Jurisdiction over additional administrative claims challenging government orders in state aid compensation disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative competence conflict by ordering that the Cluj County Court retain jurisdiction over the entire case, ruling that the initial trial court was competent to hear the principal claim. The dispute arose when a forest owner challenged an administrative refusal by a local forest guard authority to approve documentation for state aid compensations and simultaneously filed a clarifying request to partially annul a Government Order provision on compensation methodologies. The appellate court had declined this clarifying request to the trial court, creating a conflict after the trial court had previously rejected the local authority's initial lack of competence defense and referred the specific challenge to the higher instance. The decisive legal basis was the application of the consolidated civil procedure code's provision that additional claims filed by a party are judged by the court competent for the main claim, irrespective of the material competence that might otherwise apply to the additional claim, thereby overriding the general rule that administrative acts issued by central authorities fall under the jurisdiction of appellate courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 99 alin. (1) C. proc. civ, art. 123 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, Art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 30 alin. (5) C. proc. civ; Jurisdiction over additional administrative claims challenging government orders in state aid compensation disputes: The dispute arose when a forest owner challenged an administrative refusal by a local forest guard authority to approve documentation for state aid compensations and simultaneously filed a clarifying request to partially annul a Government Order provision on compensation methodologies. The appellate court had declined this clarifying request to the trial court, creating a conflict after the trial court had previously rejected the local authority's initial lack of competence defense and referred the specific challenge to the higher instance. The decisive legal basis was the application of the consolidated civil procedure code's provision that additional claims filed by a party are judged by the court competent for the main claim, irrespective of the material competence that might otherwise apply to the additional claim, thereby overriding the general rule that administrative acts issued by central authorities fall under the jurisdiction of appellate courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision provides the legal basis for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and explicitly determine which court is competent to hear the case.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată. Hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată, la data de 06.10.2017, pe rolul Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Cluj şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ nr. 8050/15.06.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Cluj şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 44.174,98 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 195,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de B., pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, şi la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal, începând cu data de 30.03.2017, data la care a fost depusă Cererea nr. x/30.03.2017 la Garda Forestieră Cluj, până la plata efectivă a debitului.
La primul termen de judecată, din 12 februarie 2018, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Garda Forestieră Cluj, reţinând că actul administrativ atacat a fost emis de Garda Forestieră Cluj, autoritate locală.
La acelaşi termen, după luarea cauzei, reclamantul a depus precizări la cererea de chemare în judecată, prin care a mai formulat un capăt de acţiune prin care a solicitat anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447/30.06.2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietari nu le recoltează. Instanţa a acordat termen pentru comunicarea acestora.
La următorul termen, din 23 aprilie 2018, instanţa a reţinut cauza în pronunţare.
La termenul din 3 mai 2018, instanţa a repus cauza pe rol pentru a comunica întâmpinarea formulată la precizarea la acţiune,
La termenul din 25 iunie 2018, instanţa a constatat că, prin întâmpinarea la precizarea cererii de chemare în judecată s-a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Cluj, şi a reţinut cauza în pronunţare pe această excepţie, amânând pronunţarea la data de 9 iulie 2018.
Prin Sentinţa civilă nr. 2168 din 9 iulie 2018, Tribunalul Cluj a disjuns cererea precizatoare privind anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 în favoarea Curţii de Apel Cluj.
A reţinut instanţa că, în raport cu obiectul cererii, criteriul care operează este cel al poziţionării organului emitent, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a apreciat că sunt incidente şi dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ.
Urmare a disjungerii cererii precizatoare, s-a format Dosarul nr. x/2018.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 221 din 21 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A apreciat instanţa că, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile adiţionale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.
Astfel, chiar dacă precizarea la acţiune formulată de reclamantul A. ar fi revenit spre competentă soluţionarea curţii de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, natura sa, de cerere adiţională, determină competenţa instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată acţiunea introductivă.
De asemenea, a reţinut că art. 99 alin. (1) C. proc. civ. nu este incident, pentru că acesta reglementează competenţa partajată în ipoteza când reclamantul sesizează instanţa cu mai multe capete principale de cerere, întemeiate pe fapte sau cauze diferite, prin aceeaşi acţiune.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Cluj a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
3.1. Înalta Curte constată că, în cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea actului administrativ nr. 8050/15.06.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Cluj şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 44.174,98 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 195,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII).
3.2. Astfel cum rezultă din procedura derulată în faţa primei instanţe învestite, consemnată la pct. 1 al prezentei decizii, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, din 12 februarie 2018, Tribunalul Cluj a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Garda Forestieră Cluj, reţinând că actul administrativ atacat a fost emis de Garda Forestieră Cluj, autoritate locală.
După primirea cererii precizatoare formulate de reclamant, prin care a solicitat şi anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor produselor pe care proprietarii nu le recoltează, şi după comunicarea acesteia către pârâţi, cauza a fost reţinută în pronunţare.
Ulterior, a fost repusă pe rol pentru a se soluţiona excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cererii precizatoare formulate de reclamant.
3.3. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligaţia judecătorului, din oficiu, de a verifica şi de a stabili dacă instanţa este competentă material, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
Deci, după reţinerea cauzei spre soluţionare, în condiţiile în care la dosar a fost primită cererea precizatoare formulată de reclamant, prin care solicita anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017, cerere precizatoare ce a fost comunicată pârâţilor, nu se mai putea invoca necompetenţa materială a instanţei în raport cu această cerere.
3.4. Trecând peste aspectul momentului până la care se putea invoca excepţia necompetenţei materiale, Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 30 alin. (5) C. proc. civ., cererea adiţională este acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.
Cererea de anulare parţială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 a fost formulată în raport cu acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul completându-şi obiectul acţiunii şi cadrul procesual, având, deci, caracterul unei cereri adiţionale.
Prin urmare, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă învestită cu soluţionarea cererii principale a devenit competentă a soluţiona şi cererea adiţională formulată ulterior de reclamant.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Cluj şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV