Peremption of administrative appeal following suspension due to party's death

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 14 noiembrie 2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, str. x (fost 12), obligaţie dispusă prin Sentinţa nr. 305/11 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă; obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţionând cererea dedusă judecăţii, Curtea de Apel Craiova a pronunţat Sentinţa nr. 1023/2012 din 2 noiembrie 2012, prin care a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - B., C., D., E., F., G., H. şi I.

Hotărârea instanţei de fond a fost recurată, iar prin Decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a admis în parte acţiunea, în sensul că a aplicat Preşedintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 09.04.2011 - 15.03.2012 şi, în continuare, pentru perioada 15.05.2013 - până la emiterea efectivă a deciziei-titlu de despăgubire şi a respins acţiunea faţă de pârâţii - membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2. Calea de atac a contestaţiei în anulare exercitată în cauză

2.1. Împotriva Deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat contestaţii în anulare Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), J. şi B., întemeiate pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţiile în anulare formulate de J., în nume propriu şi în calitate de Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi B. împotriva Deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a anulat decizia atacată şi a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 09.06.2016.

La termenul din data de 9 iunie 2016, stabilit pentru rejudecarea recursului declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, reprezentaţii intimaţilor au adus la cunoştinţa instanţei faptul că recurentul-reclamant A. a decedat, susţinere dovedită prin certificatul de grefă eliberat în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti.

Constatându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora: "judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor", prin încheierea de la acelaşi termen Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului.

Prin Decizia nr. 2835 din 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Pe de altă parte, la data de 22 aprilie 2016, doamna K. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 337 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2011, formându-se Dosarul nr. x/2016.

În acest dosar, prin Decizia nr. 3502 din 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei de obiect a contestaţiei în anulare, invocată de intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor;

- a admis contestaţia în anulare formulată de K. împotriva Deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- a constatat că prin Decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată Decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ;

- a fixat termen pentru rejudecarea recursului formulat de K. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.03.2017.

Ulterior, prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la data de 28.03.2017, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivului Deciziei nr. 3502 din 09 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, în sensul că, în loc de "Fixează termen pentru rejudecarea recursului formulat de K. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 31 martie 2016." se va trece "Fixează termen pentru rejudecarea recursului formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 31 martie 2016."

Această încheiere face parte integrantă din Decizia nr. 3502 din 09 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 31 martie 2017 s-a dispus suspendarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere împrejurarea că recurentul-reclamant A. a decedat.

3. Soluţia pronunţată asupra excepţiei perimării

La data de 28 septembrie 2018, în baza referatului grefei, datorită faptului că în termen de un an de la suspendare nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ.:

"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Potrivit prevederilor art. 250 alin. (2) C. proc. civ.:

"În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

Perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa".

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării.

Cum, în speţă, de la data suspendării cauzei şi până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor şi având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 din C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1023 din 02 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV