, că cele două societăţi au acelaşi asociat, că a realizat transferurile unei părţi din personal angajat de la o societate la alta sau că îşi desfăşoară activitatea la acelaşi sediu, şi nu a combătut nici constatarea pârâtei sub aspectul că cele două societăţi îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente, societatea A. SRL având ca domeniu de activitate Cod CAEN principal 4399 "Alte lucrări speciale de construcţii", identic cu cel al SC B. SRL.

În final, prima instanţă a mai amintit că împrejurările care au permis stabilirea caracterul de întreprinderi legate al celor două societăţi, a elementelor care au condus la stabilirea neregulii din prezenta cauză, au survenit pe parcursul derulării programului, iar prin modul concret în care reclamanta a folosit utilajele dobândite s-a urmărit în fapt eludarea obiectivelor propuse prin acordarea finanţării, nefiind atinse obiectivele stipulate în program, aferente Măsurii 312, în contextul în care contractele de prestării de servicii încheiate cu SC B. SRL, căreia i s-a creat un avantaj economic, nu a fost de natură să atingă obiectivul propus prin acordarea finanţării.

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse de intimata pârâtă, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Prin criticile formulate, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a art. 4 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 346/2004, prin încadrare a societăţii reclamante în categoria întreprinderii legate, precum şi a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât prima instanţă a menţinut actele administrative prin care s-a dispus recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat cu aplicarea greşită a jurisprudenţei CJUE privind crearea de condiţii artificiale, aşa cum rezultă din Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza nr. C-434/12 -Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Astfel, prima instanţă nu a observat că în cauză nu se poate reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii:

- existenţa elementului obiectiv, constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea sprijinului nerambursabil, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor sa nu poată fi atinsă şi,

- existenţa elementului subiectiv, care constă în intenţia de a obţine un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Înalta Curte aminteşte că împrejurările de fapt relevante, reţinute de autoritatea de control în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulii, sunt:

- sedii sociale situate la aceeaşi adresa: jud. Argeş;

- contractul de comodat pentru amplasamentul investiţiei FEADR - măsura 312 cu Încheierea de autentificare 2671 din 30 octombrie 2009, încheiat cu asociaţii SC B. SRL (D. şi C.) privind acordarea cu titlu gratuit de împrumut pentru folosinţa a camerei nr. 2 într-o construcţie în com. Moşoaia, sat Smeura, judeţul Argeş, Act adiţional nr. x din 3 martie 2010 privind prelungirea duratei contractului cu 12 luni; Contract de comodat cu Încheierea de autentificare nr. 2621 din 27 octombrie 2009, încheiat cu SC B. SRL privind acordarea cu titlu gratuit de împrumut pentru folosinţa a suprafeţei de 500 mp teren în intravilanul comunei Bradu, Sat Bradu, jud. Argeş, Act adiţional nr. x din 3 martie 2010 privind prelungirea duratei contractului cu 12 luni şi a suprafeţei de garare a utilajelor;

- unul din clienţii societăţii SC A. SRL beneficiara de finanţare FEADR - măsura 312 este SC B. SRL societate al cărui asociat şi administrator este dna. C.;

- C., asociatul unic şi administrator al SC A. SRL, se regăseşte ca angajată la SC B. SRL cu CIM nr. 8 din 1 ianuarie 2001 - director societate comerciala;

- E., F. şi G. figurează ca angajaţi atât la SC A. SRL (40 ore/săptămână) cât şi la SC B. SRL;

- conform extraselor de cont emise de H. Sucursala Piteşti din 19 noiembrie 2010, SC B. SRL alimentează contul societăţii SC A. SRL cu suma de 115.000 RON (85.000 RON+30.000 RON).

- membrii comisiilor de achiziţii: C. - preşedinte (administrator şi asociat la SC B. SRL şi asociat unic şi administrator la SC A. SRL), I. - membru şi D. - membru.

Ţinând cont de aceste împrejurări de fapt, s-a apreciat că societatea A. SRL, beneficiara de finanţare FEADR, este doar aparent autonomă, nefiind microîntreprindere nu era eligibilă pentru a accesa fonduri nerambursabile în cadrul măsurii 312 - FEADR, mai mult, în realitate deserveşte interesele economice ale SC B. SRL, prin intermediul doamnei C., care deţine calităţile de asociat şi administrator în cadrul ambelor societăţi şi a creat condiţii artificiale în vederea obţinerii unui avantaj necuvenit în cadrul măsurii 312 - Program FEADR prin înfiinţarea unei noi societăţi.

Înalta Curte reaminteşte că prin Hotărârea CJUE din 27 februarie 2014, în Cauza C-110/13 într-o trimitere preliminare care privea interpretarea articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii s-a statuat că "unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

De asemenea, la prin aceeaşi hotărâre CJUE a statuat că "Se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu este în mod necesar subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări".

Având în vedere această abordare jurisprudenţială a noţiunii de întreprinderi "afiliate", Înalta Curte nu poate împărtăşi opinia exprimată de prima instanţă, în sensul că împrejurările de fapt reţinute în cauză au puterea de a demonstra că există deopotrivă elemente obiective şi subiective (crearea unor condiţii care nu ar permite realizarea obiectivului schemei, în contextul în care persoanele participante au urmărit obţinerea unui avantaj contrar obiectivelor schemei), respectiv că beneficiara A. SRL, chiar dacă putea fi considerată "legată" cu societatea B. SRL prin legăturile fizice/juridice existente între cele două societăţi, ambele societăţi aflându-se sub puterea decizională a unei singure persoane, ar forma o entitate economică unică cu societatea B. SRL, deservând interesele economice ale acestei din urmă societăţi.

Argumentele invocate de intimata pârâtă, însuşite de prima instanţă, nu sunt concludente pentru a reţine incidenţa art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât nu pot fundamenta concluzia că, la acordarea fondurilor nerambursabile, reclamanta a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, prevăzute de Ordinul MADR nr. 567/2008, atât celor cu caracter general - dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, conform fişei tehnice a măsurii 312, cât şi a celor specifice - crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de microîntreprinderi.

În acest context, Înalta Curte aminteşte că analiza ce se impune a fi efectuată în lumina interpretării date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dar şi a celor statuate de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22, (...)vizând crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea avantajului financiar, presupune inclusiv analiza unor evenimente şi documente ulterioare depunerii cererii de finanţare ori verificării cererilor de plată.

Aşa fiind, chiar dacă anumite aspecte privitoare la premisele creării unor condiţii artificiale puteau fi cunoscute anterior, la momentul depunerii cererii de finanţare sau în cursul aprobării tranşelor, aceste elemente de fapt nu puteau conduce la concluzii relevante în privinţa unor acţiuni deliberate, contrare obiectivelor schemei, fiind necesară, în acest scop, analiza activităţii economice desfăşurate de beneficiarul finanţării în cursul perioadei de monitorizare, pentru a se stabili dacă aceasta deţine autonomie funcţională sau dimpotrivă, deserveşte intereselor economice ale altei societăţi.

De asemenea, pentru a se stabili dacă o întreprindere are autonomie funcţională, sau dimpotrivă, deserveşte interesele financiare ale altei societăţi, nu este suficient ca analiza să se efectueze prin prisma definiţiei legale a noţiunilor de întreprindere legată sau întreprindere autonomă, cuprinse la art. 4 din Legea nr. 346/2006.

Înalta Curte observă, în lumina interpretării date sintagmei de "creare de condiţii artificiale" de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin hotărârile sus-menţionate, precum şi a indicatorilor stabiliţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană, că se impune efectuarea analizei corelate a unor indicatori (indicatori externi/fizici; indicatorii de structura/juridici şi indicatori de afaceri/contabili), prin prisma obiectivelor schemei fiind prevalente indicatorii de afaceri/contabili.

Trebuie amintit, de asemenea, că, în Nota directoare pentru auditori a Comisiei Europene, pentru identificarea fraudei, la categoria indicatorilor de afaceri/contabili, sunt descrise ipoteze cum ar fi: legături de afaceri exclusive sau cvasi-exclusive între firma ce se presupune că a fost înfiinţată artificial şi companiile legate cu aceasta; nu există dovezi pentru plata facturilor; companiile desfăşoară afaceri identice sau complementare; o singură companie a fost scindată în două etc.

În cauza dedusă judecăţii, cu referire la indicatorii economici ce rezultă din analiza contractelor şi facturilor emise de beneficiar în perioada 2010 - 2014 şi a Fişei contului 704, autoritatea reţine că valoarea prestărilor de servicii către societatea B. SRL, societatea de care beneficiara este considerată "legată" prin prisma unor criterii legale, este de 26,30%, lăsând în afara oricărei preocupări faptul că, în perioada de referinţă, alături de această societate, au fost încheiate contracte de prestări servicii cu încă alte 10 societăţi. De asemenea, autoritatea reţine faptul că, potrivit extraselor de cont emise de H. Sucursala Piteşti din 19 noiembrie 2010, SC B. SRL alimentează contul societăţii cu suma de 115.000 RON, fără să aibă în vedere că această sumă ar putea reprezenta contravaloarea serviciilor prestate în temeiul Contractului nr. x din 12 noiembrie 2010.

Este adevărat că sintagma de "creare de condiţii artificiale" pare să se refere la o activitate deliberată anterioară obţinerii finanţării prin care se asigură premisele pentru obţinerea finanţării într-un mod necuvenit, dedusă din înfiinţarea unor firme asociate şi coordonare în comun a activităţii acestora. Cu toate acestea, jurisprudenţa CJUE cere mai mult, şi anume, impune ca rezultatele activităţii economice ale firmelor implicate, ulterioare obţinerii finanţării, să confirme presupunerea prin elemente obiective şi subiective. Aşadar, înfiinţarea unor firme între care există legături prin structura asociativă, sediu sau salariaţii comuni nu este suficient pentru a conchide că s-a obţinut un avantaj contrar obiectivelor schemei sau că obiectivele schemei de ajutor nu au fost atinse.

În această ordine de idei, Înalta Curte observă că autoritatea de gestionare a fondurilor europene îşi fundamentează concluzia privind lipsa caracterului autonom al întreprinderii A. SRL în mod preponderent pe indicatori externi/fizici şi indicatorii de structura/juridici, fără a acorda importanţa cuvenită analizei indicatorilor de afaceri/contabili. Astfel, indicatorii de afaceri avuţi în vedere constau într-un procent de numai 26,30% din valoarea totală a prestărilor de servicii efectuate de beneficiară, servicii care nu s-au efectuat gratuit ci oneros, în lipsa oricărei analize în privinţa indicatorilor din situaţiile financiare anuale ale celor două societăţi, care ar fi putut confirma sau infirma concluzia formulată în sensul că beneficiara ar deservi interesele economice sau financiare ale altei societăţi, acţionând ca o "firmă fantomă".

În consecinţă, Înalta Curte nu poate achiesa la concluzia formulată de intimata pârâtă, împărtăşită de instanţa fondului, în sensul că societatea beneficiară de finanţare FEADR este doar aparent autonomă, în realitate deservind interesele economice ale societăţii B. SRL, respectiv că, practic, prin crearea societăţii A. SRL, s-a urmărit dezvoltarea activităţii primei societăţi, fapt ce impunea achiziţia de utilaje noi, şi care circumscriu o acţiune concertată şi deliberată în vederea creării condiţiilor necesare accesării finanţării nerambursabile. Această constatare nu este susţinută nici de evoluţia cifrei de afaceri a societăţii B. SRL, care de la 9.859.236 RON - aferentă anului 2009 - a crescut la 10.774.898 RON în anul 2013, deci cu o valoare netă de 915.662 RON, în condiţiile în care cifra de afaceri a societăţii A. SRL nu a fost analizată.

Cu referire la elementul subiectiv, Înalta Curte reţine, în temeiul împrejurărilor de fapt relevate, că acestea nu au puterea de a demonstra că scopul (intenţia directă) creării unei noi microîntreprinderi nu a fost acela de a acţiona în mod independent în vederea realizării obiectivelor măsurii 312, ci de a completa şi dezvolta activitatea deja desfăşurată de firma anterior constituită B. SRL, întrucât legăturile de afaceri între cele două societăţi nu pot fundamenta nicidecum această concluzie, iar indicatorii externi/fizici şi indicatorii de structura/juridici, fără o corelare cu indicatorii de afaceri/contabili, nu satisfac cerinţele fixate în aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte apreciază ca fiind neconcludentă argumentaţia primei instanţe, în sensul că reclamanta nu a contestat niciun moment faptul că a prestat servicii către SC B. SRL, că cele două societăţi au acelaşi asociat/administrator, că au realizat transferuri de personal, că au acelaşi sediu sau că îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente. Într-adevăr, realitatea acestor împrejurări de fapt nu a fost contestată, însă a fost contestată relevanţa lor prin prisma orientării jurisprudenţiale consacrate a instanţei europene. În acest sens, creare unor condiţii artificiale constituie o neregulă care nu poate fi reţinută exclusiv în temeiul unor legături de natură externă/fizică sau juridică ci este esenţial să se demonstreze, sarcina probei incumbându-i autorităţii în gestionarea fondurilor, că întreprinderile respective nu pot fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic.

În consecinţă, apreciind că hotărârea primei instanţe este întemeiată pe aplicarea greşită a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, instanţa de control judiciar va înlătura concluziile acesteia, în sensul că au fost demonstrate în cauză atât elementul obiectiv cât şi cel subiectiv, pentru a se considera că s-au creat condiţii artificiale în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza va admite acţiunea formulată de reclamanta SC "X. şi A." SRL împotriva pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi va anula decizia nr. 29051 din 5 august 2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiat la data de 29 mai 2015

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 21 din 28 ianuarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamanta SC "X. şi A." SRL împotriva pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Anulează Decizia nr. 29051 din 5 august 2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiat la data de 29 mai 2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM