Liability for litigation costs when an action to compel a tax authority to resolve an objection is dismissed as devoid of object due to belated compliance.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat instanţei să dispună:

- obligarea organelor fiscale să soluţioneze contestaţia fiscală înregistrată la DGSC sub nr. x din 24 martie 2015, în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 345 din 8 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de obiect, a respins cererea reclamantei SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca fiind rămasă fără obiect şi a obligat pârâtele să achite reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei curţii de apel au formulat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Marilor Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii deoarece în mod greşit s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 5.000 RON.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtelor la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, solicită să se aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

În altă ordine de idei, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii, iar această sumă trebuie să fundamentele fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenţii, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În soluţionarea cererii intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa trebuia să constate nepotrivit de mare cuantumul sumei solicitate de intimată şi, pe cale de consecinţă, să micşoreze onorariul avocaţilor.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, menţinerea sentinţei atacate şi obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

Se arată că, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a uneia dintre părţi, iar reclamantul nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor, chiar dacă i s-a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, ca urmare a faptului că pârâtul îşi îndeplineşte obligaţiile după ce este acţionat în proces, aşa încât acţiunea este lipsită de obiect, iar în sarcina reclamantului nu poate fi reţinută o culpă procesuală în promovarea acţiunii.

Totodată, solicită să se constate că în mod corect şi legal Curtea de Apel Bucureşti constatând culpa procesuală a autorităţilor fiscale a obligat ANAF şi DGAMC la plata cheltuielilor de judecată reduse la valoarea de 5.000 RON.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 1 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect obligarea organelor fiscale să soluţioneze contestaţia fiscală înregistrată la DGSC sub nr. x din 24 martie 2015.

Prima instanţă a respins cererea reclamantei SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca fiind rămasă fără obiect, reţinând că la 23 noiembrie 2015 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a emis Decizia nr. 1822/542 prin care a soluţionat contestaţia formulată reclamantei înregistrată la DGSC sub nr. x din 24 martie 2015 şi a obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Sub acest aspect, recurentele-pârâte critică sentinţa primei instanţe pentru modalitatea în care a fost soluţionată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în proces de către intimata-reclamantă, criticându-se caracterul deosebit de oneros al obligaţiei de plată stabilite în sarcina autorităţilor administrative, chiar dacă aceasta a fost parţial acordată.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ. prevăd următoarele:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.:

"(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Înalta Curte constată că în dosarul instanţei de fond reclamanta a depus factura nr. x din data de 17 iunie 2015 din care rezultă că onorariul pentru avocat este în cuantum de 19.484,12 RON.

Or, dând eficienţă dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în mod corect prima instanţă a diminuat cuantumul acestor cheltuieli de judecată la suma de 5.000 RON, având în vedere că onorariul solicitat este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei, precum şi cu activitatea desfăşurată de avocat.

De asemenea, sub aspectul analizat nu prezintă importanţă dacă pricina dedusă judecăţii s-a soluţionat prin respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, cum este cazul de faţă, esenţial fiind ca respectiva cheltuială să fi fost necesară pentru soluţionarea cauzei şi efectuată în proces.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 8 iunie 2015, iar decizia nr. 1822/542 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la DGRFP Timişoara a fost emisă la data de 23 noiembrie 2015, în mod corect prima instanţă a constatat că pârâtul se află în cupă procesuală pentru nesoluţionarea în termen a cererii cu care a fost învestit, aflându-se de drept în întârziere.

Faţă de aceste aspecte, în mod corect instanţa de fond a constatat că recurentele-pârâte se situează pe poziţia părţii care a pierdut procesul în înţelesul art. 453 C. proc. civ., precum şi faptul că intimata-reclamantă a făcut dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată care i-au fost acordate în cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că erau îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în prezenta cauză, iar cuantumul stabilit în sarcina recurentelor-pârâte este rezonabil raportat la complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

Prin urmare, criticile invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.

Având în vedere că recursurile formulate în prezenta cauză nu sunt întemeiate, Înalta Curte va admite cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Sub acest aspect se constată că la dosarului de recurs este depus extrasul de cont din care rezultă achitarea onorariului de avocat în cuantum de 48.190,56 RON.

Or, onorariul de avocat este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei, cu activitatea desfăşurată de avocat care a formulat întâmpinare, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei care a fost soluţionată la primul termen de judecată acordat, Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. şi va dispune diminuarea cheltuielilor de judecată de la 48.190,56 RON la suma de 2500 RON.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi va dispune obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reduse în cuantum de 2.500 RON, către intimata-reclamantă SC A. SA, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, împotriva Sentinţei nr. 345 din 8 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondate.

Obligă recurentele la plata cheltuielilor de judecată reduse în cuantum de 2500 RON, către intimata-reclamantă SC A. SA, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM