Recovery of EU rural development funds under "artificial conditions" doctrine: requirement of objective failure to achieve aid scheme goals and subjective intent to obtain unjust advantage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, din data de 9 aprilie 2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 1 octombrie 2014, privind proiectul "Înfiinţare şi dosare laborator de testări şi analize tehnice" (având număr de înregistrare 33723 din 1 octombrie 2014), precum şi a Deciziei de soluţionare a Contestaţiei (cu număr de înregistrare 40136 din 21 noiembrie 2014), prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei formulată împotriva procesului-verbal.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 232 din 4 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 232 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că prin Procesul-verbal atacat, intimata AFIR a obligat-o la restituirea finanţării primite pentru achiziţia unui laborator de testare a materialelor geotextile, aplicând în mod abuziv prevederile art. 4 alin. 8 din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond, arătând că în mod greşit a considerat ca fiind îndeplinite condiţiile de aplicare ale art. 4 alin. (8), care conduc la obligarea recurentei-reclamante la restituirea finanţării primite.

S-a arătat că eroarea esenţială a instanţei de fond a fost aceea că, aplicând în mod greşit jurisprudenţa CJUE, a considerat că elementul central pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 constă în pretinsa creare a unor condiţii artificiale, dovedite în opinia instanţei de fond de îndeplinirea elementelor obiective şi a celor subiective.

Recurenta a precizat că în cauza C-434/12, CJUE a statuat că pretinsa creare a condiţiilor artificiale nu constituie elementul central către care converg elementul obiectiv şi elementul subiectiv, ci pretinsa creare a condiţiilor artificiale este parte a elementului subiectiv, insuficient prin el însuşi pentru aplicarea art. 4 alin. (8). CJUE a statuat că pentru a se aplica art. 4 alin. 8 din Regulament este necesară îndeplinirea unui element obiectiv, al cărui element central este neatingerea obiectivelor urmărite prin reglementarea care stă la baza ajutorului nerambursabil şi, respectiv, a unui element subiectiv, care constă în intenţia de a obţine un avantaj necuvenit prin crearea condiţiilor artificiale.

A precizat recurenta că distincţia este esenţială, deoarece instanţa de fond, considerând pretinsa creare a condiţiilor artificiale ca fiind element central, a conchis în mod eronat că existenţa acestor pretinse condiţii artificiale ar fi suficientă pentru a dovedi şi elementul obiectiv şi cel subiectiv.

Astfel, se arată că o primă eroare a instanţei de fond este aceea că a considerat crearea condiţiilor artificiale ca elementul central pretins a fi dovedit de elemente obiective şi subiective, iar, a doua eroare este aceea că instanţa de fond a considerat că elementul obiectiv ar consta în crearea de condiţii artificiale, cu încălcarea astfel a practicii CJUE.

În realitate, recurenta a precizat că în conformitate cu Hotărârea pronunţată în cauza C-434/12, elementul obiectiv constă în neîndeplinirea obiectivelor prevăzute de art. 46 şi 52 din Regulamentul 1698/2005, iar simpla creare a unor condiţii artificiale reprezintă doar elementul subiectiv, insuficient pentru a se aplica prevederile art. 4 alin. 8 şi a se dispune restituirea finanţării.

De asemenea, recurenta a susţinut că este greşită concluzia instanţei de fond referitoare la pretinsa îndeplinire a elementului obiectiv, întrucât aceasta nu a analizat în mod concret dacă în cazul dedus judecăţii obiectivele finanţării au fost sau nu atinse, ci a tras această concluzie din pretinsa atitudine subiectivă a recurentei-reclamante, or, îndeplinirea elementului obiectiv poate fi verificată numai prin analiza concretă a îndeplinirii sau nu a obiectivelor finanţării.

Recurenta a arătat că este greşită concluzia instanţei de fond referitoare la pretinsa îndeplinire a elementului subiectiv, întrucât instanţa de fond a procedat în mod profund nelegal când a analizat doar existenţa legăturilor cu alte societăţi, dar nu a analizat care condiţie pentru obţinerea finanţării ar fi fost în mod artificial îndeplinită.

S-a precizat că recurenta nu a săvârşit niciuna dintre încălcările la care se face referire la pagina 11 a Procesului-verbal atacat. S-a arătat că nici reclamanta, nici societăţile din grupul domnului B. nu au accesat fonduri peste suma de 200.000 de euro în ultimii trei ani şi nici nu au proiecte în derulare finanţate din fonduri FEADR.

Recurenta a adus critici cu privire la faptul nereal reţinut de intimată cu privire la sediul recurentei-reclamante situat în comuna Izvoarele, sat Homorâciu, str. x, precum şi cu privire la faptul că beneficiarii unei părţi importante a analizelor efectuate de recurentă sunt societăţi controlate de tatăl unicului asociat al societăţii reclamante.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta SC A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 1 octombrie 2014, privind proiectul "Înfiinţare şi dosare laborator de testări şi analize tehnice" (având număr de înregistrare 33723 din 1 octombrie 2014), precum şi a Deciziei de soluţionare a Contestaţiei (cu număr de înregistrare 40136 din 21 noiembrie 2014), prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei formulată împotriva procesului-verbal, ambele acte fiind emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta a fost beneficiara contractului de finanţare din data de 11 aprilie 2011 cu valoare totală eligibilă de 562.343 RON, iar valoarea maximă a finanţării nerambursabile este în sumă de 393.639 de RON (70% din valoarea totală eligibilă a proiectului). Au fost decontate cheltuieli totale în valoare de 393.089,58 de RON, ultima plată fiind efectuată la data de 17 august 2012.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor 33723 din data de 1 octombrie 2014 s-a stabilit o creanţă bugetară datorată autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în cuantum de 393.089,58 de RON. În cuprinsul acestui act s-a reţinut că urmare a primirii unei petiţii înregistrate sub numărul 20760 din data de 23 iunie 2014 prin care se aduceau la cunoştinţa sa posibile nereguli săvârşite de reclamantă în derularea contractului de finanţate x din 11 aprilie 2012 "înfiinţare şi dotare laborator de testări şi analize tehnice" s-au efectuat verificări pe teren la beneficiar. Urmare a acestui control experţii din cadrul CRFIR 3 Sud Muntenia au transmis către DCA adresa x din data de 1 iulie 2014 însoţită de documentele justificative. Având în vedere cele precizate de experţi, echipa de control din cadrul DCA a procedat la analizarea punctuală a celor menţionate în petiţie constatându-se următoarele:

- sediul firmei SC A. SRL este declarat fictiv întrucât în camera închiriată din clădirea ce aparţine C. SA nu a lucrat şi nu lucrează nicio persoană (contabila societăţii - D. - angajată part-time) lucrează şi pentru C. SA la sediul acesteia din comuna Măneciu;

- toate testele şi analizele făcute în cadrul laboratorului - într-un număr foarte mic faţă de cele prevăzute în proiect-au fost executate doar pentru SC E. SRL şi fără ca activitatea să fie facturată sau încasată

În motivarea în fapt a procesului-verbal constatare nereguli s-a constatat că beneficiarul finanţării nerambursabile nu a respectat în perioada de valabilitate a contractului angajamentele asumate în cererea de finanţare şi că din informaţiile avute la dispoziţie de membrii echipei de control a rezultat faptul că SC A. SRL a fost creată pentru a deservi un grup de societăţi comerciale controlate, direct sau indirect, de dl. B., situaţia în care se constată existenţa unui caz de obţinere a unui avantaj nejustificat rezultat din accesarea de finanţare nerambursabilă prin FEADR. S-a apreciat că dl F. a creat condiţii artificiale pentru obţinerea de ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312. Program FEADR, prin înfiinţarea SC A. SRL; datorită faptului că, aşa cum rezultă din facturi beneficiarii de fapt ai investiţiei sunt societăţi comerciale controlate de d-l B., tatăl domnului F., fapt ce contravine art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011

S-a mai reţinut că urmare a analizării facturilor pentru serviciile prestate comparativ cu facturile de achiziţie a materialelor consumabile şi utilităţilor necesare desfăşurării în condiţii optime a activităţii cofinanţate se constată că încasările sunt infinit mai mari decât plăţile pentru utilităţi şi materiale consumabile (anul 2012 încasări 186.659, 33 de RON, plăţi pentru utilităţi, materii prime şi materiale consumabile: 5.760,41 de RON; anul 2013 încasări 126.668,72 de RON, plăţi pentru utilităţi, materii prime şi materiale consumabile: 1.426,76 de RON; anul 2014 încasări 21.602,40 de RON, plăţi pentru utilităţi, materii prime şi materiale consumabile: 117, 72 de RON;

Prin Decizia 40136 din data de 21 noiembrie 2014 contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor 33723 din data de 1 octombrie 2014 a fost respins ca neîntemeiat.

Instanţa de fond a apreciat drept neîntemeiate susţinerile reclamantei pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte sediul firmei SC A. SRL, curtea de apel a reţinut că reclamanta îşi are sediul social în comuna Izvoarele, sat Homorâciu, str. x (camera 1), judeţul Prahova. Reclamanta SC A. SRL a încheiat cu pârâta SC C. SRL contractul de închiriere 185 din data de 31 mai 2010 prin care reclamanta a închiriat de la SC C. SRL un imobil situat în intravilanul comunei Măneciu, sat Măneciu-Pământeni, judeţul Prahova, tarla x, parcele C. civ. 126/1 cu număr cadastral provizoriu 10159 compus din suprafaţa de 2.329 mp curţi construcţii şi din construcţia C1 - şcoală (parte şi etaj) în suprafaţă construită de 330,31 mp. S-a menţionat că în urma implementării proiectului SC A. SRL îşi va desfăşura activitatea în imobilul prezentat la parter (aspecte care rezultă din raportul asupra verificării din teren şi raportul de control şi aspecte de fapt care nu au fost contestate de către reclamantă şi anume sediul social şi existenţa contractului de închiriere). Spaţiul pentru laboratorul de încercări funcţiona în clădirea închiriată de la SC A. SRL.

De asemenea rezultă că SC A. SRL a fost înfiinţată în anul 2010 şi are ca asociat şi administrator unic pe dl. F., iar SC A. SA are ca asociat pe dl B. (în proporţie de 70,981%), tatăl domnului F. (aspect necontestat de către reclamantă).

În ceea ce priveşte numărul analizelor efectuate în laborator şi beneficiarii acestor analize Curtea reţine că potrivit raportului de control şi procesului-verbal de constatare nereguli rezultă că analizele efectuate în cadrul laboratorului au avut ca beneficiari societatea SC E. SRL, SC C. SA, SC G. SRL (90%), aspect necontestat de reclamantă.

În urma verificării acestor societăţi la ORC au rezultat următoarele; SC C. SA are următorul acţionariat: B. 70,9819%, H. 6,9034%m I. 8,993%, are sediu social în judeţul Prahova, cod CAEN construcţii hidrotehnice; societatea SC E. SRL are ca asociaţi MECEN IPC cu 0,005% şi C. SA 99,995%, sediul social judeţul Prahova, cod CAEN fabricarea fibrelor sintetice şi artificiale; SC G. SRL are ca acţionari pe B.- 90%, F. (10%), cod CAEN activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management (aspecte necontestate de reclamant).

Curtea reţine că la data de 28 noiembrie 2013 SC A. SRL şi SC C. SA s-a încheiat protocolul de colaborare prin care reclamanta s-a obligat să efectueze toate probele de laborator la un tarif diminuat cu 50% faţă de terţi conform tarifelor de încercări anexate. Odată cu extinderea autorizaţiei laboratorului SC A. SRL toate contractele în derulare se transferă de la laboratorul SC C. SA grad II la laborator SC A. SRL grad II. Se menţionează de asemenea că SC C. SA predă suprafaţă de 150 mp clădire destinată pentru birou şi laborator utilat cu aparatură necesară pentru efectuarea probelor, inclusiv utilităţi şi cu acces la dependinţe în mod gratuit pe o perioadă de 10 ani.

Potrivit memoriului justificativ investiţia a constat în "înfiinţare şi dotare laborator de testări şi analize tehnice", în spaţiul rural, comuna Măneciu, sat Măneciu - Pământeni, proiectul urmând a se implementa în imobilul închiriat de la SC C. SA. Principalele analize de laborator sunt: fibre chimice: determinarea frecvenţei ondulaţiilor, a gradului de ondulare şi stabilităţii ondulaţiilor; fibre textile: determinarea lungimii şi distribuţiei lungimii fibrelor discontinue (prin măsurarea fibrelor individuale), determinarea forţei de rupere şi a alungirii la rupere pentru fibrele individuale, determinarea densităţii de lungime prin metoda prin metoda gravimetrică şi metoda cu vibroscop; materiale textile: determinarea conţinutului de substanţe solubile în solvenţi organici.

Obiectivele proiectului au fost următoarele: crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural prin constituirea de noi locuri de muncă, prin creşterea şi diversificarea activităţii precum şi prin menţinerea celor existente, creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole prin realizări de testări de analize pentru produse rezultate din material reciclate (fibre şi geotextile). Obiectivele operaţionale sunt următoarele: dezvoltarea microîntreprinderilor existente în sectorul non-agricol în spaţiul rural, încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate în special de tineri şi femei, reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011 procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

Acordarea ajutoarelor financiare nerambursabile persoanelor private din ţările membre ale Uniunii Europene se realizează prin intermediul încheierii unor contracte de finanţare între autoritatea statală competentă şi persoana solicitantă .

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj ce contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Potrivit art. 5 în cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă calculată în conformitate cu alin. (2).

Curtea de apel a reţinut că în conformitate cu hotărârea C-434/2012 în speţa de faţă există elemente obiective cât şi subiective care conduc la concluzia creării de reclamantă a unor condiţii artificiale.

Astfel elementul obiectiv constă în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR să nu poată fi atinsă, iar elementul subiectiv constă în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prima instanţă a reţinut că măsura 312 se încadrează în axa III "calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale şi are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale iar ca obiective specifice: crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural, creşterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi, iar obiectivele operaţionale vizează crearea de microîntreprinderi precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol în spaţiu rural, încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate în special de tineri şi de către femei, încurajarea activităţilor meşteşugăreşti şi a altor activităţi tradiţionale, reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Or, faţă de modul cum au înţeles să acţioneze beneficiara contractului de finanţare nu se poate reţine că aceasta a avut ca obiectiv creşterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi având în vedere activitatea de analize laborator relativ redusă şi numărul mic de beneficiari ai acestor analize, beneficiari care sunt alte societăţi comerciale controlate de tatăl asociatului reclamantei.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, curtea de apel a constatat că există legături legale între societatea reclamantă şi societăţile beneficiare ale analizelor de laborator, între societatea reclamantă şi societatea cu care a încheiat protocolul de colaborare, legături geografice (firmele îşi au sediul în comuna Măneciu, judeţul Prahova), legături funcţionale, protocolul de colaborare şi contractul de închiriere e încheiat cu SC C. SA.

Or,având în vedere faptul că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea de laborator într-o încăpere închiriată de la societatea SC C. SRL, legătura de rudenie dintre acţionarul reclamantei şi acţionarul SC C. SRL; natura legăturilor reclamantei cu societăţile SC E. SRL, SC C. SA, SC G. SRL (beneficiare în proporţie de 90% a analizelor de laborator, domeniul de activitate a acestor societăţi conform codului CAEN; consumul de materiale consumabile şi utilităţi pentru efectuarea analizelor de laborator, aşa cum sunt reliefate în balanţele de verificare este foarte mic (deşi reclamanta a precizat că va depune înscrisuri care să dovedească susţinerea că pentru efectuarea analizelor de laborator nu se consumă materiale într-o cantitate mare, nu a făcut această dovadă), faptul că analizele de laborator efectuate pentru SC C. SA au beneficiat de reducere de 50% reducere, iar facturile pentru beneficiarii de servicii de încercări de laborator au fost încasate parţial, iar în SC C. SA şi A. sunt înregistrate operaţiuni de compensare prin emiterea de ordine de compensare; faptul conţinutul protocolului de colaborare 4154 din 28 noiembrie 2013 încheiat dintre SC C. SA şi A. SRL, rezultă că sunt îndeplinite condiţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitoare la culpa autorităţii publice prin neidentificarea avantajului necuvenit în faza premergătoare finanţării, instanţa de apel a apreciat-o drept neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE 65/2011 obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil. Însă, că nu se poate aplica acest text la situaţia de faţă, întrucât acest text are în vedere erori săvârşite de autoritate şi nedepistarea acesteia de către beneficiar într-un termen rezonabil, nu atunci când se analizează o serie de informaţii comunicate de la început autorităţii contractante şi a altor informaţii suplimentare pentru a constata o neregulă.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte are în vedere că, astfel cum rezultă din interpretarea gramaticală şi logică a prevederilor art. 4 alin. (8) ale Regulamentului (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, nu se poate proceda la recuperarea sprijinului financiar acordat în cadrul măsurii 312 decât dacă avantajul obţinut prin crearea condiţiilor artificiale contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Această interpretare a fost confirmată prin hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-434/12, instanţa europeană statuând în sensul că aplicarea prevederilor menţionate necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei naţionale să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei naţionale să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate.

De asemenea, instanţa europeană a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu au fost îndeplinite obiectivele schemei de ajutor, în condiţiile în care aceste obiective au fost îndeplinite; astfel cum rezultă din prevederile art. 3 şi 4 din anexa 1 la Ordinul MADR nr. 567/2008, obiectivul general ale schemei de ajutor de minimis instituite prin măsura 312 îl constituie dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, iar obiectivele specifice vizează, între altele, crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural, precum şi creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole. În cauză, Înalta Curte constată că laboratorul finanţat prin schema de ajutor funcţionează efectiv într-o localitate din mediul rural, iar recurenta-reclamantă are un număr de 4 angajaţi. După cum în mod corect arată recurenta, au fost respectaţi astfel indicatorii de monitorizare asumaţi prin cererea de finanţare, respectiv înfiinţarea unei micro-întreprinderi, realizarea unei investiţii într-o activitate non-agricolă (achiziţionarea laboratorului de testare a materialelor geo-textile) şi crearea a 4 noi locuri de muncă.

Totodată, contrar susţinerilor intimatei, Înalta Curte constată că, din conţinutul indicatorilor de monitorizare, nu rezultă că recurenta şi-ar fi asumat obligaţia de a presta servicii către populaţia rurală.

Chiar dacă s-ar reţine că la sediul social al recurentei nu lucrează nicio persoană (deşi din actele dosarului rezultă că în locaţia din comuna Izvoarele recurenta desfăşoară o altă activitate economică), această împrejurare nu este relevantă, în condiţiile în care laboratorul finanţat prin schema de ajutor este situat la punctul de lucru din comuna Măneciu. În opinia Înaltei Curţi, desfăşurarea efectivă de către recurentă a activităţii economice pentru care a fost acordată finanţarea nu poate fi contestată, în condiţiile în care, după cum se arată chiar în cuprinsul procesului-verbal a cărui anulare se solicită, recurenta a obţinut venituri din funcţionarea laboratorului de testări şi analize tehnice, iar angajaţii acesteia şi-au păstrat locurile de muncă.

Totodată, Înalta Curte reţine că operaţiunile de compensare efectuate cu SC C. SA, precum şi obligaţia asumată faţă de aceeaşi societate de a efectua probele de laborator la un tarif diminuat, atestă prin ele însele desfăşurarea efectivă de către recurentă a unei activităţi economice, în cadrul căreia nu sunt excluse operaţiunile fără numerar şi reducerile de preţuri pentru serviciile oferite, în condiţiile obţinerii unor avantaje echivalente.

Nu poate fi reţinut nici argumentul intimatei conform căruia cuantumul nesemnificativ al cheltuielilor cu materiile prime, consumabilele şi utilităţile în raport cu încasările este de natură să ateste caracterul fictiv al acestora. Aceasta în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că recurenta nu ar fi încasat efectiv contravaloarea serviciilor prestate, iar conform susţinerilor sale, necontestate de intimată, testele efectuate în cadrul laboratorului finanţat nu presupun utilizarea de materii prime, ci doar a unor consumabile - substanţe uzuale.

Nici legăturile comerciale existente între recurentă şi firmele controlate de tatăl asociatului unic al acesteia nu sunt suficiente pentru a determina concluzia creării unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării, atâta timp cât obiectivele schemei de ajutor au fost îndeplinite în bună măsură ca efect al serviciilor prestate acestor firme, neexistând dispoziţii legale care să condiţioneze obţinerea ajutorului de inexistenţa unor asemenea legături.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi reţinută nici existenţa elementului subiectiv, dat fiind că, conform celor arătate mai sus, îndeplinirea obiectivelor schemei de ajutor este de natură a înlătura concluzia unei intenţii exclusive de a obţine un avantaj ce contravine acestor obiective. Aceasta este, de altfel, şi motivul pentru care aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 impune coexistenţa elementului obiectiv şi a celui subiectiv.

Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că actele atacate sunt nelegale, întrucât prin acestea s-a reţinut în mod eronat crearea de către recurentă a unor condiţii artificiale în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE menţionat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va anula Decizia nr. 40136 din 21 noiembrie 2014 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014 emise de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 232 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea reclamantei SC A. SRL

Anulează Decizia nr. 40136 din 21 noiembrie 2014 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014 emise de pârâtă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM