Failure of Administrative Appeal Court to Motivate Ruling on Anti-Doping Authorization Refusal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată, la data de 11.08.2015, pe rolul Curţii de Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională Anti-Doping, anularea Ordinului nr. 167/09.07.2015 privind respingerea cererii de autorizare formulată de reclamantă şi obligarea pârâtei la emiterea certificatului de funcţionare din punct de vedere anti-doping prevăzut de art. 9 din Legea nr. 104/2008.

Prin Sentinţa civilă nr. 244 din 29 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantei, a anulat actul atacat şi a obligat pârâta să emită reclamantei certificatul de funcţionare după verificarea îndeplinirii în prezent a condiţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 104/2008, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a 50 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională Anti-Doping, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, judecând pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut recurenta-pârâtă că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura pricinii.

Astfel, argumentele instanţei de fond că ordinul atacat nu este motivat în fapt, în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 104/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt străine de natura pricinii.

Respingerea cererii de autorizare formulată de reclamantă nu a fost urmare a faptului că, în urma controlului efectuat la data de 12.06.2015, s-ar fi constatat că reclamanta comercializa substanţe dopante cu grad mare de risc sau produse care conţin substanţe dopante cu grad mare de risc, pentru că, dacă s-ar fi constatat acest fapt, reclamanta ar fi fost sancţionată contravenţional, potrivit art. 14 din Legea nr. 104/2008.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat recurenta-pârâtă că instanţa de fond a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, pentru că nu a avut în vedere faptul că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 104/2008 prevede obligaţia obţinerii certificatului de funcţionare din punct de vedere al respectării reglementărilor anti-doping pentru a desfăşura activităţi în sălile de culturism şi fitness, obligaţie anterioară desfăşurării activităţii.

Cazul prevăzut de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 104/2008 în care nu se poate elibera certificatul de funcţionare din punct de vedere al respectării reglementărilor anti-doping nu este limitativ, având în vedere că, potrivit alin. (3) din lege, prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 104/2008 se stabilesc modul şi condiţiile de eliberare, suspendare şi retragere ale certificatului de funcţionare din punct de vedere al respectării reglementărilor anti-doping.

În speţă, reclamantei i-a fost respinsă prima cerere de autorizare şi, ca efect al respingerii acesteia, s-a dispus şi încetarea desfăşurării activităţii de culturism/fitness prin Ordinul nr. 204/04.08.2014, ordin care nu a fost contestat potrivit Legii nr. 554/2004 şi care este executoriu de la data comunicării, 27.11.2014.

Faptul că Legea nr. 104/2008, republicată, sancţionează contravenţional desfăşurarea activităţii în sălile de culturism şi fitness fără certificatul de funcţionare din punct de vedere antidoping nu exclude dispunerea prin act administrativ a încetării desfăşurării activităţii ca efect al respingerii cererii de autorizare. Noua cerere de autorizare a fost formulată de către reclamantă în contextul în care cunoştea faptul că avea obligaţia încetării activităţii în cadrul sălii de culturism/fitness.

Astfel, reclamanta a solicitat autorizarea pentru o activitate a cărei încetare a fost dispusă prin ordinul 204/04.08.2014 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping.

3. Apărările intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurentei nu se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 februarie 2108, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 mai 2018, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă şi, pe cale de consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, prin prisma faptului că soluţia pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Intimata-reclamantă A. a supus controlului de legalitate Ordinul nr. 167/09.07.2015 emis de Agenţia Naţională Anti-Doping privind respingerea cererii sale de autorizare a funcţionării din punct de vedere al respectării reglementărilor anti-doping, înregistrată sub nr. x din 04.03.2015.

2.1. În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că, tocmai în vederea intrării în legalitate, a solicitat emiterea autorizării pentru desfăşurarea activităţii de culturism/fitness iar faptul că a continuat desfăşurarea activităţii după emiterea Ordinului nr. 204/04.08.2014 nu are nicio relevanţă, pentru că a fost sancţionată deja prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/12.06.2015.

De asemenea, niciun text de lege nu prevede faptul că autorizarea activităţilor de culturism/fitness nu se acordă celor care săvârşesc contravenţii sau care au continuat desfăşurarea activităţii după ce s-a dispus încetarea acesteia, în situaţia în care este la a treia încercare de autorizare, fără a fi autorizată.

Pentru orice încălcare a legii nu putea fi sancţionată decât o singură dată, respingerea cererii de autorizare prin Ordinul nr. 167/09.07.2015 dublând sancţiunea ce i-a fost deja aplicată.

2.2. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

2.3. În cauză, din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate, se observă că prima instanţă nu a analizat, în niciun fel, argumentele de nelegalitate invocate de reclamantă şi nici apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare.

Deşi, prin acţiune, nu s-a invocat nemotivarea actului administrativ atacat, Ordinul nr. 167/09.07.2015 emis de Agenţia Naţională Anti-Doping, motivarea primei instanţe se referă, în principal, la acest aspect şi la faptul că nu s-ar fi dovedit de către autoritatea pârâtă că, în cadrul sălii reclamantei, s-ar comercializa substanţe dopante cu grad mare de risc.

Instanţa de fond a făcut aprecieri de ordin general cu privire la necesitatea motivării actului administrativ, fără, însă, a se referi la situaţia de fapt, la normele de drept incidente şi la argumentele invocate de părţi în susţinerea sau, respectiv, combaterea acţiunii.

2.4. Examinarea hotărârii recurate se face în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi argumentele expuse de părţile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs se află în imposibilitatea analizării legalităţii soluţiei adoptate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că situaţia de fapt existentă în speţă nu a fost lămurită, ceea ce echivalează cu o necercetare efectivă a fondului cauzei şi este de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puţin al uneia dintre părţi.

2.5. Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea celorlaltor critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate cererile şi argumentele invocate de reclamantă prin acţiune şi de pârâtă prin întâmpinare.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională Anti-Doping împotriva Sentinţei nr. 244 din 29 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV