Refugee pension rights upheld; annuity board appeal rejected as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 septembrie 2003, reclamantul B.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 7930 din 26 august 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 403 din 4 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7930 din 26 august 2003 și a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data când părinții săi s-au refugiat din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând casarea hotărârii, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunoscută minorului, la data concepției, numai în materie de moștenire și deci, intimatul care s-a născut după strămutarea părinților săi, în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:

Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.

Fiind născut la data de 25 septembrie 1941, în localitatea Zece Mese, unde părinții săi s-au refugiat din localitatea Șuncuiuș, județul Bihor, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, intimatul a fost lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului, pentru întreaga perioadă cât a durat, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios, ca fiind aplicabile în cauză, dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 25 septembrie 1941, intimatul a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.

Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000, au fost constatate numai de la data nașterii intimatului.

În consecință, drepturile intimatului nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipată, cum eronat s-a reținut în recurs.

Față de cele de mai sus și constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 403 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.