Eligibility of EU-funded consulting claims based on extended commercial registry data rather than primary CAEN codes in administrative reimbursement disputes

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 iunie 2015, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Fondurilor Europene (desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice) şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice"), solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună următoarele:

(i) anularea Deciziei nr. 2253 din 30 aprilie 2015, emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est;

(ii) anularea deciziei emise de OI POS CCE de respingere la plată a cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015, transmisă în cadrul Proiectului "Servicii de consultanţă pentru SC A. SA"

(iii) reevaluarea cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015 şi validarea tuturor cheltuielilor solicitate, conform cererii de rambursare;

(iv) obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 29 octombrie 2015, reclamanta a precizat petitul cererii introductive, arătând că la punctul (iii) al cererii de chemare în judecată înţelege să solicite obligarea pârâţilor la reevaluarea cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015, iar la punctul (ii), anularea în totalitate a deciziei pârâtelor OI POS CCE şi AM POS CCE de respingere la plată a cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3305 din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene (AMPOSCCE) şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est (Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" - OIPOSCCE);

- a anulat Decizia nr. 2253 din 30 aprilie 2015, emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est - OIPOSCCE;

- a anulat decizia pârâtelor OIPOSCCE şi AMPOSCCE, de respingere la plată a cheltuielilor aferente Cererii de rambursare nr. x din 12 februarie 2015 formulată de partea reclamantă;

- a obligat pârâtele să reevalueze cererea de rambursare nr. x/12 februarie 2015 formulată de partea reclamantă;

- a respins cererea pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est - OIPOSCCE de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva Sentinţei civile nr. 3305 din 10 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în termen legal au declarat recurs:

- reclamanta SC A. SA, împotriva considerentelor sentinţei civile recurate, invocând dispoziţiile art. 483, coroborat cu art. 494 şi art. 461 alin. (2) C. proc. civ.

- pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (AMPOSCCE), prin Ministerul Finanţelor Publice, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. şi

- pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR SE) - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

3.1. Motivele de recurs înfăţişate de reclamanta SC A. SA.

Recurenta reclamantă SC A. SA, prin intermediul recursului formulat, a solicitat menţinerea soluţiei pronunţate şi modificarea a parte din considerentele instanţei de fond, în ceea ce priveşte (i) analiza raportului dintre activităţile principale şi cele secundare ale firmei de consultanţă, respectiv parag. 2 pag. 10 din sentinţă, precum şi (ii) a considerentelor instanţei referitoare la caracterul imperativ al Ghidului Solicitantului, respectiv para. 2 pag. 10 din aceeaşi sentinţă.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta reclamantă a susţinut că, prin hotărârea dată, instanţa de fond nu a analizat argumentele invocate în sensul că distincţia dintre obiectul principal şi obiectul secundar de activitate al unei societăţi nu prezintă importanţă la nivel de efecte juridice, orice societate putând desfăşura activităţile menţionate în cadrul obiectul secundar, în aceleaşi condiţii şi limite ca şi activităţile menţionate în cadrul obiectului principal de activitate, sens în care cerinţa prevăzută în Ghid îşi dovedeşte o dată în plus nelegalitatea, artificialitatea şi inutilitatea.

A mai arătat recurenta că interesul său în tranşarea acestui aspect este indiscutabil, cu atât mai mult cu cât dezlegarea dată prezintă relevanţă şi din perspectiva altor proiecte, aflate într-o situaţie similară.

Cu referire la considerentele privind caracterul imperativ al Ghidului Solicitantului, recurenta a susţinut că argumentaţia instanţei de fond în sensul că regulile din Ghid nu au caracter facultativ, sunt neîntemeiate întrucât din tot cuprinsul ghidului nu se poate extrage niciun text care să prevadă vreo sancţiune aplicabilă în cazul nerespectării dispoziţiei citate de către OI POS CCE, ca argument în favoarea respingerii la plată, acest ghid fiind doar un îndrumar iar în raport de ierarhia actelor normative este de nivel inferior şi se impunea a fi emis în limitele şi potrivit normelor care-l guvernează, de nivel superior.

Recurenta a arătat astfel că ea contestă caracterul imperativ al Ghidului solicitantului şi a invocat faptul că acesta conţine condiţii restrictive, încălcând astfel dispoziţiile legale cuprinse în acte normative cu forţă juridică superioară.

3.2. Motivele de recurs înfăţişate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (AMPOSCCE), prin Ministerul Finanţelor Publice

Recurentul pârât, susţinând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind astfel incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ., a arătat, în esenţă, că prima instanţă a reţinut în mod eronat faptul că respingerea cererii de rambursare a fost întemeiată pe faptul că pârâta a efectuat o analiză superficială a documentaţiei puse la dispoziţie de către beneficiar, fiind irelevant faptul că menţiunea respectivă nu se regăsea şi în certificatul constatator ci doar în furnizarea de informaţii, întrucât deşi instanţa a respins în mod corect criticile reclamantei referitoare la natura juridică a dispoziţiilor cuprinse în Ghidul solicitantului, aprecierea făcută asupra celor două înscrisuri, certificat constatator şi furnizare informaţii extinse este realizată în urma interpretării eronate a legislaţiei incidente în cauză.

Certificatul constatator de bază este actul în care sunt consemnate principalele informaţii despre persoana juridică, inclusiv codul CAEN activitatea principală, în vreme ce, în furnizarea de informaţii extinse sunt menţionate în mod expres şi codurile CAEN secundare, fără a se avea în vedere că doar certificatul constatator face dovada activităţii pe care o persoană juridică este autorizată să o desfăşoare efectiv, adică activitatea principală, fapt ce atrage după sine caracterul neeligibil al cheltuielii solicitate la rambursare.

În fine, a mai arătat pârâtul că respectarea acestui standard de calitate, respectiv criteriul activităţii principale în sensul de activitate preponderentă şi constantă a firmei de consultanţă, a fost impus prin Ghidul solicitantului şi în lumina dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordinul MEF nr. 184/2008 care prevăd ca operatorul economic care prestează serviciile de consultanţă să fie un operator economic specializat.

3.3. Motivele de recurs înfăţişate de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR SE) - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice

3.3.1. Recurenta-pârâtă ADR SE a invocat ca temei în drept al demersului său procesual motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleaşi instanţe, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta a susţinut astfel, sub un prim aspect, că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii în sensul că, referitor la acelaşi înscris, respectiv adresa de furnizare informaţii nr. 311710 din 31 iulie 2014 au fost reţinute în motivare două teze contradictorii, una care afirma că societatea B. SRL are ca activitate principală cod CAEN 6311 iar cealaltă care afirma că aceeaşi Societate are mai multe activităţi principale printre care şi activitatea cu cod CAEN 7022.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut că motivarea judecătorului fondului conform căreia, cauza de invalidare a cererii de rambursare opusă de părţile pârâte nu se confirmă în raport de materialul probator administrat, este fundamentată pe o informaţie vagă şi eronată cuprinsă în adresa de furnizare informaţii nr. 311710 din 31 iulie 2014, fapt care a condus la aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond a nesocotit întregul probatoriu aflat la dosar din cuprinsul căruia a rezultat indubitabil că, în perioada 29 august 2008 - 1 aprilie 2015 singura activitate principală a societăţii B. SRL a fost în permanenţă codul CAEN 6311, nu şi codul CAEN 7022, cum s-a reţinut.

A criticat recurenta şi constatarea instanţei de fond în sensul că este întemeiată critica reclamantei sub aspectul modalităţii de prezentare şi motivare a deciziilor adoptate de ADR SE şi Ministerul fondurilor Europene, respectiv că Decizia de excludere de la rambursare a fost adoptată sub forma unei simple rezoluţii fără a conţine nicio motivare, la momentul adoptării fiind transmisă într-o formă atipică, prin e-mail, fiind astfel încălcate principiul transparenţei administraţiei publice şi dreptul la informare.

3.3.2. La data de 30 mai 2016, în cursul procedurii de filtrare, anterior întocmirii raportului, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă ADR SE, simultan cu depunerea răspunsului la întâmpinarea formulată de recurenta reclamantă cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul fondurilor Europene, a depus şi un înscris intitulat Modificare a cererii de recurs prin care a indicat că înţelege să modifice cererea de recurs doar în ceea ce priveşte solicitarea de trimitere a cauzei spre judecare în sensul că, solicită admiterea recursului şi reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa respingerea acţiunii reclamantei recurente.

A mai arătat recurenta că, date fiind motivele de casare detaliate prin cererea iniţială de recurs, în cuprinsul cererii modificatoare sunt indicate doar considerentele de fond pentru care apreciază ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC A. SA.

4. Procedura derulată în recurs

4.1. Toate părţile au depus întâmpinări, în mod reciproc, la cererile de recurs formulate, invocând, pe lângă apărările înfăţişate, o serie de excepţii, astfel cum în detaliu s-a arătat şi în cuprinsul raportului întocmit în cauză.

4.2. Pe baza cererilor de recurs, a întâmpinărilor şi a actelor dosarului de recurs, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 23 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului cu menţiunea că părţile pot formula un punct de vedere asupra acestuia.

4.3. Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22 martie 2018, Completul de filtru a respins excepţiile de inadmisibilitate şi respectiv de nulitate a recursului declarat de recurenta- reclamantă, invocate de recurenta pârâtă ADR SE şi totodată a admis în principiu toate recursurile declarate în cauză, fixându-se termen pentru soluţionare conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., în şedinţă publică cu citarea părţilor.

4.4. Prin aceeaşi încheiere a fost prorogată pronunţarea, în şedinţă publică, după dezbatere, a celorlalte excepţii invocate în cauză, respectiv a excepţiei lipsei de interes în formularea recursului declarat de recurenta reclamantă, SC A. SA, invocată de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi a excepţiei tardivităţii cererii de modificare a recursului formulată de recurenta pârâtă ADR SE, invocată de recurenta-reclamantă în temeiul art. 487 C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de cei trei recurenţi şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriei analize şi evaluări asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente la situaţia de fapt din cauză reţine că recursurile de faţă sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

5.1. Asupra excepţiilor dezbătute în şedinţă publică

Examinând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în formularea recursului declarat de recurenta reclamantă, SC A. SA, invocată de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte reţine că aceasta nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă, mai cu seama că, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul întâmpinării, aceasta nu este o veritabilă excepţie ci, mai degrabă, o apărare de fond.

Rezultă cu claritate că aceleaşi argumente pe baza cărora recurentul pârât a invocat excepţia lipsei de interes susţin şi solicitarea, este adevărat subsidiară, de respingere a recursului reclamantei ca nefondat.

În plus, nu se poate susţine că recurenta-reclamantă nu ar avea interes în promovarea căii de atac a recursului, date fiind prevederile lipsite de echivoc ale art. 461 C. proc. civ., potrivit cu care, calea de atac poate viza şi numai considerentele hotărârii dacă prin ele s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces, sau care sunt greşite or cuprind constatări ce prejudiciază partea. Această din urmă ipoteză a fost invocată de recurenta-reclamantă în recursul promovat în cauză.

Neîntemeiată este în opinia instanţei de control judiciar şi excepţia tardivităţii cererii de modificare a recursului formulată de recurenta pârâtă ADR SE invocată de recurenta-reclamantă în temeiul art. 487 C. proc. civ., în condiţiile în care prin conţinutul său această cerere nu reprezintă, în fapt, decât o precizare a solicitărilor în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare, respectiv de pronunţare de către instanţa de recurs asupra recursului şi nu modificarea propriu-zisă a motivelor de recurs sau a temeiurilor legale invocate.

Instanţa de control judiciar reţine aşadar precizarea sub aspectul solicitării modalităţii de pronunţare asupra recursului, (casare cu reţinere şi nu casarea cu trimitere spre rejudecare) caz în care nu se pune problema tardivităţii invocate, precizând totodată că în analiza întreprinsă asupra motivelor de recurs înfăţişate sunt avute în vedere temeiurile în drept şi argumentele de fapt cuprinse în cererea iniţială de recurs a recurentei pârâte ADR SE.

5.2. Asupra recursului declarat de reclamanta SC A. SA împotriva considerentelor Sentinţei civile nr. 3305 din 10 decembrie 2015

Astfel cum s-a arătat şi în cuprinsul cererii de recurs, recurenta reclamantă a criticat două dintre considerentele instanţei de fond cuprinse în motivarea sentinţei atacate, şi a solicitat modificarea lor, precizând că interesul său în tranşarea acestor aspecte este indiscutabil, cu atât mai mult cu cât dezlegarea prezintă relevanţă şi din perspectiva altor proiecte aflate într-o situaţie similară.

Un prim considerent criticat de reclamanta-recurentă este cel înfăţişat în para 2 de la pag. 10 a sentinţei, prin care, judecătorul fondului a arătat că "devine lipsit de relevanţă a mai analiza raportul dintre activităţile principale şi activităţile secundare ale firmei de consultanţă, din moment ce B. SRL avea ca obiect principal de activitate unul dintre codurile CAEN solicitate de ADRRDSE".

Contrar celor susţinute de recurenta- reclamantă, în opinia instanţei de control judiciar acest considerent nu se impune a fi nici modificat, reformulat şi nici înlăturat, pe de o parte, pentru că este parte a raţionamentului structurat şi a argumentaţiei logic înfăţişate de judecătorul fondului în susţinerea soluţiei adoptate, aceea de admitere a acţiunii reclamantei, iar, pe de altă parte, dat fiind conţinutul său efectiv, rezumativ, ce reprezintă practic justificarea non-analizei juridice, aspect care, nu este însă de natură a o vătăma pe reclamantă.

În plus, altfel cum rezultă din chiar motivarea recursului, recurenta solicită practic completarea, respectiv extinderea motivării în sensul propus de ea şi nicidecum înlăturarea considerentului sus arătat, care, în forma existentă nu conţine nicio dezlegare în fapt şi nici în drept.

Cel de-al doilea considerent criticat prin cererea de recurs vizează, în esenţă, înlăturarea apărării reclamantei în sensul că regulile existente în Ghidul Solicitantului ar prezenta doar un caracter facultativ.

Înalta Curte arată că nu împărtăşeşte opinia şi susţinerile recurentei reclamante nici sub acest aspect în condiţiile în care, şi în aprecierea sa şi, pentru aceleaşi argumente, Ghidul Solicitantului este un act administrativ cu forţă obligatorie şi nu doar cu rol de îndrumare, simpla împrejurare că unele din prevederile sale pot fi apreciate ca fiind restrictive prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, şi chiar anulate pe cale judecătorească (a se vedea în acest sens Sentinţa nr. 4507 din 22 noiembrie 2017, nedefinitivă, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal) nefiind de natură a-i conferi un caracter facultativ, cum bine a reţinut şi instanţa de fond.

Prin urmare, faţă de considerentele înfăţişate, recursul recurentei reclamante vizând parte din considerentele sentinţei atacate, urmează a fi respins ca nefondat.

5.3. Asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (AMPOSCCE), prin Ministerul Finanţelor Publice

Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSCCE a susţinut nelegalitatea sentinţei atacate din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte evaluarea îndeplinirii de către firma B. S.R.L. a condiţiilor de eligibilitate cuprinse în Ghidul Solicitantului - Cap. III.3 lit. a) cu referire specială la domeniul principal de activitate Cod CAEN.

Contrar susţinerilor recurentului pârât, instanţa de control judiciar arată că împărtăşeşte analiza efectuată de judecătorul fondului şi evaluarea probatoriului administrat în sensul că, în urma propriului demers de verificare a conţinutului acestuia, constată, deopotrivă, că menţiunea cu privire la prestatorul B. SRL, care a realizat activitatea de consultanţă, având ca obiect de activitate principal unul dintre codurile CAEN menţionate expres de autoritatea publică, respectiv codul CAEN 7022 - Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, se regăsea în documentul intitulat Furnizarea de informaţii, document a cărui valoare probantă nu poate fi negată.

Instanţa de control judiciar arată totodată că este nu doar corectă din perspectiva juridică dar şi deplin raţională interpretarea judecătorului fondului în sensul că, validarea conduitei administrative doar pentru considerente de ordin formal, în condiţiile în care, în plan material, cerinţa litigiului a fost îndeplinită, n-ar face decât să genereze efecte lipsite de proporţionalitate în raportul juridic dintre finanţator şi finanţat.

În plus, în completarea celor reţinute în cuprinsul sentinţei atacate, Înalta Curte reţine conţinutul adresei nr. x din 4 martie 2016, emisă de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), depusă în dosarul de recurs la care este ataşată şi furnizarea de informaţii extinse cu privire la aceeaşi societate B. SRL, din cuprinsul căreia rezultă, în esenţă, că această societate, înfiinţată în luna august 1997 sub denumirea iniţială de C. S.R.L., avea ca obiect de activitate principală, încă de la înfiinţare Activităţi de studiere a pieţei şi de sondaj-cod CAEN 7413 şi Activităţi de consultare pentru afaceri şi management-cod CAEN 7414, prin actele adiţionale ulterioare schimbându-se doar denumirea şi completarea obiectului de activitate.

Din actele adiţionale depuse rezultă totodată, raportat la modificările succesive şi înregistrările parţiale la ONRC că obiectul principal de activitate al societăţii (a se vedea în acest sens Actul adiţional la statutul societăţii autentificat nr. 1749 din 26 septembrie 2001 depuse în susţinerea Cererii de înregistrare nr. x din 15 noiembrie 2001), era reprezentat la data depunerii cererii de rambursare de codul CAEN 7414 - Activităţi de consultare pentru afaceri şi management, neefectuându-se modificări cu privire la textul suplimentar al celorlalte activităţi în sensul radierii acestora.

În fine, se atestă în cuprinsul aceleaşi documentaţii că, prin Cererea de înregistrare nr. x din 1 aprilie 2015, societatea B. SRL a solicitat, printre altele, înregistrarea în Registrul comerţului a unor modificări referitoare la schimbarea activităţii principale a societăţii din cod CAEN 6311 - Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web şi activităţi conexe, în cod CAEN 6202 - Activităţi de consultanţă în tehnologia informaţiei, aspect care, o dată în plus, pune în evidenţă aprecierile pur formale ale autorităţilor pârâte generatoare de efecte lipsite în mod evident de proporţionalitate.

În considerarea celor arătate, apreciind aşadar că nu sunt susţinute criticile recurentului-pârât, Înalta Curte va respinge ca nefondat şi acest recurs.

5.4. Asupra recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR SE)

Recurenta pârâtă ADR SE a indicat în cererea sa de recurs, ca prim temei al demersului său procesual, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ce vizează, în esenţă, nemotivarea hotărârii, respectiv că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, cu precizarea că în cauză este incidentă ipoteza motivării contradictorii.

Nu este întemeiată această susţinere, în condiţiile în care instanţa de control judiciar apreciază că motivarea sentinţei atacate satisface cu totul cerinţele art. 425 C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare arătat, constând în motivarea contradictorie.

Nu poate fi primită interpretarea recurentei pârâte ADR SE în sensul că hotărârea instanţei de fond ar fi reţinut, cu privire la acelaşi înscris, două teze contradictorii, în condiţiile în care, Înalta Curte constată, din considerentele hotărârii, că argumentaţia judecătorului fondului s-a întemeiat chiar pe conţinutul înscrisului în discuţie, respectiv a Adresei de furnizare informaţii nr. 311710 din 31 iulie 2014 în care, în secţiuni diferite este adevărat, se regăsesc tocmai menţiunile care au fost redate şi analizate, astfel că nu se poate reţine nicio contradicţie în motivare şi respectiv nici în raţionamentul expus, în sensul că B. SRL avea ca obiect principal de activitate unul dintre codurile CAEN solicitate de ADRRDSE.

În ceea ce priveşte criticile recurentei pârâte ADR SE subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dată fiind similitudinea acestora cu cele invocate de recurentul pârât Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSCCE, Înalta Curte apreciază că îşi menţin valabilitatea argumentele înfăţişate în analiza respectivului recurs, la pct. 6.3 din prezenta decizie, astfel că nu se impune reluarea lor, urmând a susţine în consecinţă şi soluţia de respingerea acestui recurs ca nefondat.

Prin urmare, faţă de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al tuturor criticilor analizate, reconfirmând legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să respingă ca nefondate recursurile promovate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (AMPOSCCE), prin Ministerul Finanţelor Publice şi de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR SE) - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice împotriva Sentinţei civile nr. 3305 din 10 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva considerentelor Sentinţei civile nr. 3305 din 10 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM