EU-funded project partners cannot claim reimbursement directly; authority's debt set-off upheld on appeal.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015 din 03.04.2015 reclamantele B., C., A. SRL şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea în parte a Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014 emisă de Organismul Intermediar Regional Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov pentru proiectul x cu titlul "Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătăţirii eficienţei organizaţionale şi valorificării oportunităţilor pentru afaceri"

- obligarea OIPOSDRU - Bucureşti-Ilfov la emiterea unei noi scrisori prin care să se dispună rambursarea în integralitate a sumelor cheltuite de reclamante şi declarate eligibile în cadrul proiectului x conform Scrisorii.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 1145 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantele B., C., A. SRL şi D., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov, şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., B., C., A. SRL şi D. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentele-reclamante susţin că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, recurentele reclamante arată că au învestit curtea de apel cu o acţiune prin care solicită obligarea intimatei pârâte la rambursarea, în integralitate, a sumelor cheltuite de reclamante şi declarate eligibile în cadrul proiectului x.

În fapt, în data de 16.05.2013, G., în calitate de partener principal a încheiat Acordul de Parteneriat f.n. din data de 16.05.2013 atât cu reclamantele, cât şi cu C. - Filiala Galaţi, E., F. după ce anterior fusese încheiat Acordul de parteneriat iniţial semnat la data de 28.08.2009, modificat prin Acordul de parteneriat semnat la data de 07.02.2011.

Prin Acordul de Parteneriat f.n. din data de 16.05.2013 toate părţile semnatare şi-au exprimat acordul de asociere în vederea implementării proiectului x cu titlul "Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale pentru IA/I/VI în vederea îmbunătăţirii eficienţei organizaţionale şi valorificării oportunităţilor pentru afaceri".

În data de 29.10.2014, G., în calitate de partener principal, a depus la OIPOSDRU - Bucureşti-Ilfov Cererea de rambursare nr. x, înregistrată cu nr. de intrare 10314/29.10.2014 prin care s-a solicitat rambursarea sumei totale de 2.521.719,68 RON reprezentând cheltuielile efectuate atât de partenerul principal, cât şi de ceilalţi parteneri în cadrul Proiectului.

Astfel, din suma totală de 2.521.719,68 RON solicitată a fi rambursată, doar 133.855,20 RON reprezentau cheltuieli eligibile care ar fi trebuit rambursate către G., în calitate de partener principal, diferenţa reprezentând cheltuielile eligibile care ar fi trebuit rambursate către ceilalţi parteneri ai Proiectului.

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014, OIPOSDRU - Bucureşti-Ilfov a confirmat că sumele cheltuite în cadrul Proiectului şi menţionate în Cererea de rambursare nr. x sunt eligibile la rambursare, însă, cu toate acestea a dedus suma de 2.465.068,47 RON din suma solicitată a fi rambursată (2.521.719,68 RON), întrucât ar reprezenta debite ale partenerului principal, G., rezultate din derularea altor proiecte.

Soluţionând acţiunea reclamantelor, instanţa fondului a apreciat că este neîntemeiată, validând astfel măsura compensării parţiale a sumei solicitate la rambursare.

Consideră recurentele-reclamante că argumentele instanţei de fond, potrivit cărora recurentele parteneri nu au calitatea de parte în cadrul proiectului mai sus menţionat, sunt nelegale întrucât Acordul de parteneriat este parte integrantă din Contractul de finanţare dedus judecăţii şi este opozabil, prin urmare, şi autorităţii pârâte.

În acest sens, recurentele reclamante arată că, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Contractul de finanţare parteneriatul constituit pentru implementarea contractului răspunde solidar sau individual în faţa AMPOSDRU şi OIPOSDRU delegat pentru implementarea proiectului, pentru acţiunile şi inacţiunile beneficiarului sau fiecăruia dintre parteneri ori prestatorilor serviciilor externalizate pentru managementul sau implementarea proiectului.

În contextul în care Acordul de parteneriat face parte integrantă din Contractul de finanţare, este lipsit de echivoc faptul că în sarcina partenerilor se nasc drepturi şi obligaţii proprii pentru implementarea Proiectului faţă de AMPOSDRU, astfel că partenerii au un drept propriu la rambursarea acestor cheltuieli de către autoritatea de management.

Prin modalitatea de soluţionare a cererii de rambursare, validată de prima instanţă, se încalcă, practic, şi principiul relativităţii efectelor contractului, întrucât partenerii sunt ţinuţi să suporte consecinţele unor obligaţii asumate de liderul de parteneriat în cadrul altor proiecte.

Faţă de aceste motive, pe larg dezvoltate în cererea de recurs, recurentele reclamante solicită admiterea recursului de faţă, casarea hotărârii criticate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii lor, aşa cum a fost formulată.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 17 iulie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecinţă.

Pentru a decide astfel, curtea constată că, prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014, emisă de Organismul Intermediar Regional Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov, a fost validată cererea beneficiarului G. privind cheltuieli în sumă de 2.573.183,35 RON aferente contractului de finanţare nr. x pentru Proiectul "Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătăţirii eficienţei organizaţionale şi valorificării oportunităţii în afaceri", care au fost considerate eligibile.

Prin aceeaşi scrisoare s-a comunicat beneficiarului că au fost deduse din suma validată debite rezultate din derularea altor proiecte de către acelaşi beneficiar în sumă totală de 2.465.068,47 RON şi anume: 126.254,20 RON şi 8.058,78 RON conform PVC nr. 7790/27.08.2014, 41.820,25 RON şi 11.795,45 RON conform PVC. nr. 6490/09.04.2014, respectiv 2.277.139,79 RON conform Deciziei de recuperare a prefinanţării nr. 12519/26.06.2014.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurentele-reclamante au contestat măsura compensării sumei de 2.465.068,47 RON din totalul sumei datorate de către pârâtă în temeiul contractului de finanţare nr. x.

Acţiunea recurentelor reclamante a fost respinsă de instanţa fondului ca fiind neîntemeiată, reţinând judecătorul fondului, în esenţă, că neavând calitatea de beneficiari ai contractului, reclamantele- parteneri ai beneficiarului nu au raporturi directe cu organismul de implementare.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală, urmând a fi menţinută ca atare.

Astfel cum a arătat şi judecătorul fondului, curtea constată că prin asocierea recurentelor-reclamante, în condiţiile prevăzute în acordul de parteneriat încheiat la 16.05.2013, acestea nu devin parte a contractului de finanţare nr. x, astfel că partenerii nu pot invoca un drept la rambursarea directă a cheltuielilor angajate în cursul implementării acordului de parteneriat.

Procedura de rambursare a cheltuielilor angajate în cadrul implementării proiectului finanţat prin contractul de finanţare mai sus menţionat este detaliată în cuprinsul art. 7 din Contract şi este de subliniat faptul că această procedură statuează drepturi şi obligaţii exclusiv în persoana părţilor contractului, respectiv Beneficiarul şi AMPOSDRU/OIPOSDRU.

Astfel cum rezultă explicit din cuprinsul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (7) din Contract, rambursarea cheltuielilor eligibile se efectuează de către AMPOSDRU/OIPOSDRU la cererea Beneficiarului, însoţită de toate documentele justificative, în contul Beneficiarului.

Prin urmare, raporturile născute urmare încheierii Acordului de parteneriat nu modifică prevederile contractului de finanţare şi nu îndrituiesc partenerii să solicite direct autorităţii pârâte rambursarea propriilor cheltuieli.

Faptul că acest Acord de parteneriat devine parte integrantă a contractului, aşa cum se prevede în cuprinsul art. 16 alin. (1) din Contract, nu schimbă calitatea părţilor din contract şi, prin urmare, nu este de natură a modifica raportul juridic încheiat între Beneficiar şi autoritatea pârâtă, în temeiul căruia numai Beneficiarul este îndreptăţit să solicite autorităţii rambursarea cheltuielilor validate ca fiind eligibile.

De aceea, nici prevederile art. 9 alin. (2) din Contract şi nici cele ale art. 7.5 din Ghidul privind relaţiile de parteneriat între diverse entităţi de drept public şi privat, emis pentru Programul POSDRU 2007 - 2013, nu pot fi interpretate în sensul dorite de recurentele-reclamante, acela în care partenerii invocă un drept propriu la rambursarea directă a cheltuielilor angajate în cadrul implementării proiectului.

De altfel, trebuie subliniat faptul că însăşi Acordul de parteneriat prevede, la art. 7.2, că cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, procentele şi condiţiile stabilite în Contractul de finanţare, or, aşa cum s-a arătat mai sus, condiţiile rambursării sunt cele prevăzute de art. 7 din Contract, care nu susţin teza avansată de recurentele reclamante, aceea a existenţei unor raporturi directe între AM/OI şi parteneri.

Nici răspunderea parteneriatului, în solidar sau individual, în faţa AMPOSDRU sau OIPOSDRU pentru implementarea proiectului sau faptul că eventualele corecţii financiare stabilite de AM/OI vor fi suportate şi de către parteneri, în limita activităţilor partenerului aflate într-un raport direct cu corecţia respectivă nu constituie argumente pentru a conchide în sensul existenţei unor raporturi directe între AM/OI şi partenerii Beneficiarului contractului, aceste prevederi neurmărind altceva decât garantarea dreptului autorităţii de implementare şi a organismului intermediar de a verifica legalitatea şi regularitatea cheltuielilor avansate spre decontare în cursul implementării contractului de finanţare.

În consecinţă, în mod întemeiat a apreciat prima instanţă, în sensul că deducerea debitului în sumă de 2.465.068,47 RON reprezentând corecţii aplicate G. în derularea unor alte proiecte din cheltuielile eligibile aferente proiectului de faţă este dispusă în condiţii de legalitate, având în vedere că existau creanţe reciproce între aceleaşi părţi, fiind îndeplinite condiţiile pentru a opera compensarea de drept.

O atare concluzie a judecătorului fondului este susţinută de prevederile art. 1 din Instrucţiunile nr. 76/12.08.2013, date în aplicarea art. 38 - 41 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 17 din H.G. nr. 875/2011, potrivit cărora stingerea creanţelor bugetare rezultate din nereguli prin modalitatea deducerii din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare ulterioară se poate efectua astfel: b) în cadrul altor proiecte POSDRU aflate în implementarea aceluiaşi beneficiar, debitul aferent unui proiect va fi dedus din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare aferente oricărui proiect derulat de către acelaşi beneficiar, în cazul în care debitul respectiv nu se mai poate recupera sau nu se poate recupera integral din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare depuse ulterior pentru proiectul în cadrul căruia acesta a fost constatat, conform art. 41 din O.U.G. nr. 66/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel că va respinge recursul civil de faţă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B., C., A. SRL şi D. împotriva Sentinţei nr. 1145 din 6 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV