Competence conflict over civil vs. administrative jurisdiction for service-fee claims between public research institutes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Civil Court of Judgment Sector 6, thereby ruling that neither the specialized administrative court of first instance nor the administrative court of appeal had competence. The dispute involved a claim for 140,580.93 RON for research services performed by an employee of the plaintiff national institute for a project benefiting the defendant national institute, where both lower instances initially dismissed their competence based on the parties' status as central public institutions and the plaintiff’s allegation of an administrative contract. The High Court determined that no valid administrative contract existed, rejecting the argument that the hierarchical relationship between the two national institutes or their "central" status implied administrative jurisdiction; instead, it found the underlying legal relationship to be of a purely civil nature, evidenced by civil agreements between the defendant and the individual researchers, thus excluding the case from the scope of administrative litigation under Law No. 554/2004. The decisive legal basis was the application of Article 135(4) of the Code of Civil Procedure to establish civil competence under Article 94(1)(k) and Article 107 of the Code of Civil Procedure, overriding the administrative court competence criteria.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 107 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence conflict over civil vs. administrative jurisdiction for service-fee claims between public research institutes: The dispute involved a claim for 140,580.93 RON for research services performed by an employee of the plaintiff national institute for a project benefiting the defendant national institute, where both lower instances initially dismissed their competence based on the parties' status as central public institutions and the plaintiff’s allegation of an administrative contract. The High Court determined that no valid administrative contract existed, rejecting the argument that the hierarchical relationship between the two national institutes or their "central" status implied administrative jurisdiction; instead, it found the underlying legal relationship to be of a purely civil nature, evidenced by civil agreements between the defendant and the individual researchers, thus excluding the case from the scope of administrative litigation under Law No. 554/2004. The decisive legal basis was the application of Article 135(4) of the Code of Civil Procedure to establish civil competence under Article 94(1)(k) and Article 107 of the Code of Civil Procedure, overriding the administrative court competence criteria.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină Grigore Antipa - INCDM Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti obligarea acestuia la plata sumei de 140.580,93 RON, reprezentând debit restant, cu accesoriile aferente, ca urmare a neachitării serviciilor prestate de reclamant, în baza unui contract administrativ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 1496 din 13 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a dispus declinarea soluţionării cauzei, privind pe reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină Grigore Antipa Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti, în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere că reclamantul, institut naţional potrivit H.G. nr. 253/2015, a pretins că a prestat, în baza unui contract administrativ, servicii către pârât, un alt institut naţional înfiinţat potrivit H.G. nr. 253/2015.
Astfel, a apreciat că pretenţiile deduse judecăţii izvorăsc dintr-un contract administrativ încheiat între două institute naţionale, care se includ în categoria autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, caz în care, în raport cu criteriul rangului autorităţii publice, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
2.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3218 din 5 iulie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, într-adevăr, obiectul litigiului îl formează pretenţiile izvorâte dintr-un contract administrativ încheiat între cele două institute naţionale, însă, a apreciat, faţă de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că statutul de autoritate/instituţie centrală sau autoritate/instituţie locală sau judeţeană nu rezultă exclusiv din denumirea acestora, ci din competenţa lor teritorială.
În acest sens, o autoritate/instituţie centrală are competenţă pe întreg teritoriul ţării (guvernul, ministerele, etc.), în timp ce o autoritate/instituţie locală sau judeţeană va avea întotdeauna o competenţă teritorială limitată, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale sau a regiunii de dezvoltare (consiliul local, consiliul judeţean, regiunea de dezvoltare etc.).
Or, în cauză, părţile, potrivit H.G. nr. 253/2015, au fost înfiinţate şi funcţionează cu atribuţii şi competenţe limitate, aşa cum rezultă din art. 1 alin. (1) şi Anexa 1 şi 2 a acestei Hotărâri de Guvern.
II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de pretenţiile reclamantului de plată de către pârât a unor sume de bani, care constau în contravaloarea unor pretinse servicii prestate de angajaţii reclamantului în cadrul unui proiect angajat de pârât.
Aceste pretenţii nu au la bază un contract administrativ, cum încearcă să acrediteze reclamantul, aspect îmbrăţişat de ambele instanţe aflate în conflict, neexistând la dosar un înscris care să-i ateste existenţa, iar simplele susţineri ale reclamantului în acest sens, nefiind suficiente pentru a contura obiectul acestui litigiu, în raport de care se determină competenţa de soluţionare a acestuia.
Pe de altă parte, raporturile ierarhice existente între părţi la momentul naşterii dreptului de creanţă dedus judecăţii, nu sunt de natură a demonstra existenţa unui contract administrativ încheiat între părţile litigante.
Cu titlu de concluzie, raportul juridic cu care au fost învestite instanţele în conflict nu derivă dintr-un contract administrativ, şi în consecinţă litigiul în discuţie nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Pretenţiile reclamate, care reprezintă contravaloarea activităţilor de cercetare prestate de angajaţii reclamantei în cadrul proiectului "monitorizarea impactului asupra mediului a lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de navigaţie pe Dunăre între Călăraşi şi Brăila, km 3475 şi km 175" al cărui beneficiar a fost pârâtul, au natură pur civilă, aspect dovedit şi de convenţiile civile încheiate între pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului şi fiecare dintre angajaţii reclamantului
Prin urmare, competenţa soluţionării cauzei revine instanţei civile, care conform criteriilor oferite de art. 94 alin. (1) lit. k) raportat art. 107 C. proc. civ. este Judecătoria Sector 6.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoria Sector 6.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Marină - Grigore Antipa - INCDM Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti în favoarea Judecătoriei sector 6 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - CT