EU rural-funding recovery upheld over split-project eligibility breach

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 martie 2015, reclamanta SC AA. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi a creanţelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2014 şi a Deciziei nr. 43482 din 18 decembrie 2014 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal menţionat.

Prin Sentinţa nr. 290 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că, la întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi creanţelor bugetare nr. x/11 noiembrie 2014, au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale contractului de finanţare.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta SC AA. SRL a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea actelor contestate.

A susţinut recurenta-reclamantă că nu a comis nicio neregulă de natură a se sancţiona cu retragerea eligibilităţii proiectului, pentru că nu a încălcat art. 72 din Regulamentul (CE) 1698/2005, regulament cadru al Politicii Agricole Comune (PAC), articol care stabileşte exclusiv şi limitativ situaţiile în care unui beneficiar i se pot lua toţi banii. Unui beneficiar i se pot lua banii doar dacă modifică substanţial proiectul şi, pentru nimic altceva, acest fapt fiind cerut imperativ de Comisia Europeană, autoritatea care gestionează programele finanţate din FEADR.

Autoritatea pârâtă a acţionat vădit contra legii, nesocotind garanţia oferită de Comisia Europeană beneficiarilor de fonduri şi confundând activitatea de evaluare cu cea de control ex-post, prejudiciind atât beneficiarii, dar şi România.

Nu există condiţia ca un criteriu de eligibilitate sau de selecţie să fie îndeplinit pe toată durata contractului, pentru că, chiar semantic, eligibilitatea şi selecţia stabilesc finalitatea unei faze eliminatorii, premergătoare, şi se referă doar la data depunerii Cererii de finanţare şi nu au cum să fie respectate încă 5 ani după implementarea proiectului.

Astfel, beneficiarul are doar o singură obligaţie, şi anume să nu modifice substanţial proiectul pe o perioadă de 5 ani după implementare, iar reverificarea criteriilor de eligibilitate este absurdă, ilegală şi chiar interzisă.

Potrivit Regulamentului (CE) 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune, acreditarea şi retragerea acreditării agenţiilor de plăţi şi a organismelor coordonatoare, eligibilitatea cererilor precum şi conformitatea lor cu normele comunitare se verifică înainte de autorizarea plăţilor. Astfel, reverificând cererea de finanţare prin raportare la criteriile de eligibilitate şi de selecţie din ghid, agenţia-intimată oferă suficiente argumente pentru a-i fi retrasă acreditarea şi nicidecum nu arată vreo neregularitate produsă de societate.

Potrivit art. 72 din Regulamentul (CE) 1968/2005, care instrumentează principiul perenităţii operaţiunilor Comisiei Europene, unui beneficiar nu i se poate retrage finanţarea decât dacă a modificat substanţial proiectul.

Conform pct. 7 din Regulamentul (CE) 1975/2006, este necesar să se procedeze la controale ex-post ale investiţiilor pentru a se verifica respectarea dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1968/2005, dacă beneficiarul a modificat sau nu substanţial proiectul.

Raportat la obligaţiile pe care le are un beneficiar, la prevederile legale privind controlul ex-post şi raportat la condiţiile de acreditare ale agenţiei intimate, constatările privind nemenţinerea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie sunt irelevante, ilogice şi ilegale, măsura dispusă fiind vădit nelegală.

Principiul perenităţii operaţiunilor Comisiei Europene îşi are originea în principiul securităţii raporturilor juridice şi în principiul proporţionalităţii sancţiunii cu abaterea, principii de drept comunitar cu aceeaşi forţă ca şi drepturile fundamentale ale omului.

Printr-o decizie de îndrumare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că reevaluarea unor proiecte finanţate prin SAPARD sau FEADR se poate face numai dacă există suspiciuni de fraudă, ce trebuie constatată fie de organele interne, fie de organismul comunitar, OLAF. Astfel, nefiind acuzată de nicio fraudă, actele de control sunt profund greşite.

A mai apreciat recurenta-reclamantă că neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate nu este echivalentă cu nefolosirea obiectelor finanţate conform scopului, după cum greşit a reţinut prima instanţă. Intimata-pârâtă a indus în eroare instanţa de fond, selectând anumite criterii de eligibilitate şi de selecţie dintre cele pe care nu le mai respectă şi care nu sunt obligatorii în ex-post.

Constatările privind restanţele la buget şi bănci sau fluctuaţia numărului de angajaţi au caracter infamant. Din punct de vedere moral, nu e nimic de condamnat în faptul că o societate cu producţie agricolă înregistrează, din când în când, datorii la buget sau la bănci, pentru că veniturile din agricultură sunt sezoniere şi nu ritmice. Sunt ridicole constatările reţinute de instanţă privind faptul că bilanţurile contabile la 31 decembrie 2011, 31 decembrie 2012 şi 31 decembrie 2013 evidenţiau datorii la buget, pentru că datoriile din luna decembrie a fiecărui an sunt exigibile la 25 ianuarie a anului următor.

Pentru considerente etice este o afirmaţie falsă din punct de vedere logic echivalarea nerespectării unui criteriu de eligibilitate, oricare ar fi el, cu neutilizarea bunurilor conform scopului. Nu există obligaţia legală a respectării criteriilor de eligibilitate pe perioada de valabilitate a contractului, fiindcă norma legală nu poate consacra absurdul.

În ceea ce priveşte nemenţinerea locurilor de muncă, a doua constatare cu caracter infamant, intimata a făcut confuzie între locuri de muncă şi persoane angajate. A avut şi 9, 11 şi 14 angajaţi, însă nu înţelege cum, având mai mulţi angajaţi decât numărul minim necesar, încalcă criteriul de selecţie. De asemenea, reproşul intimatei că 9 angajaţi din cei 14 ar fi din mediul urban denotă lipsa de raportare la realitate şi la normele sociale comun acceptate. Într-adevăr, unul dintre scopurile PNDR este crearea locurilor de muncă în mediul rural, dar angajaţii pot fi din orice loc din Europa unde se aplică Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Nu se interzice orăşenilor să lucreze la ţară şi este absolut interzis şi discriminatoriu să refuzi dreptul unei persoane de a munci pe motiv de domiciliu.

Criteriul pentru crearea unui loc de muncă pentru fiecare 25.000 de euro este un criteriu de selecţie care nu afectează eligibilitatea. Chiar dacă s-ar admite prin absurd că ar fi fost încălcat acest criteriu, că acest criteriu s-ar referi la numărul de angajaţi şi nu la locurile de muncă, că se poate constata această abatere în ex-post şi nu la data depunerii cererii de finanţare şi că accesul la un loc de muncă ar fi condiţionat de domiciliul în mediul rural, tot nu există motiv pentru retragerea finanţării, pentru că nu există prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene. Cum ar putea motiva instanţa că ar fi produs un prejudiciu din moment ce nu a luat locul vreunui alt potenţial beneficiar şi de vreme ce au rămas 100.000.000 de euro nefolosiţi în cadrul Măsurii nr. 312.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că actul de control, considerat temeinic şi legal de instanţa de fond, este, de fapt, greşit fundamental, făcându-se confuzie între eligibilitatea cheltuielilor şi eligibilitatea proiectului. Actele de control abundă în confuzii între termeni paronimi, iar prin volumul de afirmaţii par că prezintă acuze grave. În realitate, constatările şi afirmaţiile sunt rizibile, dar paronimele maschează incompetenţa gravă şi veritabilul naufragiu de la legalitate, prevederile comunitare fiind interpretare şi aplicate de o manieră absolută originală.

Eligibilitatea cheltuielilor care ar fi fost declarate neeligibile în urma controlului nici măcar nu a fost reverificată. Eligibilitatea sau nu a cheltuielilor nu are nicio legătură cu utilizarea sau nu conform scopului a bunurilor finanţate aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond. Doar menţinerea eligibilităţii proiectului este în legătură cu utilizarea conform scopului a bunurilor finanţate. Doar menţinerea eligibilităţii proiectului este în legătură cu utilizarea conform scopului a bunurilor finanţate. Eligibilitatea cheltuielilor priveşte altceva şi se stabileşte în a doua fază a unui proiect prin verificarea cererilor de plată, nu a cererii de finanţare.

Confuzia între eligibilitatea proiectului şi eligibilitatea cheltuielilor arată că instanţa de fond a fost indusă în eroare de intimată, fiindcă, pentru un cunoscător, confuzia este evidentă. Un proiect eligibil se execută, efectuându-se atât cheltuieli eligibile cât şi cheltuieli neeligibile. I-au fost verificate cererile de plată şi i s-au rambursat cheltuieli eligibile, încheindu-se, astfel, implementarea proiectului. Nu se pot declara în ex-post ca neeligibile cheltuielile făcute, fără să existe niciun fel de verificare şi constatare asupra acestora.

În ex-post, intimata trebuia să facă doar verificările legate de nemodificarea substanţială a contractului, conform art. 29 şi 30 din Regulamentul (CE) 1975/2006. Verificarea cererii de finanţare la 5 ani de la data depunerii sale şi formularea de concluzii despre implementare sau eligibilitatea cheltuielilor este un caz tipic de malpraxis.

A mai susţinut recurenta-reclamantă, în ceea ce priveşte aspectul că ar fi creat artificial condiţiile de accesare a fondurilor europene pe Măsura 312 din PNDR 2007 - 2013 şi că ar fi încălcat, astfel, art. 4 pct. 8 din Regulamentul (CE) 1698/2011, că instanţa de fond a aplicat greşit norma legală, aspect lămurit de CJUE prin decizia din Cauza C-434/12.

În Cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD contra Bulgariei, CJUE a stabilit că, pentru a se putea sancţiona crearea artificială a condiţiilor de accesare, sunt irelevante dovezile privind latura subiectivă a abaterii dacă nu se face şi proba laturii obiective a abaterii.

Obiectivul general al Măsurii 312 este "dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale". Conform CJUE, pentru a exista suspiciunea creării artificiale a condiţiilor de accesare, este esenţială stabilirea dimensiunii economice a beneficiarului real, în sensul că dimensiunea economică nu trebuie să depăşească categoria microîntreprinderii.

Nici măcar adunat, patrimoniul sau cifra de afaceri a tuturor societăţilor comerciale a tuturor rudelor, nu doar cele enumerate de intimata-pârâtă în procesul-verbal de control, nu depăşeşte 2.000.000 de euro. Nicio constatare a agenţiei-intimate nu vizează esenţa abaterii de creare artificială a condiţiilor de accesare aşa cum a fost clarificat conţinutul acestei abateri de către CJUE.

Abaterea invocată priveşte accesarea fondurilor şi nu priveşte perioada ex-post. Agenţia-intimată ar fi trebuit să respingă cererea de finanţare dacă ar fi constatat existenţa acestei abateri, şi nu să aprecieze abia în ex-post că s-ar fi comis o astfel de abatere în urmă cu 5 ani.

Abaterea de creare artificială a condiţiilor de accesare nu a fost comisă, instanţa aplicând greşit prevederile art. 4 pct. 8 din Regulamentul (CE) 65/2011, fără a aplica Decizia CJUE dată în lămurirea acestui text legal.

A mai arătat recurenta-reclamantă, referitor la lipsa datoriilor la bugetul statului şi la faptul că nu ar fi menţinut, în mod constant, cele 8 locuri de muncă propuse prin cererea de finanţare, că aceste două motive nu se subscriu prevederilor art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, referitoare la modificări substanţiale ale proiectului.

Art. 72 alin. (1) din actul invocat prevede că aceste modificări trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: a) afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice şi b) rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietăţii unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activităţi productive.

Conform principiului perenităţii operaţiunilor Comisiei Europene, i s-ar fi putut aplica sancţiunea doar dacă se dovedea că a înstrăinat utilajele sau că nu le-a mai folosit. Agenţia nu a arătat niciun motiv pentru retragerea eligibilităţii proiectului, ci a făcut in extenso o demonstraţie a motivelor pentru care proiectul nu ar fi trebuit să fie eligibil. Însă, între aspectul că proiectul nu mai este eligibil şi cel că proiectul nu trebuia să fie eligibil este o diferenţă uriaşă de responsabilitate, în ipoteza ultimă responsabilitatea aparţinând agenţiei, care recunoaşte că nu respectă condiţiile de acreditare.

Păstrarea eligibilităţii se verifică în ex-post, iar stabilirea eligibilităţii în raport cu ghidul nu se poate verifica în ex-post, fiind posibilă doar ante-post.

A concluzionat recurenta că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, pentru că nu a ţinut cont de principiul perenităţii operaţiunilor Comisiei Europene reglementat la art. 72 din Regulamentul (CE) 1968/2005, nu a înlăturat constatările din actul de control care au vizat orice altceva decât prevederile legale ale art. 29, 30 din Regulamentul 1975/2006, nu a sancţionat, ca inadmisibile, constatările din procesul-verbal şi nu a aplicat corect norma de incriminare a creării artificiale a condiţiilor de accesare astfel cum a fost clarificată de CJUE în Cauza 434/12.

3. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentul că nu ar exista obligaţia beneficiarului de a menţine şi respecta criteriile de eligibilitate pe toată durata de valabilitate a contractului, a arătat intimata-pârâtă Ghidului solicitantului prevede toate criteriile de eligibilitate şi cerinţele privind acordarea ajutorului financiar nerambursabil. Toate activităţile pe care solicitantul se angajează să le efectueze prin investiţie, atât în faza de implementare a proiectului, cât şi în perioada de monitorizare, şi pentru care a primit punctaj la selecţie, devin obligatorii, în caz de nerespectare plăţile fiind sistate şi contractul reziliat.

Astfel, în raport cu cele identificate în urma controlului, datorii fiscale restante către bugetul consolidat al statutului, către instituţii bancare, nemenţinerea structurii de personal, nerealizarea viabilităţii minime obligatorii, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.

Referitor la faptul că recurenta-reclamantă nu ar fi creat artificial condiţiile de accesare a fondurilor europene pe Măsura 312, în Cauza C-343/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 a fost interpretat în sensul că pentru punerea în aplicare a acestuia sunt necesare prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv şi că, pentru a fi respinsă o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR pentru motivul că un proiect de investiţii nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea ajutorului, trebuie luate în considerare şi elementele obiective din speţă.

În cauză, au fost identificate elemente comune între cele SC AA. SRL şi SC A. SRL, elemente care, coroborate şi analizate simultan şi comparativ, conduc la suspiciunea de creare de condiţii artificiale.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, în legătură cu interdicţia reverificării criteriilor de eligibilitate, a arătat intimata că, potrivit Manualului de proceduri al DCA, Compartimentul Contro Ex-Post efectuează verificări privind respectare menţinerii criteriilor de eligibilitate şi selecţie pe perioada de valabilitate a contractului de finanţare şi privind modul în care beneficiarii duc la îndeplinire angajamentele asumate prin cererea de finanţare.

Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat, reprezintă nereguli, pentru care este stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Reclamanta, în cunoştinţă de cauză, a procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând a depăşi plafonul maxim de sprijin financiar. Acţionarea concertată şi deliberată prin interpunerea unor societăţi comerciale doar aparent autonome şi independente în vederea obţinerii a două finanţări şi concentrarea fondurilor nerambursabile doar în favoarea unui singur grup sau a unei singure persoane contravine condiţiilor oricărei măsuri din cadrul FEADR, nu numai Măsurii 312.

Referitor la aspectul datoriilor restante la bugetul de stat, recurenta-reclamantă a înregistrat sistematic datorii şi obligaţii restante, încălcând prevederile contractului de finanţare. Astfel, nu a realizat viabilitatea minimă obligatorie, indicator care reprezintă unul dintre criteriile de eligibilitate.

De asemenea, nici criteriul de eligibilitate privind crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural nu a fost menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, pentru că 9 contracte dintre cele 14 contracte individuale de muncă au fost încheiate cu persoane care domiciliază în mediul urban.

A mai arătat intimata-pârâtă că, potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul proporţionalităţii se aplică ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate. În cauză, neregulile au fost identificate în toată perioada de monitorizare, de la data ultimei plăţi efectuate şi până la data întocmirii procesului-verbal de constatare.

Conform art. 4 şi 5 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat. În cazul abaterilor intenţionate sau săvârşite prin neglijenţă, sancţiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat. Astfel, prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervenind automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 martie 2018, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond.

2. Cu privire la fondul recursului. Analiza motivelor de casare invocate

2.1. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

2.2. Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actualmente Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, conform O.U.G. nr. 41/2014), în calitate de autoritate contractantă, şi SC AA. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x la data de 1 iulie 2010, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului "Achiziţie de utilaje pentru prestări servicii aferente producţiei vegetale".

Urmare a suspiciunii de neregulă emise de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa, s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de neregulă urmare a nerespectării condiţiilor contractuale din contractul de finanţare.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi a creanţelor bugetare nr. x din 11 noiembrie 2014, reţinându-se că beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanţare şi legislaţia în vigoare, s-a constatat că datorează un debit de 855.966,88 RON, constând în recuperarea sprijinului financiar nerambursabil acordat.

SC AA. SRL a solicitat anularea procesului-verbal, contestaţia sa fiind respinsă prin Decizia nr. 43482 din 18 decembrie 2014 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei SC AA. SRL de anulare a actelor emise de AFIR, ca neîntemeiată.

2.3. Nu sunt fondate susţinerile recurentei, în sensul că nu există condiţia ca un criteriu de eligibilitate şi de selecţie să fie îndeplinit pe toată durata contractului, că autoritatea pârâtă ar fi nesocotit garanţia oferită beneficiarilor de fonduri, confundând activitatea de evaluare cu cea de control ex-post, şi că, astfel, s-ar fi încălcat principiul perenităţii operaţiunilor.

Potrivit art. 3 din Anexa I la contractul de finanţare, beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare şi să nu modifice substanţial proiectul pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată.

Această obligaţie a fost consemnată şi în Declaraţia pe propria răspundere a solicitantului cererii de finanţare, menţionându-se şi faptul că proiectul va deveni neeligibil în cazul în care nu-şi va respecta obligaţiile asumate.

Astfel, însăşi recurenta-reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a obligat la respectarea criteriilor de eligibilitate.

Într-adevăr, unele criterii de eligibilitate şi selecţie trebuie raportate la momentul aprobării finanţării nerambursabile (exempli gratia neprimirea unei finanţări nerambursabile în ultimii ani, extrasul de cont banca, vârsta beneficiarului), iar altele trebuie respectate întocmai pe toată durata implementării proiectului (exempli gratia nerealizarea datoriilor la bugetul de stat consolidat şi la bugetul local, restanţe către unităţile bancare).

Prin urmare, clauzele contractului de finanţare semnat de părţile litigante conferă dreptul autorităţii contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia şi să recupereze sprijinul acordat, în situaţia identificării unor nereguli.

De altfel, potrivit art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, statele membre sunt obligate să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condiţiilor de acordare a ajutorului, să se asigure că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislaţia Uniunii sau de legislaţiile naţionale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală pot fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

În acest context, dacă se constată, cu ocazia unor verificări ulterioare, în cadrul mecanismului controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, că au fost încălcate prevederi ale legislaţiei naţionale sau comunitare, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale are obligaţia luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit şi încetarea valabilităţii contractelor de finanţare.

Scopul Agenţiei îl constituie implementarea tehnică şi financiară a Fondului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, după aderarea României la Uniunea Europeană, iar potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, una din principalele atribuţii constă în "f) efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.".

La nivel naţional, în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), ale Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998 din 15 decembrie 2006 pentru aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat la ajutoarele de minimis, a fost adoptată H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 şi a fost emis Ordinul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural".

Art. 5 alin. (1) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală a prevăzut că "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale prezentului regulament, statele membre se asigură că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislaţia comunitară sau naţională sau de programele de dezvoltare rurală pot fi controlate prin intermediul unui set de indicatori verificabili care urmează să fie stabiliţi de către statele membre".

Conform art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2006, "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi a obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin.".

Aceste din urmă dispoziţii au fost preluate de cele ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, potrivit cărora "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) -Perenitatea operaţiunilor privind investiţiile, invocat de recurenta-reclamantă,

"(1) Fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii în sensul art. 43 - 49 din tratat, statul membru se asigură că contribuţia FEADR nu rămâne blocată într-o operaţiune de investiţii cofinanţată decât în cazul în care această operaţiune nu suferă, în termen de cinci ani de la data deciziei de finanţare de către autoritatea de gestionare, nici o modificare importantă: (a) care îi afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice; (b) care rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietăţii unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activităţi productive. (2) Sumele plătite în mod nejustificat se recuperează în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005."

Din aceste dispoziţii legale, se constată că statul membru prin autoritatea specializată are obligaţia de a verifica dacă în termen de 5 ani operaţiunea de finanţare a suferit o modificare importantă care să-i afecteze natura sau să creeze un avantaj nejustificat unei întreprinderi.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, în cadrul unui control ex-post se poate verifica dacă un proiect finanţat nerambursabil a fost de natură să creeze un avantaj nejustificat unei întreprinderi, fără a se putea reţine că a fost efectuată o reevaluare a cererii de ajutor sau a cererii de plată cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi că ar fi fost încălcat principiul perenităţii operaţiunilor.

Concluzia creării condiţiilor artificiale a rezultat din analiza coroborată a relaţiilor existente între recurenta beneficiară a finanţării nerambursabile şi celelalte societăţi comerciale menţionate expres atât în actele administrative atacate cât şi în sentinţa recurată, concluzie care nu ar fi putut să reiasă dintr-o analiză singulară a proiectului în cauză.

În aceste condiţii nu se poate reţine că prin efectuarea controlului ex-post s-a produs o încălcare a principiului perenităţii operaţiunilor.

2.4. În ceea ce priveşte aşa-zisul caracter infamant al constatărilor privind restanţele la buget şi la bănci sau fluctuaţia numărului de angajaţi, beneficiarul contractului de finanţare, după cum s-a reţinut anterior, trebuie să respecte cele asumate prin contract, inclusiv obligaţiile referitoare la viabilitatea proiectului şi, implicit, la crearea locurilor de muncă.

Pentru implementarea proiectului, recurenta-beneficiară şi-a propus crearea a 8 locuri de muncă, respectiv 1 director, 1 contabil, 2 mecanici agricoli, 1 mecanic întreţinere, 1 combainer şi 2 paznici.

Conform memoriului justificativ, investiţia era necesară pentru a suplini lipsa mijloacelor mecanice şi efectuarea lucrărilor în timp optim şi de bună calitate. Obiectivul general al proiectului a fost realizarea unei activităţi în domeniul prestărilor de servicii în agricultură în localitatea Vişani, judeţul Brăila, ca o sursă de venituri alternative din activităţi non-agricole pentru beneficiar şi angajaţii acestuia.

Nu se poate reţine nedumerirea recurentei, că, deşi a avut mai mulţi angajaţi decât numărul minim necesar, s-a apreciat încălcat criteriul de selecţie pentru că, aspect necontestat, 9 angajaţi au fost din mediul urban.

Or, scopul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), este acela al "îmbunătăţirii calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale".

Astfel, alegaţiile sale, referitoare la dreptul la muncă al tuturor persoanelor, nediscriminatoriu, indiferent de domiciliul acestora, nu pot fi primite. Obligaţia creării locurilor de muncă în mediul rural era cunoscută şi asumată de recurentă.

2.5. Nefondate sunt şi susţinerile recurentei, în sensul că nu ar fi produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene şi că instanţa de fond a constatat în mod eronat crearea artificială a condiţiilor de accesare, cu aplicarea greşită a art. 4 pct. 8 din Regulamentul (CE) 1698/2011, în raport cu cele lămurite de CJUE prin decizia din Cauza C-434/12.

În ceea ce priveşte noţiunea de "neregulă", raportat la prevederile O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2011, aceasta din urmă reglementează şi potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, însă este o preluare a prevederilor comunitare în materie; potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Neregula este definită chiar de dispoziţiile art. 16 din Anexa I "Prevederi Generale" a contractului de finanţare, care prevăd că, prin "neregulă", se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare, privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene şi a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.

În cazul înregistrării unei nereguli, potrivit aceluiaşi art. 16, beneficiarul restituie integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea autorităţii contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare, iar dacă nu se conformează acestei obligaţii autoritatea contractantă stabileşte penalităţi pentru întârziere şi procedează la recuperarea sumei în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

Neregula, în cauză, constă tocmai în încălcarea interdicţiei ce rezultă din prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, aceea ca beneficiarul să nu creeze în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Astfel, obligaţia de restituire sau recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile în care s-au constatat nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei sau producerii unui prejudiciu.

Cu privire la interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12, Slancheva Sila, la care a făcut trimitere şi recurenta-reclamantă, şi a stabilit că acesta

"(...) trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.".

De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că "proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia", în acest sens fiind şi Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03.

Curtea de Justiţie a precizat că revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenţa acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii (în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stärke, C-110/99), în acest context fiind necesar a fi interpretate noţiunile "crearea artificială" a condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată şi "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Potrivit situaţiei de fapt, necontestată de recurentă,

- locurile de implementare ale proiectelor sunt situate în aceeaşi localitate, respectiv jud. Brăila. Utilajele achiziţionate de SC A. SRL au fost identificate pe amplasamentul aflat în proprietatea SC B. SRL, conform declaraţiei verbale a doamnei C. - administrator şi asociat unic al acestei societăţi şi, totodată, director tehnic la SC A. SRL, împreună cu o parte a utilajelor aferente beneficiarului SC AA. SRL. Panoul publicitar aferent investiţiei FEADR realizate de SC A. SRL a fost identificat la sediul social al beneficiarului SC AA. SRL, împreună cu panoul acesteia din urmă.

- contractele de comodat prin care au fost dobândite spaţiile pe care au fost realizate cele două investiţii au fost încheiate cu membrii ai familiei, respectiv SC AA. SRL a încheiat contract de comodat cu D. (mama doamnei C.), iar SC A. SRL a încheiat contract de comodat cu E. (tatăl doamnei C.).

- există grade de rudenie atât între persoanele din conducerea SC AA. SRL şi SC A. SRL, cât şi între persoanele din conducerea celor două societăţi şi persoanele din conducerea societăţilor către care au fost prestate servicii (SC F. SRL, SC G. SRL, SC B. SRL, SC H. SRL).

- asociaţii unici şi administratorii societăţilor mai sus menţionate au acelaşi domiciliu în mun. Brăila, cu excepţia doamnei D.- asociat unic la SC AA. SRL.

- o parte a angajaţilor SC AA. SRL şi SC A. SRL au fost angajaţi şi la celelalte societăţi ale familiei C., SC F. SRL, SC G. SRL etc., iar o parte a salariaţilor SC AA. SRL au figurat la SC A. SRL.

- administratorul SC AA. SRL, atât cel iniţial cât şi cel actual, figurează cu contract de muncă la SC A. SRL, iar administratorul SC A. SRL, atât cel iniţial cât şi cel actual, figurează cu contract de muncă la SC AA. SRL.

- s-a constatat că majoritatea clienţilor celor două societăţi beneficiare ale finanţării în cadrul Măsurii 312 sunt aceiaşi, respectiv SC F. SRL, SC G. SRL, SC I. SA, SC J. SRL, şi că SC AA. SRL a prestat servicii de reparaţii utilaje către SC A., iar aceasta din urmă a efectuat lucrări agricole pentru SC AA. SRL.

- SC AA. SRL a prestat aproximativ 87% dintre servicii către societăţile deţinute de familia C., iar SC A. SRL aproximativ 75% către societăţile deţinute de aceeaşi familie

- memoriile justificative anexate cererilor de finanţare aferente SC AA. SRL şi SC A. SRL au fost întocmite de aceleaşi firme de proiectare şi de consultanţă, firme care au asigurat şi consultanţa pentru celelalte proiecte depuse de membrii familiei C..

- conform extraselor de cont prezentate la cererea de plată, atât SC AA. SRL cât şi SC A. SRL figurează cu încasări de la SC F. SRL. SC H. SRL, societate deţinută de familia C., a făcut dovada cofinanţării proiectului prin extras de cont conform căruia a încasat suma de 165.000,00 RON reprezentând avans reprezentând plată avans lucrări SC F. SRL.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, elementele identificate de autoritatea pârâtă drept criterii obiective justifică concluzia finală, că existenţa elementului subiectiv se bazează pe dovezi concrete.

Situaţia de fapt reliefează atât circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, cât şi elementul subiectiv, constând în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea acestuia.

Reţine Înalta Curte că, prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013, emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă, s-a arătat că indicatorii de fraudă sau nereguli (denumite "steguleţe roşii") pot fi grupaţi în trei categorii: externi/fizici, de structură/juridici, de afaceri/contabili, fiind exemplificaţi asemenea indicatori, iar "experienţa" arată că trebuie identificat în fiecare categorie cel puţin unul din indicatori.

Astfel, în cauză, s-au dovedit elementele de fapt, legale, economice, funcţionale şi personale, care pot fi grupate în trei categorii, indicatori externi/fizici (locurile de implementare ale proiectelor, contractele de comodat încheiate cu aceeaşi familie), indicatori de structură/juridici (acelaşi consultant, proiecte similare, legături de rudenie, salariaţi comuni), indicatori de afaceri/contabili (furnizori comuni, clienţi comuni) şi care rezultă din împrejurările menţionate anterior.

Aceste elemente nu pot fi privite singular, ci în totalitatea lor şi în legătură unele cu altele. Coroborate, aceste elemente sunt dovezi că, deşi din punct de vedere formal au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate, prin înfiinţarea celor două societăţi s-a acţionat în mod concertat pentru crearea unor condiţii artificiale în vederea accesării fondurilor europene în cadrul Măsurii 312, în sensul divizării unui proiect mai mare şi obţinerii a două finanţări prin două societăţi create artificial în scopul accesării de fonduri europene, pentru aparenţa unor condiţii de eligibilitate, în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat şi depăşirii plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, ceea ce contravine Programului FEADR Măsura 312 şi constituie neregulă conform contractului de finanţare.

Privite în mod singular aceste împrejurări, existenţa unei relaţii de familie între asociaţii unici, a unor legături de rudenie între aceştia şi alte persoane implicate, nu constituie o dovadă că s-a obţinut un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR, însă, prin coroborarea acestor elemente, împreună cu toate celelalte menţionate, s-a constatat că prin societăţile beneficiare care desfăşoară activităţi în agricultură, coordonate de acelaşi grup de persoane, s-au creat condiţii artificiale în scopul obţinerii finanţării nerambursabile.

Toate aceste elemente, legăturile de familie/rudenie, proiect, consultant, furnizori, identitatea majorităţii salariaţilor, identitatea majorităţii clienţilor, conduc la concluzia că, prin constituirea celor două societăţi comerciale în modalitatea reţinută s-a procedat la fracţionarea unui proiect care depăşeşte cuantumul ajutorului de minimis acordat prin Măsura 312.

Neregula săvârşită de recurenta-reclamantă, constând în crearea unor condiţii artificiale de accesare a fondurilor europene, a fost stabilită pe baza unor elemente obiective din coroborarea cărora rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute pentru acordarea finanţării nerambursabile, obiectivul urmărit de Măsura 312 din cadrul FEADR, dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, prin crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost îndeplinit, întrucât condiţiile pentru obţinerea finanţării nerambursabile au fost create în mod artificial, s-a acţionat în mod concertat pentru obţinerea unui avantaj nejustificat şi depăşirea plafonului ajutorului financiar. Crearea condiţiilor artificiale prin fracţionarea proiectelor, în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, a condus la depăşirea valorii ajutorului de minimis de 200.000 de euro care putea fi acordată beneficiarilor pe o perioadă de 3 ani consecutivi.

Condiţiile artificiale create prin fracţionarea proiectelor, înfiinţarea de noi entităţi juridice care, din punct de vedere formal, îndeplineau criteriile de eligibilitate, şi au depus simultan cererilor de finanţare pentru cele două proiecte similare în cadrul Măsurii 312 FEADR, au permis eludarea restricţiile stabilite pentru ajutorul de minimis.

Modalitatea de obţinere a finanţării nerambursabile prin crearea condiţiilor artificiale, prin înfiinţarea de entităţi juridice care formal îndeplinesc criteriile necesare de finanţare, împiedică în mod evident obiectivul Măsurii 312, care vizează sprijinirea unui număr cât mai mare de întreprinderi posibil, motiv pentru care sunt instituite restricţii cu privire la valoarea ajutorului de minimis şi depunerea de proiecte în cadrul măsurilor FEADR. Acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari creează beneficiarului final un avantaj nejustificat, aspect care conduce la neîndeplinirea obiectivelor Măsurii 312, care vizează crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, elementele evidenţiate concretizează o coordonare deliberată în vederea creării de condiţii artificiale de eligibilitate pentru obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor Măsurii 312, neputându-se reţine aplicarea greşită a normelor de drept material prin sentinţa recurată.

3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC AA. SRL împotriva Sentinţei nr. 290 din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM