Taxpayer prevails: joint liability decision annulled for impermissible retroactive application.

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, anularea Deciziei nr. VL 199066 emisă de pârâtă la 18 decembrie 2014 în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 47843 din 21 septembrie 2011 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu debitoarea SC B. SRL Rm. Vâlcea.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 13 din 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, a anulat Decizia nr. VL 199066/18.12.2014, a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a desfiinţat Decizia nr. 47843/21.09.2011, ambele emise de pârâtă, obligând pârâtă să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 13 din 20 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, solicitând casarea ei, şi în rejudecare, pe fond, respingerea acţiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că la data săvârşirii eventualului delict nu exista temei al atragerii răspunderii solidare pentru persoana fizică care dobândeşte active corporale de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea.

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. a) din C. proc. fisc. în prezenta cauză a rezultat cu ocazia efectuării controlului fiscal al SC B. SRL, urmare căruia a fost emisă decizia de impunere din 12.05.2011 şi aveau următorul conţinut:

"(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea."

Faţă de prevederile acestui articol se observă că, intimata-reclamantă în calitatea sa de reprezentant legal al unei societăţi comerciale care anterior declarării stării de insolvabilitate a beneficiat de disponibilităţile băneşti ale SC B. SRL.

Aşa cum se consemnează în raportul de inspecţie fiscală x/26.04.2011 emis de AJFP Vâlcea referitor la relaţia SC B. SRL - SC C. SRL se pot reţine următoarele:

"SC B. SRL a încasat de la SC C. SRL în perioada mai 2008 - iulie 2008 suma de 2.552.000 RON [...] Din datele furnizate de declaraţiile cod 394 depusă de către SC C. SRL se constată că aceasta a efectuat achiziţii în semestrul I de la SC B. SRL în sumă totală de 3.998.880 RON, din care TVA 638.476 RON şi livrări către SC B. SRL în sumă totală de 430.787 RON din care TVA aferent în sumă de 68.781 RON. Mia departe se face menţiunea că SC C. SRL a desfăşurat activităţi comerciale în perioada martie - iulie 2008 fără a înregistra în evidenţa financiar-contabilă un număr de 102 facturi emise de către SC D. SRL şi SC E. SRL, ambele din Bihor. Reaua-credinţă a intimatei A. este argumentată în decizia de răspundere solidară."

Contestatoarea din prezenta cauză, împreună cu alte persoane a creat un mecanism prin folosirea SC B. SRL drept societate generatoare de documente prin care justificau achiziţia de produse petroliere şi obţinerea de sume de bani din valorificarea acestora pentru societăţile pe care le conduceau. Intimata, în calitate de acţionar administrator al SC C., a înregistrat achiziţii de motorină în semestrul I de la SC B. în sumă de 3.998.880 RON pe care ulterior le-a comercializat către o altă societate din circuitul fraudulos.

Prin finanţarea de către SC C., a cărei reprezentant este intimata, a achiziţiilor de produse petroliere efectuate de SC B. s-a urmărit de la început insolvabilitatea acestei societăţi precum şi neplata accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, sumele înaintate de către aceasta cuprinzând numai preţul de achiziţie al motorinei, fără a cuprinde TVA şi acciza, cunoscând faptul că pentru achiziţiile intracomunitare de uleiuri minerale se datorează acciza de către cumpărător şi mizând pe faptul că SC B. SRL nu putea fi verificată pentru nedeclararea acestora, ştiindu-se de la început că aceasta nu le va achita, neavând patrimoniu pentru a fi executată.

Toate operaţiunile efectuate de către intimata-reclamantă au condus la starea de insolvabilitate a SC B. SRL, fapte ce conduc la concluzia că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 27 din C. proc. fisc.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului deoarece, motivele de recurs redate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Recurenta se limitează să preia din cuprinsul actelor administrative atacate şi a întâmpinării depuse la dosarul de fond. Recurenta nu indică normele de drept material cu privire la care ar aprecia că s-a realizat încălcarea sau aplicarea lor greşită, singura referire este cea care vizează art. 27 alin. (2) lit. a) din C. proc. fisc.

Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că aprecierea asupra răspunderii personale se impune a fi efectuată prin raportare la forma în vigoare a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. a) din C. proc. fisc. în vigoare la data săvârşirii pretinselor fapte prejudiciabile.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 21 mai 2018, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 01 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, o va respinge pentru următoarele considerente:

Prin motivele de recurs recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), considerând că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente cauzei deduse judecăţii, iar criticile aduce sentinţei atacate se încadrează în motivele prevăzute de aceste dispoziţii.

Faţă de această împrejurare, se constată că motivele formulate de către recurenta-pârâtă pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar excepţia nulităţii recursului va fi respinsă.

Cu privire la fondul cauzei, examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect anularea Deciziei nr. VL 199066 emisă de recurenta-pârâtă la 18 decembrie 2014 în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 47843 din 21 septembrie 2011 privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu debitoarea SC B. SRL Rm. Vâlcea.

Prima instanţă a admis cererea reclamantei, a anulat Decizia nr. VL 199066/18.12.2014, a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a desfiinţat Decizia nr. 47843/21.09.2011, ambele emise de recurenta-pârâtă.

Soluţia primei instanţe este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Sub acest aspect recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanţe pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. potrivit cărora:

"(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea".

Înalta Curte constată că aplicarea dispoziţiilor sus-menţionate privind atragerea răspunderii solidare, la care se referă textul din C. proc. fisc. trebuie raportată la forma textului de lege existent la data săvârşirii pretinselor fapte prejudiciabile, deoarece răspunderea la care se referă art. 27 şi art. 28 din C. proc. fisc. are caracteristicile unei răspunderi delictuale, ea devenind operantă atunci când o persoană fizică sau juridică, circumstanţiată de lege şi cu o anumită poziţie subiectivă, nu îndeplineşte o obligaţie legală ce era în sarcina sa sau o îndeplineşte defectuos.

Din conţinutul Raportului de inspecţie fiscală încheiat la 26 aprilie 2011 rezultă că tranzacţiile incriminate sunt cele din perioada mai - iulie a anului 2008, perioadă în care răspunderea solidară reglementată de art. 27 alin. (2) lit. a) din C. proc. fisc. avea următoarea formă:

"(2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; (...)".

În acest context, temeiul juridic al atragerii răspunderii solidare pentru terţa persoană care dobândeşte active corporale de la debitor era circumstanţiat la categoria persoanelor juridice, categorie în care nu poate fi inclusă intimata-reclamanta persoană fizică.

Prin urmare, antrenarea răspunderii solidare pentru terţa persoană se putea realiza în raport de conţinutul textului de lege sus-menţionat, însă autoritatea fiscală a avut în vedere faptele nou reglementate de art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, care nu erau prevăzute pe perioada exercitării mandatului de către intimata-reclamantă.

Astfel, recurenta-pârâtă susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. a) din C. proc. fisc. în vigoare la data constatării încălcării dispoziţiilor fiscale în materie, respectiv de la data efectuării inspecţiei fiscale conform cărora:

"Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea; (...)".

În susţinerea acestei teorii arată că anterior declarării stării de insolvabilitate a SC B. SRL intimata-reclamantă în calitate de reprezentant al unei societăţi comerciale a beneficiat de disponibilităţile băneşti ale acesteia, fapt consemnat în raportul de inspecţie fiscală.

Or, textul de lege impune că pentru stabilirea răspunderii solidare trebuie îndeplinite mai multe condiţii cerute în mod cumulativ: 1) persoana fizică sau juridică să fie de rea-credinţă; 2) persoană fizică sau juridică să fi dobândit active de la debitorul declarat ulterior ca insolvabil.

Cu privire la îndeplinirea acestor cerinţe în mod cumulativ, Înalta Curte constată că se impune verificarea cu prioritate a îndeplinirii celei de-a doua condiţii şi anume dacă persoana fizică a dobândit active de la debitorul declarat ulterior ca insolvabil.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că din actele încheiate de către recurenta-pârâtă rezultă fără putinţă de tăgadă că achiziţiile de produse petroliere au fost făcute de SC C. SRL Oradea, deci de o altă persoană decât cea a cărei răspundere solidară s-a atras. Faptul că intimata-reclamantă a deţinut calitatea de administrator statutar în perioada realizării achiziţiilor de bunuri nu este de natură să justifice adăugarea la textul de lege şi deci nu oferă suport legal celor două acte administrative.

Astfel, în mod corect prima instanţă a reţinut că la emiterea deciziei de antrenare a răspunderii solidare a intimatei-reclamante A. pentru datoriile societăţii SC B. SRL, în vederea realizării creanţei în valoare totală de 14.165.929 RON, autoritatea pârâtă a avut în vedere faptele nou reglementate de art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 54/2010, care însă nu erau prevăzute pe durata exercitării mandatului de administrator al societăţii de către intimata-reclamantă.

Prin urmare, organele fiscale trebuiau să invoce, să dovedească şi să reţină în sarcina intimatei-reclamante fie dobândirea cu rea-credinţă, în orice mod, de active de la debitorul care îşi provoacă astfel insolvabilitatea, fie provocarea insolvabilităţii persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.

Cum niciuna dintre aceste fapte nu a fost invocată în decizia de angajare a răspunderii solidare, în mod just prima instanţă a reţinut nelegalitatea acesteia, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este fondat.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata A.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea împotriva Sentinţei nr. 13 din 20 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV