Legality of State subsidies for cultural support to overseas Romanians and the scope of public audit powers under Law No. 321/2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în calitate de conducător al Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (DRP) a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi - Departamentul IV solicitând anularea Încheierii nr. IV din 60 din 5 iulie 2012, a Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011 emise de pârâtă, să se constate că Raportul de audit al performanţei nr. x din 27 aprilie 2012 (în continuare, Raportul de audit) şi procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia controlului efectuat la Ministerul Afacerilor Externe din 27 aprilie 2012 (în continuare, proces-verbal) nu au fost legal întocmite şi fundamentate, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Curtea de Conturi a formulat Întâmpinare prin care a invocate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât actele emise de Curtea de Conturi au avut drept destinatar Ministerul Afacerilor Externe şi nu Departamentul condus de reclamant.

Reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză a Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de intervenient propriu, conform art. 58 C. proc. civ., invocând dispoziţiile art. *161 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile pct. 174, pct. 181, pct. 225 din Regulament, iar prin încheierea din 17 septembrie 2010 instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie forţată a Ministerului Afacerilor Externe.

Intervenientul Ministerul Afacerilor Externe a formulat Întâmpinare şi a solicitat admiterea acţiunii formulate de reclamant.

Prin acţiunea înregistrată la data de 21 august 2012 sub nr. x/2012, reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută şi să se dispună anularea actelor de control încheiate de pârâtă în urma acţiunii de audit al performanţei "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni" derulat la sediul reclamantei, constând în: Procesul-verbal de constatare, Rapoartele de audit al performanţei nr. 1558 din 2 mai 2012, respectiv nr. 4421 din 27 aprilie 2012, Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 emisă de către Departamentul IV din cadrul pârâtei, Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, acte încheiate cu încălcarea normelor legale privind competenţa, respectiv cu depăşirea atribuţiunilor de control de către pârâtă; în secundar, în cazul în care se vor menţine actele de control arătate ca valabile, reclamantul solicită să se dispună anularea măsurilor stabilite în sarcina sa, prin Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, menţinute prin Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012, ca netemeinice şi nelegale, cu consecinţa anulării întregii decizii a pârâtei.

Pârâta Curtea de Conturi a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, prezentând măsurile dispuse prin Decizia nr. 12/2012 şi motivele pentru care a fost respinsă contestaţia formulate împotriva acesteia.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2013, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A.

În cauză au formulat cereri de intervenţie în interesul reclamantului Departamentul pentru Românii de Pretutindeni intervenienţii A. şi B., cereri care au fost admise în principiu la termenul de judecată din 1 octombrie 2012, iar la termenul de judecată din 27 mai 2013 a fost admisă excepţia conexităţii şi s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2012 la Dosarul nr. x/2012.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a cererilor de intervenţie accesorie.

Au fost depuse la dosar actele administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestora.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării, pentru considerentele cuprinse în încheierea de şedinţă de la acel termen.

În primul ciclu procesual, încheiat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 553 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi intervenientul în interes propriu Ministerul Afacerilor Externe, precum şi cererea formulată de reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă şi intervenienţii accesorii în interesul reclamantului, A. şi B. De asemenea, a respins cererile de intervenţie accesorie formulate de B. şi A.

Prin Decizia civilă nr. 2889 din 25 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de A., Ministerul Afacerilor Externe şi B., a casat sentinţa nr. 553 din 18 februarie 2014 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2012*, la data de 11 februarie 2016.

Potrivit considerentelor instanţei de control judiciar, în rejudecare a fost administrată proba cu expertiză, solicitată de reclamantul A. şi intervenienţii - accesorii, raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul C. fiind depus la dosar, împreună cu răspunsul la obiecţiuni .

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 606 din 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea principală formulată de reclamantul A. (conducător al Departamentului pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe), în contradictoriu cu intervenientul în interes propriu Ministerul Afacerilor Externe, în nume propriu şi ca reprezentant al Departamentului pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni (în prezent Ministerul pentru Românii de Pretutindeni şi cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, ca nefondată.

Totodată, a fot respinsă cererea conexă formulată în Dosarul nr. x/2012 de reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondată, precum şi cererile de intervenţie accesorie formulate în Dosarul nr. x/2012, de intervenienţii A. şi B., ca nefondate.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Auditorii publici externi din cadrul Departamentului IV al Curţii de Conturi a României au desfăşurat acţiunea de audit al performanţei "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009" la Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (denumit în continuare MAE - DPRRP).

Abaterile de la legalitate şi regularitate constatate au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 2 mai 2012, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, prin care s-au dispus măsuri în sarcina ordonatorului de credite al MAE, pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora, conform prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată şi art. 174 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (denumit în continuare RODAS) aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curţii de Conturi a României.

Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în temeiul Regulamentului menţionat, conducerea MAE a formulat contestaţia înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x din 8 iunie 2012 care a fost respinsă prin Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012.

Anularea Deciziei nr. 11 din 28 mai 2012, a încheierii de soluţionare a contestaţiei şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii lor formează obiectul Dosarului nr. x/2012.

Totodată, pârâta a desfăşurat şi acţiunea de audit al performanţei "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în perioada 2010 - 2011" la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (denumit în continuare DRP).

Abaterile de la legalitate şi regularitate constatate au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 7 mai 2012, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, prin care s-au dispus măsuri în sarcina ordonatorului de credite al DRP, atât pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate şi regularitate, cât şi pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora, conform prevederilor art. 33 alin. (3) şi 43 din Legea nr. 94/1992, republicată şi art. 174 din RODAS.

Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în temeiul Regulamentului menţionat, conducerea DRP a formulat Contestaţia înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x din 21 iunie 2012 care a fost respinsă prin Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012.

Anularea Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, a încheierii de soluţionare a contestaţiei şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii lor formează obiectul Dosarului conex nr. x/2012.

Cu privire la neregularităţile procedurii administrative derulate de pârâta Curtea de Conturi în dosarele conexate, instanţa a reţinut următoarele:

a) Potrivit Legii nr. 94/1992 Curtea de Conturi a României exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, iar în exercitarea acestei competenţe generale îşi desfăşoară activităţile specifice inclusiv asupra statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome. (art. 21 şi 23 lit. a)

Totodată, art. 24 din Legea nr. 94/1992 extinde atribuţiile pârâtei şi asupra oricărei persoane care administrează şi/sau utilizează fonduri publice.

Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 27/2010 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni - DRP, denumit în continuare Departamentul, se organizează şi funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, fondurile pentru funcţionarea Departamentului şi cele pentru realizarea proiectelor destinate românilor de pretutindeni fiind asigurate de la bugetul de stat, conform art. 6 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, această instituţie se încadrează în cele enumerate la art. 23 lit. a) din Legea nr. 94/1992, fiind prevăzută expres de lege competenţa pârâtei de a verifica modul de utilizare a sumelor alocate de la buget Departamentului.

Menţiunea din art. 6 alin. (3) al H.G. nr. 27/2010 în sensul că Verificarea respectării dispoziţiilor prevăzute la alin. (2) se realizează prin compartimentul de control din cadrul Secretariatului General al Guvernului nu poate avea ca efect înlăturarea competenţei generale a Curţii de Conturi în materia verificării modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului, ţinând cont pe de o parte de ierarhia actelor normative, precum şi de normele de tehnică legislativă. Hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea executării legilor, având o forţă juridică inferioară acestora, astfel că nu pot modifica, deroga ori abroga dispoziţii ale unei legi, fie ea organică sau ordinară.

Curtea a apreciat că art. 6 alin. (3) poate cel mult să instituie competenţa Secretariatului General al Guvernului în sensul unei supravegheri permanente a DRP în ceea ce priveşte utilizarea sumelor alocate de la buget, fără a putea exclude însă competenţa pârâtei stabilită prin Legea nr. 94/1992.

b) În ceea ce priveşte susţinerile reclamanţilor privind nelegalitatea rapoartelor de audit, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor legale enunţate mai sus, competenţa Curţii de Conturi are în vedere verificarea modului de administrare a resurselor financiare publice, prin identificarea situaţiilor specifice în care aceste fonduri nu sunt utilizate conform principiilor eficienţei, economicităţii şi eficacităţii.

Contrar aspectelor enunţate în cererile conexe, ambele rapoarte de audit contestate în cauză prezintă relaţia dintre obiectivele specifice programului auditat, criteriile de audit utilizate pentru evaluarea performanţei, constatările şi concluziile auditului, fiind evidentă legătura de cauzalitate între activitatea entităţii verificate (finanţarea proiectelor destinate sprijinirii activităţilor desfăşurate de românii care trăiesc în afara graniţelor ţării) şi neregularităţile identificate (efectuarea nelegală a unor cheltuieli din fonduri publice).

Pe de altă parte, dispoziţiile punctelor 419 - 421 din RODAS nu prevăd o sancţiune în cazul nerespectării punctuale a tuturor elementelor ce ar trebui cuprinse în raportul de audit al performanţei însă, în măsura în care nu lipsesc elemente esenţiale al raportului, sancţiunea nulităţii întregului proces-verbal ar fi disproporţionată în lipsa dovedirii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod. În plus, în cauza de faţă se constată că pretinsa nerespectare a dispoziţiilor din Regulament cuprinde critici ce vizează în special modul de interpretare a concluziilor echipei de control şi modalitatea de corelare a constatărilor acesteia cu obiectul controlului, însă fundamentarea legală a concluziilor va fi analizată de instanţă în cadrul nelegalităţilor de ordin substanţial.

c) Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare al reclamantului A., Curtea a reţinut că acesta invocă omisiunea pârâtei de a răspunde la Obiecţiunile înregistrate sub nr. x din 18 mai 2012 şi la Contestaţia înregistrată sub nr. x din 20 iunie 2012 .

Instanţa a observat că înscrisul intitulat Obiecţiuni vizează Raportul de Audit al Performanţei întocmit în data de 27 aprilie 2012 şi procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia auditului performanţei desfăşurat la Ministerul Afacerilor Externe în perioada 14 martie 2012 - 27 aprilie 2012. Or, în această perioadă reclamantul nu avea calitatea de conducător al entităţii verificate în sensul art. 120 din RODAS, nefiind ministru al Afacerilor Externe, ci era conducătorul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care la momentul verificării nu avea personalitate juridică, Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 emisă în urma acestui control vizând exclusiv ordonatorul de credite al Ministerului Afacerilor Externe. De altfel, inclusiv reclamantul recunoaşte, prin cererea de introducere în cauză a intervenientului MAE că aceasta a fost instituţia verificată în cadrul acţiunii de audit al performanţei "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009".

Aşadar, întrucât obiecţiunile nu au fost formulate de conducătorul entităţii verificate, ci de o altă persoană, nu exista nici obligaţia pârâtei de a le analiza în cuprinsul Încheierii nr. 60 din 5 iulie 2012, unde, de altfel, se regăseşte motivarea instituţiei pârâte cu privire la înlăturarea fiecărui motiv de nelegalitate invocat de conducerea MAE.

Totodată, Curtea a observat şi că înscrisul intitulat Contestaţie vizează Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, însă Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012 a avut ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei 11 din 28 mai 2012. Cele două decizii au avut la bază acţiuni de audit ce au vizat, într-adevăr, acelaşi program, însă pentru perioade distincte, astfel că nu exista nici un motiv pentru ca pârâta să răspundă, în cadrul analizei legalităţii acţiunii de audit referitoare la anul 2009, unor susţineri ce vizează nelegalitatea acţiunii de audit pentru perioada 2010 - 2011.

d) Instanţa a înlăturat criticile reclamantului cu privire la schimbarea temeiurilor de drept în ceea ce priveşte constatările pe parcursul procedurii administrative, întrucât inclusiv în cadrul proceselor-verbale şi a rapoartelor de audit este menţionată încălcarea unor dispoziţii legale atât din Legea nr. 299/2007, cât şi din Legea nr. 321/2006, susţinerile fiind neîntemeiate sub acest aspect.

e) Nu au fost reţinute nici susţinerile privind autoritatea lucrului administrat, în lipsa unor dispoziţii legale care să consacre existenţa acestei instituţii de drept. Constatările pârâtei în urma unor acţiuni de audit ce au vizat perioade anterioare celei în discuţie în prezentele cauze conexate nu pot avea efectele dorite de reclamant, atât timp cât nu au vizat aceeaşi perioadă şi acelaşi program cu cele ce au făcut obiectul actelor administrative contestate în cauză.

Cu privire la măsurile dispuse în urma celor două contracte s-a considerat că susţinerile reclamanţilor sunt nefondate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei soluţii s-a declarat recurs de către reclamanţii A. şi Ministerul pentru Românii de Pretutindeni şi de către intervenienţii A., B. şi Ministerul Afacerilor Externe.

I. În recursul declarat de A., după o scurtă prezentare a parcursului procedural, a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a încălcat art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nerespectând Decizia nr. 2889 din 25 septembrie 2015 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia de casare s-au stabilit obligaţii în sarcina instanţei de rejudecare, dar acestea nu au fost respectate deoarece:

- instanţa a pus în discuţie şi a încuviinţat doar în mod formal proba cu expertiză contabilă, sentinţa atacată conţinând doar câteva menţiuni marginale şi nesemnificative cu privire la Raportul de expertiză, care nu relevă de ce proba a fost încuviinţată, nici motivele pentru care a fost înlăturată la pronunţarea sentinţei;

- instanţa de fond nu a examinat în mod efectiv impactul pe care obiecţiunile recurentului le-ar fi avut asupra activităţii de control şi asupra măsurilor luate de Curtea de Conturi;

- instanţa de fond nu a examinat în mod efectiv dacă finanţările acordate de instituţiile publice se încadrau în categoriile de programe, proiecte şi acţiuni enumerate de Legea nr. 321/2006;

- nesocotirea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. atrage nulitatea sentinţei atacate.

A fost invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii

În legătură cu acest motiv de recurs a fost criticată soluţia instanţei de fond deoarece:

- sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a pct. 165 şi 220 din Regulamentul din 2010 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi pentru că nu a examinat efectiv schimbarea temeiurilor de către Curtea de Conturi în timpul controlului fără dispunerea unei verificări.

Astfel, în ceea ce priveşte acordarea premiilor în bani unor personalităţi culturale române, sprijinul acordat preoţilor din Mitropolia Basarabiei, bursele de studiu în cadrul proceselor-verbale şi a rapoartelor de audit, Curtea de Conturi a considerat, iniţial, că acestea încalcă dispoziţiile Legii nr. 500/2002 şi ale Legii nr. 299/2007, care nu ar fi permis acordarea de premii, burse, indemnizaţii în bani, iar, ulterior, în cadrul deciziilor şi încheierilor, Curtea de Conturi a revenit asupra acestor constatări, susţinând că acordarea sumelor de bani era posibilă în temeiul Legii nr. 321/2006, dar că aceste cheltuieli nu se încadrează în niciuna dintre acţiunile destinate românilor de pretutindeni menţionate în pct. I al anexei Legii nr. 321/2006.

- instanţa de fond a validat în mod greşit inconsecvenţa Curţii de Conturi cu privire la acţiunile auditate în ani diferiţi, având în vedere că s-a recunoscut de către Curtea de Conturi că a efectuat un audit financiar al contului de execuţie al Departamentului atât pentru anul 2007, cât şi pentru anul 2008 şi că cheltuielile identice nu au fost considerate abateri;

- sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 4 din Legea nr. 321/2006, în sensul că instanţa de fond realizează o gravă eroare de interpretare a legii considerând că Ministerul Afacerilor Externe şi Departamentul Românilor de Pretutindeni aveau obligaţia de a derula programe, proiecte sau acţiuni în sprijinul românilor de pretutindeni şi că nu există nicio evaluare şi selectare a programelor finanţate în cadrul instituţiilor publice controlate.

Atât cu privire la Încheierea nr. IV/60 din data de 5 iulie 2012 şi a Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011, cât şi referitor la Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012 şi a Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, instanţa de fond a respins acţiunea cu privire la acordarea de premii unor membrii ai comunităţii româneşti, plata onorariilor a 124 de preoţi din Mitropolia Basarabiei, bursele de cercetare-documentare, finanţarea achiziţionării gheretelor de distribuţie a presei cu această motivare.

Însă, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 321/2006, acordarea de finanţări nerambursabile se face pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acţiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul MAE, iar conform înscrisurilor depuse la dosar această selecţie s-a făcut prin întocmirea Memorandumurilor interne pentru justificarea finanţărilor, procese-verbale ale comisiei de evaluare şi selectare a proiectelor, la care au fost ataşate punctajele de evaluare, cu respectarea Anexei I a Ordinului nr. 1065/2008.

- instanţa de fond a aplicat punctual, pentru fiecare măsură în parte, în mod greşit prevederile Legii nr. 321/2006, considerând că finanţările acordate au încălcat prevederile legale întrucât cheltuielile se încadrează în tipul de acţiune pentru sprijinirea românilor de pretutindeni permise de pct. I al anexei la Legea nr. 321/2006, lit. k) şi p), iar neevidenţierea corectă a acţiunilor în baza cărora se realizează aceste cheltuieli în documentaţia de aprobare reprezintă o eroare formală şi nu conduce la nelegalitatea cheltuielii.

Pentru o parte din constatările din Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012 şi Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, criticile recurentului sunt comune cu cele prezentate, iar pentru alte măsuri a fost criticată soluţia instanţei de fond. Astfel:

- distribuirea de presă românească în Republica Moldova

Soluţia a fost considerată greşită pentru că nu s-a ţinut seama de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 321/2006 şi de faptul că finanţarea şi-a atins scopul pentru care a fost acordată.

- înfiinţarea şi dezvoltarea postului de radio - D.

Instanţa de fond, la rejudecare a reţinut că D. reprezintă un post de radio naţional, iar în temeiul pct. I lit. d) din anexa la Legea nr. 321/2006, finanţări se pot acorda numai posturilor de radio locale, or, astfel se realizează o greşită interpretare a legii deoarece lit. d) pct. I din anexa la Legea nr. 321/2006 menţionează termenul de radio "local" şi oricum, din Adresa nr. x din 2 mai 2012 eliberată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, postul de radio D. nu este radiodifuzor cu acoperire naţională pe teritoriul Republicii Moldova.

- bustul mareşalului E.

Instanţa a reţinut că nu există dovada că bunurile au fost executate şi recepţionate, or, neregulile Curţii de Conturi au fost de natură contabilă, existând îndoială cu privire la momentul recepţiei.

- F., manuale de religie pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diaspora şi cărţile de formare şi educaţie religioasă.

Instanţa a reţinut că documentele justificative prezentate pentru decontarea cheltuielilor nu îndeplineau cerinţele prevăzute de lege, dar nu s-a ţinut seama că expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat documentele justificative aferente acestor cheltuieli şi a concluzionat că au fost respectate reglementările legale.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului.

II. Recursul declarat de reclamantul-intervenient Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că:

- instanţa de judecată nu a realizat o cercetare temeinică a fondului, iar sentinţa pronunţată nu îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond nu a procedat la o soluţionare a cauzei, preluând în totalitate concluziile Curţii de Conturi, neoferind nicio motivare pentru respingerea argumentelor părţilor sau a concluziilor expertului.

Referitor la Decizia nr. 11 din 28 mai 2012

În primul rând, s-a invocat faptul că instanţa de fond nu a efectuat o analiză comparativă a două acte normative: Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi a modului de repartizare şi de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate şi Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, pentru că dacă aceasta ar fi fost făcută, s-ar fi putut constata că singura lege aplicabilă în ceea ce priveşte programele desfăşurate de către minister este Legea nr. 321/2006.

În al doilea rând, s-a precizat că prin Ordinul MAE nr. 1065/2008 s-a aprobat, în baza Legii nr. 321/2006, procedura de elaborare a documentaţiilor de evaluare, selectare şi aprobare a programelor, proiectelor şi acţiunilor.

A fost criticată soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte:

- Măsura nr. 1 privind angajarea şi plata în anul 2009 de cheltuieli cu premii în suma de 42.970 RON unor membrii ai comunităţii româneşti, pentru apărarea şi promovarea identităţii culturale şi lingvistice româneşti.

S-a apreciat că reţinerea instanţei de fond cum că aceste premii au fost acordate fără respectarea prevederilor legale în domeniul acordării de finanţări nerambursabile în sprijinul românilor de pretutindeni este netemeinică, atâta timp cât în conformitate cu prevederile art. 2 pct. II lit. x) din Anexa la Legea nr. 321/2006 "pentru finanţarea programelor, proiectelor sau acţiunilor prevăzute la pct. I se pot acoperi cheltuielile ocazionate de: x) onorarii, indemnizaţii, premii, burse, burse de studiu, burse de merit şi alte asemenea cheltuieli.

De asemenea, prin Ordinul nr. 1065/2008 s-a stipulat faptul că premiile acordate vor fi în bani, iar limita maximă a premiilor este de 3.000 euro, astfel că posibilitatea acordării premiilor în bani este expres prevăzută de legislaţia în vigoare la acel moment, fapt confirmat şi prin Raportul de expertiza contabilă.

Totodată trebuie precizat că instanţa nu a analizat temeinic actele depuse la dosar raportat şi la concluziile din raportul de expertiză întocmit în cauză, întrucât, aşa cum se poate observa, la baza fiecărei acţiuni de premiere a existat o notă de fundamentare. Premiile s-au acordat persoanelor fizice care îndeplineau condiţiile din Legea nr. 299/2007, din bugetul alocat în acest sens, ori din această perspectivă rolul şi scopul Departamentului tocmai la astfel de activităţi se referea.

- Măsura nr. 2 din decizie privind susţinerea financiară din fondurile MAE a Mitropoliei Basarabiei pentru plata onorariilor în sumă de 372.000 RON a unui număr de 124 preoţi slujitori.

Curtea de Conturi a reţinut faptul că aceste finanţări încalcă prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 299/2007, precum şi a art. 2 şi 10 din Legea nr. 321/2006.

Aşa cum se poate observa, instanţa de fond, mergând pe aceleaşi considerente, fără a face o interpretare juridică a prevederilor legale şi preluând întocmai susţinerile Curţii de Conturi, apreciază că nu au fost respectate prevederile legale în materie cu privire la acordarea de finanţări.

Selectarea programului de acordare a unor fonduri nerambursabile reprezentând onorariile deservenţilor Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română) a avut loc în baza unui proiect elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 321/2006 şi a Ordinului ministrului afacerilor externe nr. 1065/2008 de aprobare a Procedurii de elaborare a documentelor de evaluare, selectare şi aprobare a programelor, proiectelor sau acţiunilor, precum şi derularea şi utilizarea fondurilor alocate pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi Normelor de acordare a burselor şi premiilor din fondurile alocate prin bugetul MAE pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora.

Faptul ca aceste plăţi au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în materie a fost constatat şi prin expertiza contabilă efectuată în cauză, prin care s-a stabilit că pentru aceste finanţări a fost respectat cadrul legal şi există documente justificative pentru plăţile făcute.

S-a apreciat că, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale, instanţa de fond nu a analizat dacă această acţiune poate fi încadrată în prevederile Legii nr. 321/2006, fapt ce a condus la pronunţarea unei hotărâri netemeinice.

- Măsura nr. 3 din decizie privind acordarea unor burse de cercetare-documentare în sumă totală de 30.180 RON.

Curtea de Conturi a reţinut faptul că nu rezultă sprijinul concret care a fost acordat românilor de pretutindeni.

Aşa cum se poate observa din sentinţa pronunţată şi în această situaţie instanţa a dat dovadă de o verificare superficială a incidenţei prevederilor legale, preluând, susţinerile pârâtei.

În ceea ce priveşte bursele acordate, sediul materiei pentru acordarea finanţării nerambursabile îl reprezintă Legea nr. 321/2006 (art. 1, art. 2, pct. II lit. x) din Anexa la lege şi nu de dispoziţiile Legii nr. 299/2007 care reglementează bursele acordate statului român, pe teritoriul României prin Institutul G.

Potrivit pct. 1 lit. m) şi n) din Anexa la Legea nr. 321/2006, participarea la seminarii, cursuri, colocvii, etc poate avea loc atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind acţiuni pentru sprijinirea românilor de pretutindeni, expres menţionate în lege.

S-a subliniat faptul că art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 299/2007 se referă la drepturile etnicilor români de a beneficia de burse oferite de statul român prin Ministerul Educaţiei, aspect reglementat separat prin Metodologia de şcolarizare a cetăţenilor de origine etnică română.

În ceea ce priveşte observaţia auditorilor privind organizarea unui concurs pentru acordarea burselor, s-a menţionat că au fost făcute publice condiţiile de acordare a burselor, pe site-ul MAE, la acel moment şi că expertiza contabilă efectuată a stabilit faptul că pentru aceste finanţări a fost respectat cadrul legal şi există documente justificative pentru plăţile făcute, iar instanţa de judecată nu a motivat înlăturarea concluziilor din raportului de expertiză.

- Măsura nr. 4 din decizie privind plata onorariului unui artist român pentru susţinerea concertului de la Chişinău cu ocazia sărbătoririi zilelor oraşului în anul 2009.

Curtea a reţinut în mod eronat faptul că Asociaţia Obştească H. nu a făcut dovada utilizării banilor pentru plata artistului I.

Instanţa motivează faptul că nu s-a dovedit realitatea serviciilor prestate, întrucât "Decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2009 nu conferă împuternicitului J. dreptul de a încasa suma artistului I. (...)".

Aşa cum rezultă din documentele depuse la dosar, Asociaţia Obştească H. a depus cerere de finanţare în cadrul Programului "K." pentru finanţarea manifestărilor culturale organizate la Chişinău cu ocazia sărbătorii "Hramul oraşului Chişinău".

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 321/2006 "decontarea sumelor finanţate se realizează în conformitate cu prevederile de drept comun în materie, cu respectarea clauzelor cuprinse în contractele încheiate de beneficiarul finanţării nerambursabile pentru realizarea programelor, proiectelor şi acţiunilori.

Raportat la documentele depuse în justificarea sumei primite cu titlu de finanţare nerambursabilă şi ţinând seama de faptul că Asociaţia a prezentat contractul încheiat cu impresarul artistului justifică suma, beneficiarul îndeplinindu-şi toate obligaţiile asumate prin contractul de finanţare.

S-a considerat că documentele prezentate şi menţionate chiar de către instanţă, atestă efectuarea plăţii către artist pentru prestaţia sa, respectiv: Decizia nr. 1/2009 a SC L. SRL, Contractul de prestări servicii nr. x din 14 octombrie 2009 şi Dispoziţia de plată nr. x din 14 octombrie 2009, fapt confirmat şi prin raportul de expertiză întocmit.

Referitor la Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012

În ceea ce priveşte Decizia Curţii de Conturi nr. 12 din 1 iunie 2012 s-a apreciat că sentinţa instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii.

Întreaga activitate de control desfăşurată nu a ţinut seama de faptul că la baza finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea românilor de pretutindeni se află Legea nr. 321/2006, act normativ de nivel superior care reglementează atât procedura de acordare a finanţărilor nerambursabile, precum şi categoriile de cheltuieli care pot fi decontate în cadrul derulării programelor destinate sprijinirii românilor de pretutindeni.

Prin urmare, există cadrul legal necesar pentru acordarea finanţărilor, atâta timp cât la data controlului existau reglementări de nivel superior privind procedura, programele, proiectele şi categoriile de cheltuieli ce pot fi decontate.

Prin Decizia Curţii de Conturi nr. 12 din 1 iunie 2012 au fost constatate un număr de 20 de aşa zise deficienţe, numerotate de la 1 - 20.

- Măsura nr. 1 din decizie privind finanţarea unor proiecte destinate sprijinirii activităţilor desfăşurate de românii care trăiesc în afara graniţelor ţării s-a efectuat în perioada 2009 - 2011 fără a avea la bază strategii guvernamentale şi nici programe sau strategii sectoriale privind sprijinirea comunităţilor de români şi fără a fi îndeplinită obligaţia de a încheia şi dezvolta parteneriate cu asociaţiile şi organizaţiile reprezentative ale românilor care trăiesc în afara graniţelor, contrar prevederilor art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 27/2010 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Instanţa de fond apreciază prin sentinţa pronunţată că măsura Curţii de Conturi este legală fără însă a avea o argumentaţie concretă, formulând concluzii cu caracter generic şi neprecizând împrejurările de fapt şi motivele de drept care au format convingerea instanţei, în sensul că acordarea de finanţări nerambursabile trebuia făcută având la bază o strategie guvernamentală privind sprijinirea comunităţilor de români, aprobată prin Hotărâre de Guvern.

S-a apreciat că această reţinere a instanţei este eronată, motivat de faptul că finanţările în perioada menţionată nu au fost acordate în baza H.G. nr. 27/2010, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 12 ianuarie 2010.

Opinia aplicării prevederilor unei legi emise în anul 2010 pentru finanţări acordate în anul 2009 este greşită şi încalcă principiul de drept privind neretroactivitatea legii.

Astfel că reţinerea instanţei, pe baza susţinerii Curţii de Conturi, privind acordarea de finanţări fără a avea la bază o strategie guvernamentală în domeniu este eronată, întrucât echipa de audit nu avea competenţa de a formula astfel de concluzii, atâta vreme cât a avut cunoştinţă de existenţa unui act normativ de nivel superior care reglementează, în concret, ce tipuri de programe pot fi finanţate, precum şi categoriile de cheltuieli ce pot fi decontate în cadrul programelor şi proiectelor, în speţă Legea nr. 321/2006.

- Măsura nr. 2 din decizie privind constatarea echipei de audit că la nivelul Departamentului nu au fost elaborate proiecte de buget anuale pentru cheltuielile aferente finanţărilor nerambursabile a activităţii românilor de pretutindeni, contrar prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Faţă de reţinerea instanţei de fond privind încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 s-a apreciat că aceasta este contrară prevederilor art. 28 - 29 şi 33 - 34 din Legea nr. 500/2002, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 6 din H.G. nr. 27/2010, Departamentul era condus de către un secretar de stat, numit prin decizia primului-ministru, care era şi ordonator terţiar de credite, iar fondurile pentru funcţionarea Departamentului şi cele pentru realizarea proiectelor erau asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatul General al Guvernului. Mai mult, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, ordonatorii terţiari de credite utilizează fondurile alocate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, conform dispoziţiilor legale.

În contextul dat, s-a apreciat că prevederile invocate sunt aplicabile numai instituţiilor care au calitatea de ordonator principal de credite şi nu şi în cazul Departamentului, în care conducătorul avea calitatea de ordonator terţiar de credite.

- Măsura nr. 3 din decizie privind neelaborarea în perioada 2010 - 2011 a unor proceduri formalizate de control intern cu consecinţe în nerespectarea principiilor stabilite O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice.

S-a apreciat că faţă de cele reţinute de către instanţă prin sentinţa de fond, lipsa unei proceduri de achiziţii nu poate justifica prin ea însăşi nerespectarea art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, iar instanţa nu indică nici un text de lege încălcat în această situaţie.

Cu privire la efectuarea de achiziţii publice directe, fără a exista dovada efectuării unui studiu de piaţă, a selecţiei de oferte publice, s-a apreciat că această observaţie nu poate fi reţinută, întrucât conform art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 singura obligaţie a autorităţii contractante în cazul achiziţiilor directe este de a respecta pragul valoric de 15.000 EUR pentru fiecare achiziţie şi existenţa de documente justificative pentru achiziţie.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că obligaţiile limitative ale autorităţii contractante incumbă în cazul achiziţiilor ce depăşesc suma de 125.000 EUR, obligaţii cu privire la specificaţiile tehnice, publicarea unui anunţ de atribuire şi respectarea principiilor de atribuire.

Din cuprinsul textelor de lege nu rezultă că aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 este legată strict de realizarea unor proceduri formalizate pentru realizarea de achiziţii, instituţiile publice având obligaţia de a respecta prevederile legii achiziţiilor şi nu de a elabora procedurii proprii în domeniu.

- Măsura nr. 4 din decizie privind neevidenţierea costurilor reale ale proiectelor/programelor prin prezentarea detaliata în devize şi deconturi a elementelor de cost.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa reţine că documentele justificative prevăzute în Ghidul de finanţare în care erau prevăzute documentele justificative nu sunt suficiente şi nu justifică recepţia bunurilor, prestarea serviciilor sau execuţia lucrărilor. Aceste consideraţii sunt incomplete, generale şi nu pot susţine încălcarea vreunei prevederi legale.

Cererea de finanţare, cuprindea o secţiune specială privind devizul de cheltuieli, atât pe categorii, cât şi pe subcategorii de cheltuieli.

- Măsura nr. 5 privind din decizie privind nerespectarea dispoziţiilor legale privind existenta şi arhivarea documentelor justificative.

Referitor la aceste reţineri ale instanţei, s-a apreciat ca ele sunt netemeinice şi nelegale, având în vedere faptul ca exced competenţelor auditorilor Curţii de Conturi.

Cu privire la constatările de punctele 6 - 20, precum şi măsurile corelative dispuse prin Decizia contestată, s-a considerat că instanţa nu a realizat o aplicare corectă a prevederilor Legii nr. 321/2006, anexa 1 şi a celorlalte prevederi legale incidente, apreciind că nu s-au respectat principiile economicităţii, eficienţei, eficacităţii în utilizarea fondurilor publice. S-a apreciat ca toate reţinerile instanţei, fără o cercetare a fondului privind angajarea şi plata nelegală ori cheltuirea ineficace a unor sume de bani, menţionate la punctele 6 - 11 şi 15 - 18 din Decizie, respectiv cele referitoare la ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli, menţionate la punctele 12 - 14 din aceeaşi Decizie, astfel că măsurile dispuse sunt netemeinice şi nelegale.

- Acordarea de premii în sumă de 448.200 RON unor membri ai comunităţii româneşti, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa a reţinut că notele de fundamentare prin care ordonatorul terţiar de credite a aprobat suma finanţată nu se încadrează în prevederile Legii nr. 321/2006, în sensul că "nu evidenţiază acţiunea/proiectul în cadrul căruia a fost premiată persoană".

Procedând astfel, instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului chestiunii litigioase, întrucât a apreciat acest fapt fără a face o verificare concretă, în sensul dacă acţiunile personalităţilor premiate se încadrează în prevederile anexei I la Legea nr. 321/2006.

Aşa cum rezultă din acte şi constatat prin expertiza contabila întocmită, Departamentul a acordat premii în bani şi bunuri în temeiul Legii nr. 321/2006 .

Legea nr. 321/2006 reglementează regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinul romanilor de pretutindeni, având un caracter special faţă de Legea nr. 299/2007, fiind totodată şi o lege specială şi faţă de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, având un caracter derogatoriu de la aceasta, iar Anexa II lit. x) din Legea nr. 321/2006 prevede şi posibilitatea acordării de premii în bani.

- Angajarea şi plata sumei de 338.400 RON pentru un număr de 94 preoţi slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007.

Instanţa apreciază, eronat şi în această situaţie faptul că angajarea la plată s-a făcut fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006.

Aşa cum se poate observa din prevederile legale, acţiunea desfăşurată se încadrează la pct. 2 lit. o) din H.G. nr. 27/2010 şi lit. .o) şi q) din pct. I al Anexei din Legea nr. 321/2006, fapt nesocotit de instanţa de judecată prin sentinţa pronunţată.

- Angajarea şi plata sumei de 97.654 RON reprezentând cheltuieli cu burse de cercetare-documentare, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007.

Instanţa de fond a considerat că acordarea celor două burse nu corespunde acţiunilor prevăzute de Legea nr. 321/2006 şi Legea nr. 299/2007.

Aşa cum se poate observa din Decizia Curţii de Conturi, auditorii au apreciat că cele doua burse au fost acordate fără organizarea unui concurs de selecţie, conform Legii nr. 299/2007 şi nicidecum că acestea nu se încadrează în prevederile Legii nr. 321/2006, aşa cum reţine instanţa.

S-a considerat că trebuie avut în vedere faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că bursa de studiu este acelaşi lucru cu bursa de cercetare, astfel că baza legală pentru acordarea acesteia nu este Legea nr. 299/2007, ci Legea nr. 321/2006, anexa I, lit. p).

A interpreta că finanţarea celor două burse de cercetare nu se încadrează în prevederile legale denotă superficialitate în cercetarea fondului litigios, cu atât mai mult cu cât instanţa a ignorat inclusiv faptul că din rapoartele de derulare/monitorizare rezultă că temele de cercetare propuse de beneficiarii burselor au reprezentat un sprijin concret pentru etnicii români din Republica Moldova şi nu numai.

- Angajarea şi plata sumei de 792.000 RON reprezentând finanţare nerambursabila a unei activităţi ce nu are legătură cu scopul înfiinţării organizaţiei non-guvernamentale din străinătate, bunurile fiind predate cu titlu gratuit unui agent economic pentru desfăşurarea de activităţi generatoare de profit.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa, în mod eronat, preia concluziile Curţii de Conturi, fără nici o analiza a fondului, reţinând că beneficiarul real al finanţării nu a fost Asociaţia care a depus cererea pentru finanţare, ci întreprinderea care a furnizat gheretele pentru distribuirea presei şi care a recuperat cheltuielile efectuate cu producţia lor, prin vânzarea lor către Asociaţie şi prin desfăşurarea de activităţi de comerţ în gheretele respective.

Instanţa de fond a omis să analizeze documentele aflate la dosar precum şi prevederile legale incidente.

Conform art. 3 din Legea 321/2006 (în vigoare la data finanţării):

"(1) Este interzis ca finanţările nerambursabile acordate pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora să fie utilizate pentru activităţi generatoare de profit. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) publicaţiile, posturile de televiziune, posturile de radio, editurile, studiourile de producţie, care desfăşoară programe, proiecte sau acţiuni pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, doar dacă finanţarea este utilizată pentru realizarea unor astfel de programe, proiecte sau acţiuni", iar activitatea de distribuire a presei se încadrează tocmai în această excepţie. Aşa cum a rezultat şi din documente, cele 18 gherete au fost achiziţionate de către beneficiar şi nu au ieşit niciodată din patrimoniul societăţii (conform bilanţ şi lista de inventar), astfel că nu s-au încălcat prevederile Legii nr. 321/2006. Cedarea spre folosinţă cu titlu gratuit, nu înseamnă că acestea au ieşit din patrimoniul Asociaţiei.

Finanţarea şi-a atins scopul pentru care a fost acordată, respectiv distribuirea presei româneşti în Republica Moldova, iar prin expertiza contabilă efectuată s-a stabilit faptul că a fost respectat cadrul legal şi există documente justificative pentru plăţile făcute.

- Angajarea şi plata nelegală a unor cheltuieli în sumă totală de 1.645.406 RON, reprezentând finanţare nerambursabilă pentru înfiinţarea şi dezvoltarea unui post de radio.

Instanţa, prin sentinţa pronunţată, a reţinut faptul că această finanţare a fost acordată fără respectarea dispoziţiilor legale în materie, întrucât în speţă nu sunt incidente dispoziţiile pct. 1 lit. c) din anexa I la Legea nr. 321/2006, dar această reţinere a instanţei a fost apreciată ca netemeinică, iar instanţa de fond realizează o greşită interpretare a legii.

Departamentul a sprijinit, în etape iniţiativa "Centrului de Cultura şi Carte Românească" de a înfiinţa în Republica Moldova un post de radio care sa retransmită postul public de radio din România, cu statut de post local.

Faptul ca postul de radio înfiinţat este un post cu acoperire locala este confirmat şi de autoritatea de specialitate din Republica Moldova, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, prin adresa nr. x din 29 mai 2012.

Instanţa, fără o analiză a speţei, preia aprecierea auditorului şi determină caracterul local sau naţional al D., contrar celor confirmate de organele competente în domeniu, încălcând orice regulă privind aprecierea probelor.

S-a considerat că, plecând de la cele confirmate de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, prin Adresa nr. x din 29 mai 2012, este indubitabil caracterul legal al cheltuielilor finanţate, în sensul ca acestea corespund acţiunii prevăzute la pct. I lit. d) din Anexa la Legea nr. 321/2006 privind "înfiinţarea, dotarea şi modernizarea unor posturi locale de radio şi televiziune destinate românilor de pretutindeni", precum şi a lit. I), pct. 2 art. 3 din H.G. nr. 27/2010, conform căruia Departamentul sprijină înfiinţarea şi dezvoltarea instituţiilor mass-media scrisă şi audiovizuală ale romanilor de pretutindeni.

- Angajarea în anul 2011 a unor cheltuieli în sumă de 72.497,98 RON pentru realizarea a două busturi aparţinând Mareşalului E.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa reţine că la data plăţii finanţării, nu există dovada că bunurile au fost executate şi recepţionate, iar amplasarea unuia dintre busturi în municipiul Bucureşti contravine scopului instituit de Legea nr. 321/2006.

Faptul că unul din busturi a fost amplasat în Bucureşti, nu contravine nici unei prevederi legale, întrucât nici un text de lege nu prevede că amplasarea acestor lucrări trebuia să fie exclusiv în afara ţării, aşa cum eronat reţine instanţa.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de recepţie, acesta a fost încheiat la data de 3 ianuarie 2012, conform contractului semnat cu M., fapt ce atesta respectarea termenelor contractuale, iar plata a fost efectuata după recepţia lucrărilor.

S-a considerat că proiectul respectă prevederile legale şi se încadrează la pct. I lit. o) din Anexa la Legea nr. 321/2006, conform căruia Departamentul poate finanţa "înfiinţarea, recuperarea, restaurarea şi întreţinerea de muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arta, monumente funerare, placi comemorative, cimitire şi alte asemenea, protejarea şi revitalizarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti", precum şi la lit. n), pct. 2 al art. 3 din H.G. nr. 27/2010 conform căruia Departamentul "contribuie la construirea şi restaurarea unor monumente civile şi militare, precum şi a unor locaşuri de cultură ale romanilor de pretutindeni".

Acest proiect, plecând de la personalitatea marcantă a Mareşalului E., născut la Odessa este clar un proiect în sprijinul românilor de pretutindeni, cu rolul de a conduce la conştientizarea legăturii dintre etnicii români din Ucraina şi statul roman .

Faţă de cele de mai sus, coroborat cu cele constate prin expertiza contabila întocmita în dosarul cauzei, rezulta clar şi fără echivoc legalitatea angajamentului şi a plăţilor efectuate în cadrul acestui proiect.

- Ordonanţarea şi plata unor cheltuieli în sumă de 122.495,59 RON în cadrul proiectului derulat în anul 2010 "F. - Tabere pentru tineri etnici români din Republica Moldova".

Prin sentinţa pronunţată, instanţa a reţinut că documentele justificative prezentate pentru decontarea cheltuielilor nu îndeplineau cerinţele prevăzute de lege, neputând fi confirmată realitatea serviciilor.

Or, instanţa de fond, în pronunţarea sentinţei nu a ţinut cont de jurisprudenţa constatată atât la nivelul instanţelor europene, cât şi la nivelul instanţelor naţionale care consacră faptul că realitatea economică a unei cheltuieli nu poate fi înlăturată de elemente tehnice pe care anumite documente justificative ar trebui să le conţină.

- Ordonanţarea şi plata unor cheltuieli în valoare de 139.688 RON în cadrul proiectului "Cărţi de formare şi educaţie religioasă pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diaspora" .

Prin sentinţa pronunţată, instanţa a reţinut că documentele justificative prezentate pentru decontarea cheltuielilor nu îndeplineau cerinţele prevăzute de lege, neputând fi confirmată realitatea serviciilor.

Or, şi în această speţă, instanţa de fond, în pronunţarea sentinţei nu a ţinut cont de jurisprudenţa constatată atât la nivelul instanţelor europene, cât şi la nivelul instanţelor naţionale care consacră faptul că realitatea economică a unei cheltuieli nu poate fi înlăturată de elemente tehnice pe care anumite documente justificative ar trebui să le conţină.

- Plata unor onorarii în sumă de 40.565 RON pentru artişti români în urma susţinerii concertului de la Chişinău cu ocazia sărbătoririi zilelor oraşului în anul 2010.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa a reţinut că documentele justificative prezentate pentru decontarea cheltuielilor nu îndeplineau cerinţele prevăzute de lege.

Această susţinere nu poate fi reţinută, analiza fondului litigios făcându-se de către instanţa de judecată fără a se ţine cont de jurisprudenţa constatată la nivelul instanţelor europene şi române, care consacră faptul că realitatea economică a unei cheltuieli nu poate fi înlăturată de elemente tehnice pe care anumite documente justificative ar trebui să le conţină.

Apreciem că atâta timp cât există un contract de prestări servicii încheiat între Asociaţia H. Nisporeni, beneficiara finanţării şi Asociaţia Obştească N. Chişinău care asigură recitalurile artiştilor, precum şi factură, documente însoţite de tabelele cu participanţii la eveniment, aceste documente nu pot fi ignorate total şi considerate insuficiente. Mai mult instanţa nu precizează niciun document suplimentar care ar fi fost necesar pentru justificarea cheltuielilor, în ceea ce priveşte diferenţele de kilometri, menţionăm că acestea sunt cauzate de un caz de forţă majoră reprezentat de inundaţiile ce au avut loc în zona de traseu în perioada iunie - august 2010, fiind necesar a se alege rute ocolitoare, iar zonele afectate de inundaţii sunt prevăzute în H.G. nr. 378/2011 privind aprobarea listei definitive a localităţilor cu infrastructură rutieră comunală afectată de inundaţiile din perioada iunie- august 2010, dar şi în presa scrisă din acea perioadă. Faţă de cele de mai sus, rezultă clar şi fără echivoc legalitatea angajamentului şi a plăţilor efectuate în cadrul acestui proiect.

- Plata în anul 2011 a sumei de 119.636 RON efectuate în cadrul proiectului "Manuale de religie pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diaspora".

S-a considerat că şi în această speţă analiza fondului litigios a fost făcută de către instanţa de judecată fără a se ţine cont de jurisprudenţa constatată la nivelul instanţelor europene şi române, care consacră faptul că realitatea economică a unei cheltuieli nu poate fi înlăturată de elemente tehnice pe care anumite documente justificative ar trebui să le conţină.

- Efectuarea unor cheltuieli în cadrul proiectului derulat în anul 2011 "Cărţi de formare şi educaţie religioasă pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diaspora".

Prin sentinţa pronunţată, instanţa reţine că nici în acest caz documentele justificative nu sunt suficiente pentru a demonstra realitatea serviciilor de transport, mai mult chiar instanţa se lansează, identic ca şi pârâta din acest dosar, în a face afirmaţii privind realitatea serviciilor prestate şi a datelor înscrise în aceste documente, fără însă a avea o dovadă în acest sens.

Atâta timp cât documentele nu au fost anulate şi nici un organ cu competenţe în constatarea unui ipotetic fals nu s-a pronunţat cu privire la acest aspect, s-a apreciat că documentele justificative prezentate sunt valabile.

Cu privire la nerespectarea principiului eficacităţii în utilizarea fondurilor publice, întrucât cărţile editate au fost distribuite în procent de 91,81%, s-a apreciat că aceste observaţii sunt netemeinice şi nu pot fi reţinute.

Conform art. 2 lit. f) din Legea nr. 94/1992 eficacitatea este definită ca fiind "gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective".

Or, conform art. 2 din Legea nr. 321/2006 pot beneficia de finanţări nerambursabile persoanele fizice sau juridice, care dezvoltă proiecte şi acţiuni în sprijinul românilor de pretutindeni.

Din coroborarea prevederilor art. 2 lit. f) din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 din Legea nr. 321/2006, rezultă că distribuirea cărţilor în interiorul ţării nu contravine principiilor şi misiunii Departamentului, iar cheltuielile efectuate, aşa cum rezultă şi din Raportul de expertiză sunt legale şi reflectă realitatea plăţilor.

- Plata sumei de 19.645 RON pentru proiectul "Finanţarea editării în original şi repartizarea către bibliotecile şcolare şi publice a cărţii De la Perestroika la Independenţă: Republica Moldova în documente secrete inedite, 1988 - 1991".

Instanţa, prin sentinţa pronunţată, reţine în această speţă că scopul specific al proiectului nu a fost atins şi nici nu s-a făcut dovada distribuirii cărţilor.

Aceste argumente nu pot fi reţinute. Plata a fost efectuată ca urmare a unui proiect aprobat de către Departament şi în baza unui contract de finanţare încheiat cu Asociaţia O., fiind depusă de către beneficiar factură emisă de către tipografie.

Departamentul a recepţionat pe bază de proces-verbal întreaga cantitate de carte care a şi fost înregistrată în contabilitatea proprie şi a distribuit-o, aşa cum rezultă din procesele-verbale de predare - primire, prezentate în timpul controlului auditorilor.

Auditorii invocă faptul că această carte a fost editată în limba rusă, dar trebuie ţinut cont de faptul că această carte reprezintă o culegere de documente desecretizate din Arhivele Secrete ale Republicii Moldova privind crimele comise împotriva poporului român în acest stat.

Această carte are rolul de a aduce la cunoştinţa publicului larg aceste dovezi, iar prin noţiunea de "public larg" se înţelege populaţia de limbă română de la nivelul Republicii Moldova, care este cunoscătoare şi de limba rusă.

- Efectuarea unor cheltuieli în valoare de 12.000 RON în cadrul proiectului "Achiziţie de carte - Istoria Românilor", fără respectarea principiului eficacităţii.

Prin sentinţa pronunţată, cu privire la măsura dispusă de Curtea de Conturi pe acest petit, instanţa nici măcar nu s-a pronunţat, nu mai face o judecată logico-juridică a actelor şi faptelor de la dosarul cauzei, ci preia pur şi simplu din argumentele Curţii de Conturi.

S-a apreciat că pronunţarea nu are temei legal având în vedere ca obiectul contractului de finanţare a fost respectat, respectiv "achiziţia de carte", fără a se impune un termen în care cartea trebuie distribuită.

Invocarea faptului că nu a fost respectat principiul eficacităţii nu poate fi realist, având în vedere faptul că resursele alocate pentru această acţiune şi numărul de exemplare de cărţi distribuite demonstrează contrariul şi anume respectarea principiului eficacităţii.

- Neimplementarea şi neorganizarea în perioada 2010 - 2011 a unui sistem propriu de control managerial nu poate fi reţinută, atâta timp cât a fost efectuată o misiune de audit de către Secretariatul General al Guvernului, concretizată prin Raportul nr. x din 1 noiembrie 2011 prin care s-a constatat implementarea a 24 de standarde, dintre care 2 parţial, acestea fiind implementate până la sfârşitul anului 2011.

- Necuprinderea în acţiunea de inventariere a patrimoniului Departamentului în anul 2011, a tuturor bunurilor.

Această măsură a fost acoperită în timpul controlului, astfel că nu există nici o vătămare.

Pentru considerentele expuse mai sus, s-a solicitat instanţei de control judiciar admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond, în sensul anulării Deciziei nr. 11 din 28 mai 2012, Încheierii nr. IV/60 din 5 iulie 2012, Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 şi a Încheierii nr. 86 din 31 iulie 2012, documente emise de Curtea de Conturi.

III. Recursul Ministerului Afacerilor Externe a vizat Sentinţa civilă nr. 606 din 14 februarie 2018 cât şi încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind criticată soluţia instanţei de fond dată la 15 ianuarie 2018 prin care s-a dispus respingerea cererii Ministerului Afacerilor Externe de a se constata că, pe parcursul litigiului a intervenit lipsa calităţii procedurale de folosinţă a Ministerului Afacerilor Externe, precum şi lipsa calităţi procesuale civile a aceluiaşi minister, soluţie care nu a fost motivată în lumina dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi încalcă şi o serie de norme de drept material care guvernează capacitatea civilă a unei persoane juridice fără scop lucrativ (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Astfel, activitatea şi studiile aferente domeniului relaţiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cele în legătură cu care s-au adoptat actele administrative ale Curţii de Conturi a României ce fac obiectul contestaţiilor au fost preluate de Ministerul Românilor de Pretutindeni.

Cu privire la capacitatea procesuală de folosinţă recurentul afirmă că aceasta este o varietate a capacităţii de folosinţă civilă, iar în aplicarea principiului specialităţii capacităţii civile a persoanei juridice, Ministerul Afacerilor Externe nu poate exercita alte drepturi civile şi nu-şi poate asuma alte obligaţii decât cele care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit.

Ministerul Afacerilor Externe nu doar că nu mai dispune de capacitatea procesuală de folosinţă ci şi nici de capacitatea administrativă de a aduce la îndeplinire măsurile dispuse de Curtea de Conturi.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepţiilor invocate de Ministerul Afacerilor Externe şi să se dispună scoaterea din cauză a acestuia pentru toate calităţile în care acest minister figurează în dosarele conexate.

IV. Recursul declarat de intervenienta B.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că hotărârea este nelegală fiind invocate, ca motive de casare:

- motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

- motivul prevăzut de art. 304 din C. proc. civ. pct. 8, când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;

- motivul prevăzut de art. 304 din C. proc. civ. pct. 9, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 553 din 18 februarie 2013 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe s-a formulat cerere de recurs, cerere care a fost admisă de către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Decizia civilă nr. 2889 din 25 septembrie 20 şi s-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, pentru lipsa unei expertize în cauza dedusă judecăţii.

Curtea de Apel Bucureşti, la recomandarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a admis cererea formulată de contestatori de efectuare în cauză a unei expertize tehnice financiar-contabilă, desemnându-l în acest scop pe expertul contabil C.

Deşi, Raportul de expertiză întocmit de către domnul expert C. trebuia să reprezinte un mijloc de probă acesta a fost transformat într-un simplu act care nu are legătură cu cauza supusă judecăţii.

Chiar dacă raportul de expertiză efectuat în dosarul DNA este unul extrajudiciar se poate observa că şi acesta conţine concluzii favorabile contestatorilor şi în detrimentul celor constate de Curtea de Conturi.

Mai mult, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor constatărilor menţionate în Decizia nr. 12/2012.

În privinţa măsurilor dispuse criticile au fost următoarele:

- Angajarea şi plata nelegală, în perioada 2010 - 2011 de cheltuieli cu premii estimate în valoare de 448.200 RON, acordate unor membrii ai comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, potrivit cărora acestor persoane li se puteau acorda distincţii şi fără respectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora.

Instanţa s-a aflat în eroare de fapt pentru că auditorii Curţii de Conturi a României au constat că Departamentul Românilor de Pretutindeni a acordat premii în bani pentru conducătorii organizaţiilor româneşti aflate în afara graniţelor şi nu diplome şi insigne .

Instanţa în schimb constată ca element de neconformitate faptul că Departamentul Românilor de Pretutindeni nu a respectat principiile liberei concurenţe, eficacităţii utilizării fondurilor publice, transparenţei şi tratamentului egal.

Este interesant de aflat cu poate fi folosit principiul liberei concurenţei atunci când se acordă premii de merit pentru activitatea desfăşurată în domeniul menţinerii identităţii românilor din afara graniţelor.

Potrivit Anexei nr. II, lit. x) din Legea nr. 321/2006, "pentru finanţarea programelor, proiectelor sau acţiunilor prevăzute la pct. I se pot acoperi cheltuieli ocazionate de:

x) onorarii, indemnizaţii, premii, burse, burse de studiu, burse de merit şi alte asemenea cheltuieli".

Din analiza titlurilor celor două legi, Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni şi Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, rezultă fără echivoc că este vorba de sprijinirea materială a românilor de pretutindeni. Nu se poate vorbi de sprijinirea unor persoane prin acordarea de diplome sau distincţii.

Instanţa de fond nu a motivat în fapt şi drept constatările din Raportul de expertiză şi motivul pentru care le-a înlăturat sau nu le-a avut în vedere şi de ce a ajuns a altă constatare.

- Angajarea şi plata nelegală în anul 2010 a unor cheltuieli cu onorarii acordate unui număr de 94 preoţii slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei în valoare de 338.400 RON contrar prevederilor Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, potrivit cărora sprijinul financiar sau material al statului român se poate acorda pentru construcţia sau renovarea lăcaşelor de cult în statul de cetăţenie/reşedinţă, şi fără respectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora

Prevederile art. 1 şi pct. II lit. x) din Anexa Legii nr. 321/2006 care permit în mod expres acordarea de onorarii persoanelor aparţinând comunităţilor româneşti de pretutindeni.

În ceea ce priveşte categoria de acţiuni în care se încadrează acordarea de onorarii preoţilor, astfel cum a fost indicat şi în notele de relaţii, aceasta corespunde lit. o) şi q) din pct. I al Anexei din Legea nr. 321/2006, protejarea şi revitalizarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, precum şi realizarea unor proiecte în beneficiul românilor de pretutindeni neputând fi interpretate într-un mod restrictiv de către echipa de audit.

Astfel, suma de bani acordată preoţilor slujitori în cadrul Mitropoliei Basarabiei contribuind în mod evident la susţinerea acestei instituţii care întreţine şi perpetuează obiceiurile româneşti.

Proiectul poarta denumirea de "Sprijinirea deservenţilor Mitropoliei Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române". Toate ajutoarele au fost cu ajutorul Patriarhiei, plata efectuându-se către preoţii slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei prin cârduri bancare individuale.

Instanţa de judecat nu a motivat în fapt şi drept respingerea constatărilor din Raportul de expertiză.

- Angajarea şi plata nelegală, în perioada 2010 - 2011 a unor cheltuieli cu burse de studii în afara graniţelor României, în valoare totală de 97. 654 RON, acordate fără a fi organizate concursuri, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, potrivit cărora românii de pretutindeni au dreptul de a solicita şi de obţine, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel şi formă de învăţământ, în vederea aprofundării cunoştinţelor de limba română şi pentru afirmarea identităţii culturale şi ştiinţifice române, în condiţii similare cu cele ale cetăţenilor români.

Auditorii Curţii de Conturi a considerat că datorită cetăţeniei române a domnului P. acesta nu avea dreptul de a solicita şi primi o bursă de studiu şi că trebuia organizat un concurs, aceştia nu au pus niciodată în discuţie neefectuarea studiului de către beneficiar.

În primul rând, este esenţial de menţionat faptul că bursa de cercetare a fost acordată în temeiul pct. II lit. x) din Anexa Legii nr. 321/2006, iar nu în temeiul art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 299/2007, prin urmare, nu se impunea organizarea unui concurs, astfel cum susţine echipa de audit, iar Legea nr. 321/2006 este pe deplin aplicabilă în cadrul activităţii de finanţare exercitate de către Departamentul Românilor de Pretutindeni.

În al doilea rând, faptul că domnul P. are şi cetăţenia română, dar locuieşte în Republica Moldova nu are nicio relevanţă, întrucât conform art. 2 din Legea nr. 321/2006, pot fi beneficiare ale finanţărilor persoanele fizice române, atât din străinătate, cât şi din România. Astfel, desfăşurarea cercetării în Republica Moldova nu afectează legalitatea finanţării.

Mai mult, conform pct. I, lit. m) şi n) din Anexa Legii nr. 321/2006, participarea la seminarii, la cursuri, colocvii, etc, poate avea loc atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind acţiuni pentru sprijinirea românilor de pretutindeni expres menţionate de lege.

- Angajarea nelegală în anul 2011 a unei cheltuieli în sumă de 792.000 RON, pentru finanţarea nerambursabilă a unei activităţi ce nu are legătură cu scopul înfiinţări organizaţiei non-guvernamentale din străinătate, bunurile obţinute fiind predate, cu titlu gratuit, unui agent economic, în vederea efectuării de acte de comerţ generatoare de profit, contrar prevederilor Legii nr. 321/2007

Proiectul Reţea de presă românească reprezintă o continuare a acţiunii desfăşurate în anul 2008 (contract nr. x/15 mai 2008, încheiat între Ministerul Afacerilor Externe-Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, în calitate de finanţator şi Centrul de Cultură şi Carte Românească, în calitate de beneficiar, valoarea sumă: 1.000.000 RON), proiect supus controlului Curţii de Conturi a României în anul 2009.

Din raţiuni financiare, în 2008, Ministerul Afacerilor Externe -Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni a susţinut achiziţia a 33 de puncte de vânzare (gherete), care urmau să fie amplasate şi puse în folosinţă. Din cauza obstrucţiilor practicate sistematic (autorizaţii de funcţionare, controale ş.a.) de autorităţile comuniste de la Chişinău, lansarea reţelei de presă românească a fost întârziată cu peste un an de zile faţă de momentul preconizat.

În 2011, Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a continuat proiectul lansat de Ministerul Afacerilor Externe în 2008, deoarece situaţia presei de expresie românească din Republica Moldova şi a celei din România nu se ameliorase în mod semnificativ, cu toate că, la conducerea statului vecin, era o coaliţie de guvernare de orientare democratică.

În prezent, reţeaua de presă funcţionează, fiind stabilite o serie de parteneriate cu principalele publicaţii de expresie românească din Republica Moldova (Q., "R.", "S."), care, în acest mod, pot fi puse la dispoziţia cititorilor din Chişinău în condiţii optime. De asemenea, au început să fie puse în vânzare, în premieră, publicaţii editate în România.

În acest moment, în cadrul reţelei de presă sunt comercializate, pe lângă publicaţii, produse alimentare şi ţigări, ceea ce constituie un aport la rentabilizarea acesteia.

Conform Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, echipa de audit a reţinut faptul că finanţarea nerambursabilă a fost folosită pentru activităţi generatoare de profit. Mai precis, auditorii Curţii de Conturi susţin că gheretele au fost predate cu titlu gratuit către beneficiarul finanţării, Asociaţia Obştească "Centrul de Cultură şi Car Românească", către "T." SRL, care desfăşoară activităţi generatoare de profit, fiind adevăratul beneficiar al finanţării. Prin urmare, se consideră că fost încălcat art. 3 alin. (1) din Legea nr. 321/2006.

În primul rând, trebuie menţionat faptul că obiectul finanţării a constat în achiziţionarea şi amplasarea în locuri centrale şi ultracentrale din Chişinău, a unui număr de 18 gherete moderne destinate distribuirii, preponderent a presei româneşti, de către Centrul de Cultură şi Carte Românească.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 321/2006, sunt exceptate de la interdicţii finanţării activităţilor generatoare de profit, "publicaţiile, posturile de televiziune posturile de radio, editurile, studiourile de producţie, care desfăşoară programe proiecte sau acţiuni pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi organizaţiilor reprezentative ale acestora, doar dacă finanţarea este utilizată pentru realizarea unor astfel de programe, proiecte sau acţiuni".

Astfel, pe de-o parte, finanţarea având ca obiect distribuirea de publicaţii este exceptată de la interdicţia prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 321/2006.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din Lista de inventariere a mijloacelor fixe ale Centrului de Cultură şi Carte Românească, toate gheretele sunt în proprietatea asociaţiei şi nu a T., astfel cum în mod eronat a reţinut echipa de audit. Acestea nu au ieşit niciodată din patrimoniul Asociaţiei,

Prin urmare, beneficiarul real al finanţării este însăşi Asociaţia obştească, în al cărei patrimoniu se regăsesc gheretele. Asociaţia nu are ca obiect de activitate distribuirea presei, de aceea, aceasta a căutat un partener pentru comercializarea presei româneşti. Prin urmare, nu sunt încălcate, nici în aceasta ipoteză, prevederile Legii nr. 321/2006.

Mai mult, din documentele transmise o dată cu obiecţiunile la Raportul de Audit al Performanţei programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora din data de 27 aprilie 2012, rezultă în mod evident că gheretele există, fiind recepţionate de către Asociaţie, sunt folosite pentru distribuţia presei româneşti, fiind îndeplinite scopurile finanţării şi nefiind încălcată interdicţia desfăşurării activităţii generatoare de profit.

- Angajarea şi plata nelegală în perioada 2010 - 2011 a unor cheltuieli în valoare totală 1.645.406 RON reprezentând valoarea finanţărilor nerambursabile acordate pentru înfiinţarea şi dezvoltarea unei instituţii de mass-media audio post de radio care datorită acoperirii teritoriale pe care o are, datorită acoperirii teritoriale pe care o are, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 321/2006.

Deşi Republica Moldova este locuită în proporţie de 85% de o populaţie vorbitoare de limba română, piaţa media este dominată substanţial de presa de limba rusă, atât în domeniul audio-vizual cât şi presa scrisa, se impunea ca statul român să ofere sprijin constant pentru dezvoltarea unor instituţii media de limba română.

De menţionat că, în urma numeroaselor solicitări, atât direct de către Societatea Româna de Radiodifuziune, cât şi prin canale diplomatice, de a obţine o frecvenţă de retransmitere a programelor radioului public românesc în Republica Moldova, partea română nu a primit niciun răspuns pozitiv.

Departamentul Românilor de Pretutindeni a considerat oportun să sprijine, în etape, iniţiativa propusă de "Centrul de Cultură şi Carte Românească", de a înfiinţa în Republica Moldova un post de radio, care să retransmită postul public de radio din România.

De remarcat că, în Republica Moldova, postul public din Federaţia Rusă "U. radio" îşi desfăşoară activitatea neîntrerupt din perioada sovietică. De asemenea, în Regiunea Autonomă Găgăuza sunt retransmise posturi de radio din Turcia, precum şi postul public de radio al Bulgariei. Totodată, V., W. şi X. au birouri radio în Chişinău.

În acest context, deşi majoritatea populaţiei din Republica Moldova este vorbitoare de limba română, Y. nu a fost prezent, ca structură organizară, în spaţiul media din statul vecin în ultimii douăzeci de ani.

Referitor la statutul postului de radio, prin Adresa nr. x din 2 mai 2012, eliberată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, autoritate de reglementare în domeniul audiovizualului din statul vecin a arătat că "D." nu este radiodifuzor cu acoperire naţională pe teritoriul Republicii Moldova. Este esenţial de menţionat faptul că, obiectul finanţării fiind un post de radio din Republica Moldova, legislaţia care se aplică pentru caracterizarea postului de radio ca fiind local sau naţional se realizează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Mai mult, echipa de audit nu are competenţa de a determina caracterul local sau naţional al D. conform legii Republicii Moldova sau mai mult, de a-l califica drept post de radio naţional.

Prin urmare, cheltuielile efectuate prin finanţare corespund acţiunii prevăzut la pct. I lit. d) din Anexa Legii nr. 321/2006:

"înfiinţarea, dotarea şi modernizare unor posturi locale de radio şi televiziune destinate românilor de pretutindeni".

Mai mult, chiar dacă s-ar presupune că acţiunile finanţate nu se încadrează în textul de lege indicat, acestea se încadrează în cadrul lit. c), potrivit căruia, "sprijinirea redacţiilor de radio şi televiziune în limba română care realizează programe şi emisiuni destinate românilor de pretutindeni".

În plus, listele de inventar, transmise echipei de auditori, arată faptul ca echipamentele achiziţionate se regăsesc în patrimoniul SC Z. SRL.

În ceea ce priveşte finanţările efectuate în anul 2009 şi constatările echipei de audit în sensul că tranzacţia nu ar fi avut loc, conţinute în procesul-verbal încheiat cu Ocazia controlului efectuat la MAE, trebuie menţionate următoarele aspecte suplimentare.

Procesul-verbal de recepţie a mijloacelor fixe a fost semnat în data de 9 decembrie 2009, fiind ataşat obiecţiunilor formulate.

Plata a fost efectuată de către DRP, conform Ordinului de plată nr. x din 22 ianuarie 2010, ordin care este ataşat obiecţiunilor. Ulterior softurile de emisie în valoare de 105.475 MDL au fost returnate către editura AA., din motive de incompatibilitate cu sistemul de operare a radioului. Suma a fost rambursată la Centrul de Cultură şi Carte Românească prin OP nr. x din 31 decembrie 2010, în valoare de 164.825 MDL.

Echipamentele achiziţionate de Centrul de Cultură şi Carte Românească au fost înregistrate în contabilitate în anul 2010, în contul 331, cu valoarea 1.595.745 MDL, deoarece, din eroare, nu au fost înregistrate la sfârşitul anului 2009. În bilanţul contabil al anului 2010, acestea sunt înregistrate pe contul 121.2.

În anul 2009, la data tranzacţiei, editura AA. nu depăşise pragul prevăzut de legea din Republica Moldova pentru a se înregistra ca plătitor de TVA.

Prin urmare, cheltuielile efectuate sunt în acord cu acţiunile pentru sprijinirea românilor de pretutindeni care pot fi finanţate de către DRP, iar instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile legale aplicabile.

- Lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli, în valoare de 122.495,59 RON, în cadrul proiectului derulat în anul 2010 "F. - Tabere pentru tinerii etnici români din Republica Moldova" decontate pe bază de documente care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate documente justificative.

Cheltuielile finanţate de către Departamentul Românilor de Pretutindeni în cadrul acestui program îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi decontate. Astfel, în primul rând, potrivit Ghidului de Finanţare, pentru cheltuielile privind transportul prin închiriere de mijloace de transport, documentele justificative necesare sunt contractul, precum şi factura fiscală sau chitanţa fiscală sau tichetul de îmbarcare.

Aceste documente au fost puse la dispoziţia auditorilor Curţii de Conturi, după cum se reţine chiar şi în Procesul-verbal. Astfel, au fost prezentate atât facturile din partea firmei de transport, cât şi contractul de transport, adică exact documentele solicitate prin Ghidul de Finanţare, documente justificative suficiente din punct de vedere legal.

Mai mult, Adresa nr. x din data de 11 mai 2012, emisă de firma de transport, confirmă realitatea efectuării transportului.

Echipa de audit invocă faptul că, potrivit art. 7.2 din contractul de finanţare, încheiat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni cu Oficiul de Afaceri şi Investiţii din Republica Moldova, "nu se accepta la plată documente emise pentru persoane fizice, indiferent de poziţia acestora în cadrul asociaţiei", iar în unele foi de parcurs nu apare ca beneficiar Oficiul. Documentul justificativ este reprezentat însă de factură, iar nu de foile de parcurs, facturile fiind emise pentru Oficiul de Afaceri şi Investiţii din Republica Moldova.

Restul documentelor solicitate de echipa de audit nu constituie documente justificative, iar lipsurile acestora nu pot îndreptăţi refuzul de a fi considerate cheltuieli care pot fi decontate. Mai mult, echipa de audit nu a indicat niciun temei legal pentru a le solicita.

De altfel, în materia dreptului fiscal, există o jurisprudenţă constantă atât la nivelul instanţelor europene, cât şi la nivelul instanţelor române, care consacră faptul ca realitatea economică a unei cheltuieli nu poate fi înlăturată de elemente tehnice pe care anumite documente justificative ar trebui să le conţină. Această jurisprudenţă este pe deplin aplicabilă şi în prezenta speţă, deoarece realitatea operaţiuni economice nu poate diferi în funcţie de normele juridice aplicabile.

Prin urmare, la stabilirea realităţii efectuării operaţiunii de transport, echipa de audit trebuia să aibă în vedere întreaga documentaţie prezentată, neputând invoca lipsa unor aspecte formale. Astfel, auditorii au făcut abstracţie de tabelele cu participanţi ataşate facturilor de către transportator.

De aceea, se pune întrebarea firească cum au fost transportaţi participanţii la tabără şi înapoi la domiciliu, dacă auditorii pun la îndoială realitatea transporturilor efectuate, iar instanţa de fond are absolut aceeaşi poziţie.

- Lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală în anul 2011 a unor cheltuieli în valoare de 119.636 RON, în cadrul proiectului derulat "Manuale de religie pentru copii români din comunităţile bisericeşti din diasporă" fără a exista documente justificative legal întocmite privind prestarea efectivă a serviciilor de transport.

Echipa de control a reţinut cu privire la acest aspect că nu există documente justificative privind prestarea efectivă a serviciilor de transport internaţional şi anume lipsa scrisorii de trăsură.

Auditorilor le-au fost prezentate atât contractele de transport, cât şi facturile aferente, documente suficiente atât din punct de vedere al prevederilor legale, cât şi din punct de vedere al Ghidului de Finanţare şi al programului de finanţare DRP.

Invocarea lipsei scrisorii de trăsură nu poate justifica concluzia echipei de audit şi a instanţei de fond, conform căreia serviciile de transport nu au fost prestate. Proba unui raport juridic, care se face prin scrisoarea de trăsură, nu trebuie confundată cu realitatea economică a operaţiunii.

Realitatea serviciilor de transport efectuate rezultă atât din documentele prezentate auditorilor, cât şi din Adresele şi Procesele Verbale încheiate de diversele Episcopii Ortodoxe, care au primit manualele respective, documente care au fost transmise o dată cu obiecţiunile la Raportul de Audit al Performanţei programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora din data de 27 aprilie 2012.

Echipa de audit nu are niciun temei legal pentru a solicita scrisoarea de trăsura în scopul decontării cheltuielilor pentru programul finanţat de DRP. De altfel, echipa de audit citează în mod trunchiat prevederile legale pentru a-şi justifica interpretările nelegale. Astfel, potrivit art. 4 din Decretul nr. 451/1972, "Proba contractului de transport se face prin scrisoarea de trăsură. Absenţa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenţa, nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne supus dispoziţiilor prezentei convenţii."

- Lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli, în anul 2011, în valoare de 139.688,2 RON, în cadrul proiectului "Cărţi de formare şi educaţie religioasă pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diasporă", derulat în anul 2011, pe baza unor documente; care conţin date nereale şi nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate documente nejustificative.

Echipa de audit a considerat în cadrul controlului efectuat că documentele justificative prezentate pentru acest proiect conţin date nereale şi nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate documente justificative.

Acest proiect a avut ca obiect transportul cărţilor religioase în diverse oraşe europene. Echipa de audit a considerat că factura prezentată şi contractul de transport nu reprezintă documente justificative suficiente.

De asemenea, auditorii invocă existenţa anumitor neconcordanţe în ceea ce priveşte foile de parcurs, numerele de înmatriculare ale vehiculelor menţionate pe aceste foi de parcurs, precum şi facturile de cazare. De asemenea, se invocă lipsa scrisorii de trăsură.

- Plata nelegală în anul 2010 a unor onorarii în sumă de 40.565 RON acordate unor artişti români, fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006 suma alocată nefiind justificată prin prezentarea de documente legale din care să rezulte utilizarea sumei pe destinaţia prevăzută în nota de fundamentare (inexistenţa la dosarul de finanţare a dovezii că beneficiarii final ar fi primit onorariile ce li se cuveneau în urma susţinerii concertului în Chişinău cu ocazia sărbătorii zilelor oraşului).

Echipa de audit a considerat în cadrul Procesului-verbal că asociaţia nu a făcut "dovada că beneficiarii onorariilor ar fi primit banii ce li se cuveneau" şi susţine că, în conformitate cu art. 6.2 lit. e) din Contractul de finanţare nr. x din 5 octombrie 2010, documentele prezentate la decont nu sunt însoţite de dovada plăţii.

Astfel cum rezultă şi din Procesul-verbal, decontul a fost realizat pe baza Următoarelor documente: Contractul de prestare a serviciilor nr. 245 din 11 octombrie 2010 dintre Asociaţia Obştească H. Nisporeni, beneficiara finanţării, şi Asociaţia Obştească N. Chişinău, care asigura recitalurile artiştilor, factura seria x nr. x din 16 octombrie 2010, emisă de prestator; actul despre executarea serviciilor din 18 octombrie 2010 ce confirmă prezenţa artiştilor la eveniment; Dispoziţia de plată nr. x din 16 octombrie 2010.

Prin urmare toate documentele solicitate prin contractul de finanţare au fost prezentate, printre care şi dovada plăţii.

Plata onorariilor artiştilor nu a fost realizată în mod direct de Asociaţia H., ci prin intermediul Asociaţiei N. Faptul că Asociaţia H. a asigurat desfăşurarea recitalului artiştilor şi a achitat onorariul, în cadrul evenimentului, este confirmat şi prin Adresa din 24 aprilie 2012 emisă de Direcţia de Cultură a Municipiului Chişinău.

Or, solicitarea unor documente suplimentare din partea auditorilor Curţii de Conturi este nelegală, în condiţiile în care nu este susţinută de un text de lege. Realitatea serviciului efectuat, în sensul pct. 2 şi 3 din Anexa 1 la Ordinul Ministrului finanţelor publice nr. 1792 din 24 decembrie 2002, nu se apreciază în funcţie de anumite documente expres prevăzute de lege.

În cazul în care artişti care au participat la spectacolul "BB." nu şi-ar fi primit onorariile pentru concertul susţinut, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni ar fi fost în mod sigur acţionat în instanţă de către aceştia. Dar, deşi a trecut foarte mult timp de la data concertului, acesta nu a primit de la artişti nicio reclamaţie legată de neprimirea onorariilor.

- Plata nelegală în anul 2011 a unei cheltuieli în valoare totală de 19.645 RON pentru 500 de exemplare ale unei cărţi editate în limba rusă, în cadrul proiectului "Finanţarea editării în original şi repartizarea către bibliotecile şcolare şi publice a cărţii "De la Perestroika la Independenţă: Republica Moldova în documente secrete inedite, 1988 - 1991", carte care se adresează numai vorbitorilor de limbă rusă şi nu românilor de pretutindeni.

Auditorii Curţii de Conturi a României consideră că Departamentul Românilor de Pretutindeni putea finanţa doar tipărirea de cărţi în limba română.

Plata s-a efectuat însă în baza unui proiect aprobat de către Departamentul Românilor de Pretutindeni. Valoarea plăţii efectuate de către Departamentul Românilor de Pretutindeni rezultă din contractul de finanţare încheiat cu Beneficiarul finanţării, respectiv asociaţia obştească "O.". Beneficiarul finanţării a depus la dosar factura emisă de tipografie, în copie.

Departamentul Românilor de Pretutindeni a recepţionat prin proces-verbal întreaga cantitate de carte care a şi fost înregistrată în contabilitatea proprie.

Toate cele 500 de exemplare ale cărţii "De la Perestroika la Independenţă: Republica Moldova în documente secrete inedite, 1988 - 1991" au fost distribuite, aşa cum rezultă din procesele-verbale de predare-primire, prezentate în original auditorilor.

Având în vedere cele menţionate, nu rezultă caracterul nelegal al plăţii efectuate de Departamentul Românilor de Pretutindeni în contul Asociaţiei obşteşti "O.".

Referitor la eficacitatea acestui proiect, echipa de audit nu a arătat care sunt motivele pentru care a considerat că gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru această acţiune nu a fost îndeplinit.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat instanţei să admită recursul şi, pe cale de consecinţa, rejudecând cauza în fond să admită a acţiunea subscrisei prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 12/2012, emisă de pârâta-intimata Curtea de Conturi.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate împotriva Sentinţei civile nr. 606/2018 a Curţii de Apel Bucureşti şi a încheierii din 15 ianuarie 2018 pronunţată de aceeaşi instanţă pentru următoarele considerente:

Mai întâi, vor fi analizate criticile formulate de recurentul Ministerul Afacerilor Externe şi care au vizat Încheierea din 15 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de Ministerul Afacerilor Externe de a se constata că pe parcursul litigiului, a intervenit lipsa calităţii procesuale de folosinţă a acestuia şi lipsa calităţii procesuale civile a aceluiaşi minister.

Această soluţie a fost criticată de recurentul Ministerul Afacerilor Externe fiind invocate ca motive de casare prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai întâi, în raport de invocarea acestor texte din Noul C. proc. civ.

Instanţa de recurs va analiza cele două motive de casare (nemotivarea hotărârii şi aplicarea greşită a normelor legale) dar din perspectiva vechiul C. proc. civ., având în vedere că prezentul litigiu a fost demarat sub incidenţa aplicării vechiul C. proc. civ., iar potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile acestuia se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare.

Prima critică ce vizează nemotivarea încheierii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 vechiul C. proc. civ.) este nefondată, deoarece soluţia instanţei de fond a fost motivată cu respectarea prevederilor legale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Se poate aprecia că textul legal anterior enunţat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar.

Motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, aceasta fiind şi raţiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia se poate dispune casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Instanţa de fond a motivat încheierea atacată cu indicarea argumentelor pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Faptul că argumentele folosite de către instanţa de fond pentru motivarea încheierii sunt criticate nu presupune că aceasta nu ar fi fost motivată, astfel că aceste critici sunt nefondate.

A doua critică vizează greşita aplicare a prevederilor legale ce guvernează capacitatea civilă a unei persoane juridice fără scop lucrativ, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., critică ce este fondată.

Recurentul susţine că, iniţial avea capacitate de folosinţă în această cauză, dar pe parcursul soluţionării litigiului a pierdut această capacitate ca urmare a reorganizării sale dispuse prin O.U.G. nr. 1/2017.

Capacitatea procesuală de folosinţă, ca o aplicare pe plan procesual a capacităţii civile, constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este dominat de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, principiu potrivit căruia nu pot fi exercitate alte drepturi civile şi nu pot fi avute alte obligaţii decât cele care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin actele de reglementare a activităţii sale.

În speţă, la momentul iniţierii litigiului şi la cel al întocmirii actelor contestate în prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Externe avea capacitate de folosinţă în baza prevederilor legale, dar prin intrarea în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 1/2007 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, această capacitate de folosinţă a fost transmisă către o altă persoană juridică, respectiv Ministerul Românilor de Pretutindeni.

Conform art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2017 se înfiinţează Ministerul pentru Românii de Pretutindeni prin preluarea activităţilor şi structurilor din domeniul relaţiilor cu români de pretutindeni din cadrul Ministerul Afacerilor Externe, iar potrivit art. 20 alin. 2 din acelaşi act normativ, ministerele nou înfiinţate sau care preiau instituţii, activităţi şi structuri, după caz, de la alte ministere sau autorităţi, conform prevederilor ordonanţei, preiau personalul aferent acestora în condiţiile legii şi se subrogă în drepturile şi obligaţiile ministerelor sau autorităţilor care derulau aceste activităţi.

Ca urmare a acestor prevederi, toate atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 28 din H.G. nr. 8/2013 au fost preluate în H.G. nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe.

Chiar dacă Ministerul Afacerilor Externe a fost destinatarul actelor administrative ce se contestă în prezenta cauză, pe parcursul soluţionării litigiului ca urmare a reorganizării acestui minister, recurentul Ministerul Afacerilor Externe a pierdut capacitatea de folosinţă şi nu mai poate acţiona în prezentul litigiu, mai ales că nu există vreo prevedere legală care să impună obligaţia de reprezentare a noului minister (cel al românilor de pretutindeni).

De aceea, va fi admis recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva încheierii din 15 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va fi casată această încheiere şi admisă excepţia lipsei capacităţii folosinţei Ministerului Afacerilor Externe şi constatată transmiterea acesteia către Ministerul Românilor de Pretutindeni.

Deşi în cadrul motivelor de recurs Ministerul Afacerilor Externe a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale a acestuia, faţă de soluţia pronunţată în legătură cu excepţia capacităţii de folosinţă, nu se mai impune analiza acestor critici.

Trebuie precizat şi faptul că recursul a fost formulat de Ministerul Afacerilor Externe atât împotriva Sentinţei civile nr. 606/2018 cât şi a Încheierii din 15 ianuarie 2018, dar nu au fost dezvoltate motivele de recurs decât împotriva încheierii din 15 ianuarie 2018.

În ceea ce priveşte Sentinţa civilă nr. 606 din 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal aceasta a soluţionat ambele acţiuni ce au fost conexate, respectiv cererea de anulare a Deciziei nr. 11 din 28 iunie 2012 şi Încheierii nr. 60 din 5 iulie 2012, cererea de anulare a Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 şi Încheierii nr. 86 din 31 iulie 2012, toate emise de Curtea de Conturi.

Pentru că acţiunile au fost formulate de către părţi diferite şi căile de atac exercitate cu privire la măsurile adoptate în actele contestate, recursurile vor fi analizate în raport de actele contestate.

Sentinţa civilă nr. 606/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 şi Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012 ale Curţii de Conturi au fost atacate de către reclamantul A. şi intimatul accesoriu - Ministerul Românilor de Pretutindeni (succesor al MAE).

Primul motiv de recurs invocat de către recurentul-reclamant A., cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.

Recurentul susţine că instanţa de fond ar fi încălcat dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. pentru că nu a respectat Decizia nr. 2889 din 25 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Prin această decizie s-a reţinut că, în speţă, respectarea principiului motivării hotărârilor, a dreptului de apărare şi a celorlalte garanţii care configurează dreptul la un proces echitabil au fost respectate doar în mod aparent, pentru că deşi sentinţa are un număr însemnat de pagini, iar considerentele sunt structurate în mod uniform, fiind menţionate argumentele autorităţii de audit, contraargumentele reclamanţilor şi concluziile instanţei, în realitate apărările reclamanţilor şi intervenienţilor au fost expuse în termeni generali şi nu au fost examinate efectiv, motivarea propriu - zisă a soluţiei instanţei preluând în final linia de argumentaţie a pârâtei, pe alocuri cu aceeaşi exprimare, fără a face referire în concret şi la probele propuse de reclamanţi.

Cu referire la măsurile dispuse prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 şi prin pct. II din Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, care vizau abateri financiare constând în plata nelegală a unor sume de bani (premii, burse, onorarii) către diverşi beneficiari, instanţa de recurs a reţinut că nu au fost examinate în mod real şi efectiv apărările privind caracterul special al Legii nr. 321/2006, privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi a modului de repartizare şi de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Cancelariei Primului - Ministru pentru această activitate, nu s-a lămurit conţinutul noţiunilor de "programe, proiecte sau acţiuni" utilizate în această lege şi încadrarea în concret a finanţărilor acordate de reclamant în categoriile de programe, proiecte şi acţiuni şi în tipurile de cheltuieli enumerate în Anexa legii.

În dovedirea susţinerilor lor, reclamantul A. şi intervenienţii - accesorii au solicitat proba cu expertiză financiar - contabilă pentru verificarea aspectelor legate de eficienţă, eficacitatea şi economicitatea cheltuielilor efectuate de Departament în raport cu obiectul sau de activitate, dar prin încheierea din data de 3 decembrie 2013, instanţa a respins proba solicitată, reţinând, pe de o parte, că expertul contabil nu-şi poate exprima părerea cu privire la cadrul normativ aplicabil şi la respectarea acestuia şi, pe de altă parte, că legalitatea măsurilor contestate "poate fi stabilită pe baza documentaţiei în temeiul căreia au fost dispuse", instanţa de judecată fiind singura în măsură să hotărască dacă există sau un temei legal pentru prezentarea altor documente în afara celor puse la dispoziţia Curţii de Conturi de entitatea verificată (încheierea din 3 decembrie 2013, Dosar fond nr. x/2012).

Acest ultim considerent, care pune în discuţie dreptul părţii interesate de a propune şi administra probe în etapa judiciară a litigiului, în condiţiile art. 167 şi următoarele C. proc. civ., este de natură să golească de conţinut controlul judecătoresc al actelor administrative, prevăzut şi garantat în art. 126 alin. (6) din Constituţia României.

Instanţa de fond, la rejudecare a încuviinţat proba cu expertiză contabilă, a analizat concluziile raportului de expertiză, iar faptul că aceasta nu a împărtăşit concluziile raportului nu echivalează cu nerespectarea deciziei de casare, aşa cum susţine recurentul.

În ceea ce priveşte reexaminarea în mod efectiv a impactului pe care obiecţiunile recurentului le-ar fi avut asupra derulării activităţii de control, se constată că chiar recurentul a arătat că instanţa de fond a analizat acest aspect şi a reţinut că recurentul, nemaiavând calitatea de conducător al entităţii verificate, Curtea de Conturi nu avea obligaţia de a-i răspunde sau analiza obiecţiunile, astfel că nu se poate susţine nerespectarea deciziei de casare.

Critica referitoare la neexaminarea în mod efectiv dacă finanţările acordate de instanţele publice se încadrau în categoriile de programe, proiecte şi acţiuni enumerate de Legea nr. 321/2006 nu reprezintă nici ea o dovadă a încălcării deciziei de casare, aşa cum susţine recurentul.

Mai mult, aceste aspecte constituie critici referitoare la legalitatea sau nu a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi şi nu unele care să implice verificarea modului de respectare a deciziei de casare.

Şi recurentul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a invocat un motiv de recurs de ordin procedural, respectiv nemotivarea hotărârii atacate.

În cadrul acestui motiv de recurs s-a făcut trimitere la nerespectarea exigenţelor prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ., dar acest text nu este incident în cauză deoarece litigiul este început în perioada când era în vigoare vechiul C. proc. civ., iar Noul C. proc. civ., ce conţine art. 425, se aplică numai litigiilor începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Oricum, analizând hotărârea atacată se constată că aceasta este motivată cu respectarea prevederilor art. 261 din vechiul C. proc. civ., respectiv au fost prezentate motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, au fost analizate probele administrate şi, de aceea, nu se poate susţine că hotărârea instanţei de fond este nemotivată.

În legătură cu motivul de casare prevăzut la art. 303 pct. 9 C. proc. civ., în recursul declarat de reclamantul A., a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu a examinat efectiv schimbarea temeiurilor de către Curtea de Conturi, fiind încălcate prevederile pct. 165 şi 220 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi din 4 noiembrie 2010.

Conform art. 220 din RODAS "În situaţia în care se constată, cu prilejul analizei şi soluţionării contestaţiei, că raportul de control nu a fost întocmit corect, că unele dintre măsurile dispuse prin decizie au fost determinate de constatări neîntemeiate pe dispoziţiile legale menţionate în actul de control sau au avut la bază interpretări eronate ale reglementărilor în vigoare, comisia de soluţionare a contestaţiilor poate suspenda soluţionarea contestaţiei şi dispune reverificarea aspectelor ori operaţiunilor neclare consemnate în raportul de control. Totodată, comisia poate propune chiar constituirea unei alte echipe de control, care să reverifice aspectele neclare cuprinse în raportul de control.

În situaţia în care în urma reverificării aspectelor neclare se constată că deficienţele consemnate în actul de control sunt greşite sau neîntemeiate pe dispoziţiile legale menţionate în acest act, comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la pct. 213 lit. a) şi b) poate propune plenului Curţii de Conturi sancţionarea directorului din cadrul departamentului/directorului camerei de conturi, directorului adjunct al camerei de conturi şi a şefului de serviciu care au coordonat şi au monitorizat acţiunea de control respectivă, inclusiv a auditorilor publici externi desemnaţi pentru efectuarea acesteia."

Acest text nu a fost încălcat de către Curtea de Conturi şi nu era necesară suspendarea contestaţiei şi dispunerea unei reverificări pentru că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege deoarece raportul de control a fost întocmit corect, iar faptul că în cadrul deciziilor şi încheierilor s-a făcut referire la Legea nr. 321/2006 dovedeşte analiza efectuată de autoritatea de audit în legătură cu susţinerile instituţiei verificate şi care a invocat aceste prevederi, iar în actele contestate s-a precizat că şi în raport ce acestea constatările privind abaterile se menţin.

Nu se poate susţine nici că hotărârea instanţei de fond ar fi nelegală pentru că a validat în mod greşit inconsistenţa Curţii de Conturi cu privire la acţiunile auditate în anii diferiţi deoarece art. 2 lit. c) din Legea nr. 94/1991 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, potrivit căruia auditul financiar priveşte toate cheltuielile entităţii audiate, nu presupune că, în urma unor controale efectuate în ani diferiţi, concluziile controalelor nu pot fi diferite.

Atât în recursul declarat de reclamantul A. cât şi de intervenientul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a fost criticată soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 şi Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012, iar analiza criticilor va fi făcută împreună pentru ambele recursuri pentru următoarele argumente:

- Măsura nr. 1 - angajarea şi plata în anul 2009 de cheltuieli cu premii în sumă de 42.970 RON a unor membrii ai comunităţii româneşti, pentru promovarea şi apărarea identităţii culturale şi lingvistice

Instanţa de fond a respins acţiunea cu privire la această măsură, după analizarea prevederilor Legii nr. 321/2006, Legii nr. 299/2007, Legii nr. 276/2017, a Ordinului nr. 1065/2008 al Ministrului Afacerilor Externe cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege prin posibilitatea încadrării ulterioare a cheltuielilor efectuate într-unul din programele prevăzute în art. 1 din anexă.

În ambele recursuri este criticată această soluţie, dar criticile sunt nefondate.

Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 321/2006:

"Art. (1) - Sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni se realizează prin acordarea de finanţări nerambursabile şi alte mijloace de sprijin financiar, în limita bugetului alocat, asociaţiilor, fundaţiilor, organizaţiilor, instituţiilor şi altor persoane fizice şi juridice reprezentative aparţinând comunităţilor româneşti de pretutindeni din afara graniţelor, în condiţiile prezentei legi.

Art. (2) - Pot fi beneficiare ale finanţărilor nerambursabile asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile, instituţiile, persoanele fizice sau juridice româneşti din străinătate şi din România, legal constituite, în condiţiile în care dezvoltă programe, proiecte sau acţiuni în sprijinul românilor de pretutindeni".

În art. 4 din acelaşi act normativ se prevede că:

"(1) Acordarea de finanţări nerambursabile se face pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acţiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din Ministerul Afacerilor Externe.

(2) Procedura de elaborare a documentaţiilor, de evaluare, selectare şi aprobare a programelor, proiectelor sau acţiunilor, precum şi derularea şi utilizarea fondurilor alocate se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, eficacităţii utilizării fondurilor publice, transparenţei şi tratamentului egal, definite potrivit art. 4 din Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, având în vedere criteriile generale prevăzute la art. 6 din prezenta lege".

În baza acestor dispoziţii a fost aprobat Ordinul nr. 1065 din 4 iunie 2008 al Ministrului Afacerilor Externe de aprobare a Procedurii de elaborare a documentelor de evaluare, selectare şi aprobare a programelor, proiectelor sau acţiunilor, precum şi derularea şi utilizarea fondurilor alocate pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora.

Este adevărat că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că a existat o comisie de evaluare şi selectare, dar evaluarea şi selectarea s-a făcut pentru acordarea sumelor de bani ce au fost date cu titlu de premii, indemnizaţii pentru persoane fizice cu domiciliul în străinătate, dar în acele documente nu este stabilit care a fost programul, proiectul sau acţiunea ce a fost iniţiată sau sprijinită prin acordarea acestora.

Aşa cum chiar Legea nr. 321/2006 prevede (art. II din Anexa la Legea nr. 321/2006), cheltuielile constând în acordarea de indemnizaţii, premii, bunuri de orice fel şi alte asemenea cheltuieli pot fi făcute numai pentru finanţarea unui program, proiect sau acţiune ce a fost selectat anterior, or, nu s-a făcut dovada că ar fi fost selectate asemenea programe sau acţiuni şi în cadrul acestora să fie acordate sumele de bani, ci s-a făcut dovada aprobării unor sume ce au fost acordate, dar fără a fi încadrate într-un anumit program sau acţiune.

Măsura 2 - angajarea şi plata nelegală în anul 2009 a unor cheltuieli cu onorarii acordate unui număr de 124 preoţi slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, în valoare de 372.000 RON, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora sprijinul financiar sau material al statului român se poate acorda pentru construcţia sau renovarea lăcaşelor de cult în statul de cetăţenie/reşedinţă şi fără respectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006.

Instanţa de fond a respins acţiunea pentru că nu s-ar fi făcut dovada că plata acestor onorarii s-a făcut în cadrul unui proiect, program sau acţiune.

Criticile recurenţilor cu privire la această soluţie sunt fondate.

Aşa cum rezultă din probele depuse la dosar, plata onorariilor acordate unui număr de 124 preoţi din cadrul Mitropoliei Basarabiei în valoare de 372.000 RON, s-a făcut cu respectarea prevederilor legale.

Un asemenea program, proiect sau acţiune pentru sprijinirea românilor de pretutindeni este cel ce vizează nu numai înfiinţarea, recuperarea, restaurarea şi întreţinerea de muzee, case memoriale, monumente istorie, monumente de artă sau funerare, plăci comemorative, cimitire şi alte asemenea, ci şi protejarea şi revitalizarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, astfel cum prevede lit. o) din pct. I al anexei la Legea nr. 321/2006, iar pentru aceasta pot fi acordate, conform lit. x) din pct. II al anexei la Legea nr. 321/2006, sub forma unor indemnizaţii sau alte asemenea cheltuieli.

Pentru că s-a făcut dovada încadrării în prevederile legale a plăţii acestor sume, măsura va fi anulată.

Măsura 3 - Angajarea şi plata nelegală, în anul 2009, a unor cheltuieli cu două burse de studii în afara graniţelor României, în valoare totală de 30.180 RON, acordate fără a fi organizate concursuri, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora românii de pretutindeni au dreptul de a solicita şi de a obţine, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel şi formă de învăţământ, în vederea aprofundării cunoştinţelor de limbă română şi pentru afirmarea identităţii culturale şi ştiinţifice române, în condiţii similare cu cele ale cetăţenilor români.

Instanţa de fond a respins acţiunea cu aceeaşi motivare a inexistenţei unui program, proiect sau acţiune din cele prevăzute la pct. I din Legea nr. 321/2006.

Criticile recurenţilor cu privire la această măsură sunt fondate şi se impune anularea actelor contestate cu privire la această măsură.

S-a reţinut că au fost acordate nelegal două burse în valoare de 38.180 RON pentru CC. şi DD.

Însă, din probele depuse la dosar şi din analiza pct. I lit. n) şi q) din anexa la Legea nr. 321/2006 raportat la pct. II lit. x) din aceeaşi anexă, pot fi acordate burse şi burse de studiu pentru participarea în străinătate la cursuri, vizite de documentare, programe de pregătire profesională, vizite de studiu şi pentru a se realiza o colaborare cu alte instituţii şi organizaţii din ţară şi străinătate, pentru realizarea de proiecte în beneficiul românilor de pretutindeni, rezultă că cele două burse au fost acordate cu respectarea acestor prevederi.

Măsura nr. 4 - plata nelegală în anul 2009, a unui onorariu în sumă de 45.000 RON, acordat unui artist român, fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006, suma alocată nefiind justificată de către Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, din Ministerului Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legale, din care să rezulte utilizarea sumei pe destinaţia prevăzută în nota de fundamentare (inexistenţa la dosarul de finanţare a dovezii că beneficiarul final ar fi primit onorariul ce i se cuvenea în urma susţinerii concertului la Chişinău, cu ocazia sărbătoririi zilelor oraşului).

Instanţa de fond nu a negat realitatea serviciului prestat şi s-a considerat că împuternicitul J. nu avea dreptul de a încasa onorariile în numele şi pe seama artistului I. şi de aceea, a menţinut măsura.

Probele depuse la dosar însă, dovedesc că plata s-a făcut în mod legal.

Prin Decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2009 I., în calitate de asociat al SC L. SRL, a hotărât ca J. să fie împuternicit să semneze contractele şi să dispună de sumele ce decurg în urma semnării contractelor aferente acestei firme, iar Contractul de prestări servicii nr. x din 14 octombrie 2009 încheiat între Asociaţia H. şi J. s-a referit la prestaţia artistului I., tocmai în baza Deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2009, astfel că, în mod corect J. a fost cel care a încasat sume de bani pentru concertul susţinut de I.

Pentru că realitatea prestării serviciului nu a fost contestată, iar din actele depuse rezultă că şi onorariul aferent acestuia a fost încasat în mod corect, actele contestat vor fi anulate cu privire la această măsură.

Cu privire la Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 şi Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012 emise de Curtea de Conturi, soluţia instanţei de fond a fost criticată în recursul declarat de Ministerul Românilor de Pretutindeni, în calitate de succesor al Ministerului Afacerilor Externe, dar şi în recursurile declarate de intervenienţi A. şi B.

În recursul declarat de intervenienta B. a fost criticată soluţia instanţei de fond cu privire la aceste acte contestate, pentru că ar fi nemotivată (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în speţă şi a raportului de expertiză extrajudiciară efectuat la cererea DNA în urma plângerii penale formulate de Curtea de Conturi.

Însă, aşa cum chiar recurenta a arătat, raportul de expertiză este un mijloc de probă, iar instanţa de fond a motivat soluţia sa, având în vedere toate probele depuse la dosar, nu numai în funcţie de raportul de expertiză, astfel că nu se poate susţine că hotărârea ar fi nemotivată.

Recurenta B. a invocat şi prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea ar fi nelegală pentru că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, însă nu a precizat în ce mod a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi în ce sens instanţa de fond a schimbat natura ori înţelesul lămurit al acestuia, astfel că acest motiv de recurs este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea este nelegală pentru că este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) acesta a fost invocat în toate cele trei recursuri, iar criticile vor fi analizate împreună, chiar dacă unele măsuri au fost criticate parţial în cadrul recursurilor declarate.

Prin Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 au fost stabilite mai multe măsuri.

Măsura I.1. - a vizat luarea măsurilor de către ordonatorul de credite pentru finanţarea proiectelor destinate sprijinirii activităţilor desfăşurate de românii care trăiesc în afara graniţelor ţării pe baza unei strategii guvernamentale, a unor programe sau strategii sectoriale privind sprijinirea comunităţilor de români şi a parteneriatelor încheiate cu asociaţiile şi organizaţiile reprezentative ale românilor care trăiesc în afara graniţelor.

Instanţa de fond a respins acţiunea cu privire la această măsură pentru că nu s-a făcut dovada existenţei unei asemenea strategii guvernamentale.

Criticile recurentului Ministerul Pentru Românii de Pretutindeni sunt nefondate.

Nu se poate nega existenţa şi aplicarea Legii nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi a modului de repartizare şi de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate şi a Legii nr. 299/2007, dar, în cadrul acestei măsuri se reproşează instituţiei verificate tocmai faptul că au fost acordate finanţări în lipsa unor programe, proiecte care să fie stabilite printr-o strategie.

Dispoziţiile H.G. nr. 27/2010 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni au fost invocate de către instanţa de fond nu pentru a se dovedi nelegalitatea finanţărilor acordate anterior anului 2010, ci pentru a sublinia necesitatea elaborării unei strategii guvernamentale de către instituţia verificată în domeniul sprijinirii românilor de pretutindeni şi chiar art. 3 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 27/2010 prevede că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni trebuie să asigure elaborarea strategiei guvernamentale în domeniul său de activitate, astfel că în lipsa dovedirii existenţei acestei strategii, în mod corect s-a stabilit obligaţia elaborării ei în acest sens.

Măsura I.2. - a vizat faptul că în perioada 2010 - 2011, la nivelul Departamentului nu au fost elaborate proiecte de buget anuale pentru cheltuielile aferente finanţării nerambursabile a activităţii românilor de pretutindeni, care să aibă la bază fundamentări reale privind necesităţile comunităţilor de români, contrar dispoziţiilor Legii nr. 500/2002, ordonatorul de credite urmând să ia măsurile legale necesare care să conducă la fundamentarea programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în funcţie de necesităţile comunităţilor de români de peste graniţă.

Criticile recurentului Departamentul pentru Românii de Pretutindeni sunt nefondate cu privire la această măsură.

Nu se contestă faptul că, potrivit art. 5 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 6 din H.G. nr. 27/2010, Departamentul pentru românii de Pretutindeni era condus de un secretar de stat, care era şi ordonator terţiar de credite, iar fondurile necesare funcţionării acestuia şi pentru realizarea proiectelor erau asigurate de la bugetul de stat, prin Secretariatul General al Guvernului, însă, ceea ce se reproşează este faptul că, deşi avea calitatea de ordonator terţiar de credite, instituţia verificată avea obligaţia de a elabora proiecte de buget anuale pentru cheltuielile aferente activităţilor destinate românilor de pretutindeni, iar ordonatorii principali de credite îşi fundamentează proiectele de buget anuale pe centralizarea programelor făcute de către ordonatorii secundari sau/şi terţiari de credite, ceea ce nu s-a dovedit a fi făcut în speţă, astfel că actele contestate cu privire la această măsură sunt legale.

Măsura I.3 - vizează neelaborarea, în perioada 2010 - 2011, a unor proceduri formalizate de control intern cu consecinţe în nerespectarea principiilor stabilite de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la atribuirea contractelor de achiziţie publică de bunuri, servicii şi lucrări.

Recurentul Ministerul Românilor de Pretutindeni a criticat soluţia instanţei de fond pentru că nu a fost indicat un text de lege care să impună elaborarea unei proceduri de achiziţie şi că a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la pragurile valorice.

Criticile sunt nefondate cu privire la această măsură.

Mai întâi, se impune a fi făcută precizarea că chiar art. 4 alin. (2) din Legea nr. 321/2006 face referire la proceduri de elaborare a documentaţiilor, de evaluare, selectare şi aprobare a programelor, proiectelor sau acţiunilor, dar şi de derulare şi utilizare a fondurilor alocate, proceduri care trebuie să respecte principiile liberei concurenţe, a eficacităţii utilizării fondurilor publice, transparenţei şi tratamentului egal.

Apoi, chiar şi în H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în art. 2 alin. (1), (2) şi (4) se prevede că:

"(1) În procesul de aplicare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, orice situaţie pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.

(2) În cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor ordonanţei de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractului.

(4) Autoritatea contractantă este responsabilă pentru modul de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale aplicabil".

Deşi în motivele de recurs se susţine că nu era necesară adoptarea unor proceduri de control intern privind achiziţiile publice, totuşi entitatea verificată a adoptat asemenea proceduri în anul 2012, ceea ce dovedeşte tocmai legalitatea acestei măsuri.

Măsura I.4 - se referă la neevidenţierea costurilor reale ale proiectelor/programelor, prin neprezentarea în detaliu, în devizele iniţiale care au stat la baza aprobării finanţării, cât şi în deconturile finale de cheltuieli, a elementelor de cost, nefiind respectat principiul transparenţei în utilizarea fondurilor publice. Pentru remedierea acestei deficienţe s-a dispus reanalizarea Ghidului de finanţare, supunerea lui spre aprobare şi publicarea în Monitorul Oficial, precum şi elaborarea unei proceduri detaliate de verificare a deconturilor prezentate pentru obţinerea finanţării.

Criticile recurentului Ministerul pentru Românii de Pretutindeni cu privire la această măsură sunt fondate.

Din probele administrate rezultă că în formularul pentru cererea de finanţare erau evidenţiate categorii şi subcategorii de cheltuieli, aspect reţinut şi de către instanţa de fond, iar în Ghidul de finanţare erau precizate tipurile de documente justificative solicitate, astfel că erau evidenţiate costurile atât în devizul iniţial, cât şi în decontul final de cheltuieli.

Ghidul de finanţare era publicat pe pagina de internet a instituţiei verificate şi nu s-a precizat care prevedere legală a fost încălcată pentru a se dispune publicarea lui în Monitorul Oficial, având în vedere că prin publicarea pe internet se asigura publicitatea lui.

De aceea, se poate considera că măsura dispusă în sarcina recurentului este lipsită de temei legal şi se impune anularea ei.

Măsura I.5 - s-a referit la nerespectarea prevederilor legale privind existenţa şi arhivarea documentelor justificative, ordonatorul de credite al DRP urmând a elabora proceduri detaliate privind întocmirea dosarelor privind proiectele finanţate de Departament, cu menţionarea obligaţiei de a respecta legislaţia românească, atât în ceea ce priveşte activitatea financiar-contabilă, întocmirea şi arhivarea documentelor, cât şi cea referitoare la achiziţiile publice.

Singura critică din recurs cu privire la această măsură este aceea a necompetenţei auditorilor Curţii de Conturi, dar aceasta este nefondată.

Conform art. 41 şi 42 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea:

"organele cu atribuţii de control financiar au dreptul de a stabili modul de respectare al reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora, păstrarea şi arhivarea lor".

În baza acestor dispoziţii, auditorii Curţii de Conturi pot verifica modul de respectare al prevederilor legale referitoare la existenţa şi arhivarea documentelor justificative în baza cărora au fost efectuate plăţi şi au fost utilizate sumele de bani de către instituţia auditată, astfel că nu este nelegală măsura dispusă.

Măsura I.6 - a vizat respectarea principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea fondurilor publice şi calcularea, evidenţierea şi virarea la bugetul statului a obligaţiilor de plată accesorii (dobânzi şi penalităţi) datorate urmare a plăţii nelegale, în anul 2011, a unui avans în sumă de 72.497,98 RON, reprezentând contravaloarea proiectului "Realizarea a două busturi ale mareşalului E.", fără a exista dovada că bunurile au fost recepţionate până la finele anului 2011.

Instanţa de fond a respins acţiunea cu privire la această măsură pentru că a reţinut că reclamantul a virat în contul Fundaţiei Mareşal E. suma de 72.497,98 RON cu OP nr. x din 28 decembrie 2011, deşi nu exista nicio dovadă că bunurile au fost executate şi recepţionate de beneficiar, iar amplasarea în Bucureşti a unui bust nu corespunde scopului urmărit de lege.

Criticile recurentul Ministerul Românilor de Pretutindeni sunt nefondate în ceea ce priveşte plata şi recepţia acestor busturi.

Din documentele depuse la dosar rezultă că a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x din 14 decembrie 2011 având ca obiect execuţia a două busturi ale generalului E.

La data de 18 decembrie 2011 a fost întocmit OP nr. x şi suma de 72.497,98 RON a fost virată în contul Fundaţiei "Mareşal E.", dar fără a exista dovada că cele două busturi au fost executate, mai ales că execuţia acestora s-a finalizat la 28 martie 2012 în timpul misiunii de audit a Curţii de Conturi, deşi în contractul de finanţare s-a stabilit valabilitatea acestuia până la 31 decembrie 2011.

În acest fel au fost încălcate prevederile art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2000 prin acordarea în avans a unor sume pentru efectuarea unor cheltuieli care nu au fost justificate prin bunuri şi servicii recepţionate până la finele exerciţiului bugetar.

Dacă procesul-verbal de recepţie a fost încheiat la 3 ianuarie 2012, aşa cum susţine recurentul, aceasta nu presupune respectarea contractului de finanţare şi nici a prevederilor legale, plata fiind făcută la 28 decembrie 2011, deci anterior recepţiei lucrărilor.

În privinţa amplasării unuia dintre busturi în România, măsura este nelegală deoarece, potrivit pct. I lit. a) din anexa la Legea nr. 321/2006 şi având în vedere că general E. era născut în Ucraina, se atinge scopul legii prin sublinierea rolului pe care românii etnici din Ucraina l-au avut în istoria României.

Dar pentru că măsura a vizat, în principal, plata în avans, în mod nelegal, a sumei de 72.497,98 RON, nu va fi anulată.

Măsura I.9 - s-a referit la faptul că în perioada 2010 - 2011 în cadrul Departamentului Românilor de Pretutindeni nu a fost organizat şi implementat corespunzător un sistem propriu al controlului managerial, după cum urmează: în anul 2010 nu a fost proiectat un sistem de control intern adecvat entităţii, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 946/2005, astfel riscul de control asociat programelor şi proiectelor derulate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în anul 2010, este unul ridicat. În cursul anului 2011 documentele care să formalizeze componentele sistemului de control intern au fost elaborate disparat, fără a exista un control închegat şi coerent şi fără o strategie unitară care să cuprindă tipurile de control aplicabile fiecărei situaţii, monitorizarea acestora în vederea îmbunătăţirii metodelor şi procedurilor de control, precum şi modul de evaluare a controalelor.

Singura critică din recurs cu privire la această măsură a fost aceea că a fost efectuată o misiune de audit de către Secretariatul General al Guvernului care a constatat implementarea a 24 de standarde.

Dar critica este nefondată deoarece, chiar din analiza modului de implementare a standardelor de control intern/managerial, în conformitate cu Ordinul nr. 946 din 4 iulie 2005, s-a constatat existenţa, la 31 decembrie 2011, a unui număr de 26 de proceduri operaţionale, iar un număr de 2 proceduri operaţionale au fost elaborate în timpul misiunii de audit: Procedura Operaţională 27 "Acordarea premiilor" elaborată în data de 1 martie 2012; Procedura Operaţională - 28 "Acordarea burselor", elaborată în data de 1 martie 2012.

De asemenea, s-a constatat faptul că nu au fost implementate standardele de control intern/managerial elaborate, întrucât nu exista dovada primirii spre aplicare a procedurilor operaţionale de către personalul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, cu excepţia şefului compartimentului financiar-contabil a cărui semnătură este înscrisă în cadrul documentelor care formează procedurile operaţionale, fişele de post ale salariaţilor nu cuprind atribuţii şi sarcini clare şi precise, potrivit nivelului funcţiei deţinute, în concordanţă cu Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi cu Organigrama entităţii.

Astfel, fişele de post ale personalului de execuţie din cadrul Direcţiei Programe, Proiecte şi Acţiuni nu cuprind responsabilităţi în ceea ce priveşte verificarea documentelor prezentate la plăţi de către beneficiarii finanţării nerambursabile acordate de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pentru sprijinirea activităţilor românilor de pretutindeni, astfel că măsura contestată este legală.

Măsura I.10 - inventarierea bunurilor şi valorilor patrimoniale, valorificarea rezultatelor inventarierii, conform normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2861/2009.

Recurentul susţine, ca şi în faţa instanţei de fond, că măsura a fost acoperită în timpul controlului şi că nu există nicio vătămare.

Aceasta nu reprezintă o veritabilă critică a soluţiei instanţei de fond, astfel că măsura va fi menţinută întrucât, tocmai efectuarea celor dispuse, dovedeşte legalitatea acesteia.

În privinţa măsurilor dispuse la pct. II al Deciziei nr. 12/2012 a Curţii de Conturi soluţia instanţei de fond a fost criticată de toţi cei trei recurenţi: Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, A. şi B., criticile urmând a fi analizate împreună.

Măsura II.1 - Angajarea şi plata nelegală a unor cheltuieli cu premii acordate unor membri ai comunităţilor româneşti din afara graniţelor României, estimate în valoare de 448.200 RON, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora acestor persoane li se puteau acorda distincţii, şi fără respectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006.

Instanţa de fond a respins acţiunea şi cererile de intervenţie cu privire la această măsură considerând că nu s-a făcut dovada existenţei unui program, proiect sau acţiune.

Criticile recurenţilor cu privire la această măsură sunt nefondate.

Aşa cum s-a arătat anterior, în motivarea recursului declarat în privinţa Măsurii 1 din Decizia nr. 11/2012 a Curţii de Conturi, art. 1, 2 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 321/2006 prevede că:

"Art. (1) - Sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni se realizează prin acordarea de finanţări nerambursabile şi alte mijloace de sprijin financiar, în limita bugetului alocat, asociaţiilor, fundaţiilor, organizaţiilor, instituţiilor şi altor persoane fizice şi juridice reprezentative aparţinând comunităţilor româneşti de pretutindeni din afara graniţelor, în condiţiile prezentei legi.

Art. (2) - Pot fi beneficiare ale finanţărilor nerambursabile asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile, instituţiile, persoanele fizice sau juridice româneşti din străinătate şi din România, legal constituite, în condiţiile în care dezvoltă programe, proiecte sau acţiuni în sprijinul românilor de pretutindeni".

În art. 4 din acelaşi act normativ se prevede că:

"(1) Acordarea de finanţări nerambursabile se face pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acţiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din Ministerul Afacerilor Externe."

Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că finanţarea s-a făcut în cadrul unor asemenea proiecte sau programe. Abia în motivele de recurs, recurentul A. susţine că cheltuielile ar putea fi încadrate în tipul de acţiune permis la pct. I lit. k) şi p) al Anexei la Legea nr. 321/2006, dar pe documentele întocmite nu a fost indicată o asemenea încadrare, iar neevidenţierea acestor acţiuni pe aceste documente, chiar dacă ele au fost întocmite, nu reprezintă o eroare formală, ci dovedeşte nelegalitatea finanţării, dar şi a procedurii de selecţie şi evaluare în lipsa indicării programului sau proiectului finanţat.

De altfel, cheltuielile efectuate nici nu ar putea fi încadrate în lit. k) şi p) ale pct. I din anexa la Legea nr. 321/2006, astfel că şi din acest punct de vedere, criticile sunt nefondate.

Măsura II.2 - angajarea şi plata nelegală a unor cheltuieli cu onorarii acordate unui număr de 94 preoţi slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, în valoare de 338.400 RON, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora sprijinul financiar sau material al statului român se poate acorda pentru construcţia sau renovarea lăcaşelor de cult în statul de cetăţenie/reşedinţă, şi fără respectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006.

Aceleaşi argumente ce au stat la baza admiterii recursului împotriva soluţiei instanţei de fond referitoare la Măsura 2 din Decretul 11/2012 sunt valabile şi în sprijinul soluţiei de anulare a acestei măsuri ce a fost menţinută şi în anul următor, astfel că sunt fondate criticile recurenţilor cu privire la această măsură.

Măsura II.3 - angajarea şi plata nelegală, în perioada 2010 - 2011, a unor cheltuieli cu burse de studii în afara graniţelor României, în valoare totală de 97.654 RON, fără a fi organizate concursuri, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007.

Criticile recurenţilor cu privire la această măsură sunt fondate.

În Nota de fundamentare a burselor de cercetare/documentare au fost indicate temeiurile de drept, respectiv pct. I lit. n) şi p) din Anexa la Legea nr. 321/2006, astfel că nu se poate susţine că nu erau indicate proiectele sau programele în caza cărora s-a procedat la acordarea finanţării, iar acestea au fost evaluare şi selectate de către Comisia înfiinţată potrivit Ordinului nr. 1065/2008 al Ministrului Afacerilor Externe, astfel că nu se poate susţine că plata acestor sume s-a făcut în mod nelegal.

Nu se poate susţine nici că persoana căreia i-a fost acordată bursa nu putea beneficia de aceasta pentru că locuia în municipiul Bucureşti deoarece, potrivit art. 2 din Legea nr. 321/2006 beneficiari ai finanţării nerambursabile acordate potrivit acestei legi pot fi şi persoanele fizice din România, cu condiţia să dezvolte proiecte, programe sau acţiuni în sprijinul românilor de pretutindeni, ceea ce s-a dovedit în speţă, iar măsura va fi anulată.

Măsura II.4 - angajarea nelegală a unei cheltuieli în sumă de 792.000 RON pentru finanţarea nerambursabilă a unei activităţi ce nu are legătură cu scopul înfiinţării organizaţiei non-guvernamentale din străinătate, bunurile obţinute fiind predate, cu titlu gratuit, unui agent economic, în vederea efectuării de acte de comerţ generatoare de profit, contrar prevederilor Legii nr. 321/2006.

Măsura se referă la plata a 18 gherete moderne, destinate distribuirii presei la Chişinău.

Instanţa de fond a respins acţiunea şi cererile de intervenţie cu privire la această măsură considerând că nu este incidentă excepţia prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 321/2006.

Criticile recurenţilor în privinţa acestei soluţii sunt nefondate.

Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 321/2006, este interzis ca finanţările nerambursabile acordate pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora să fie utilizate pentru activităţi generatoare de profit.

În motivele de recurs s-a invocat dispoziţia de excepţie instituită prin art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ, conform căreia sunt exceptate de la prevederile alin. (1) publicaţiile, posturile de televiziune, posturile de radio, editurile, studiourile de producţie, care desfăşoară programe, proiecte sau acţiuni pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, doar dacă finanţarea este utilizată pentru realizarea unor astfel de programe, proiecte sau acţiuni.

Aceste susţineri nu vor fi reţinute deoarece noţiunea de publicaţie se referă la cărţi, reviste, broşuri, iar achiziţionarea unor gherete destinate distribuirii presei nu poate fi inclusă în excepţiile prevăzute de lege.

Mai mult, în condiţiile în care beneficiarul real al finanţării nu este Asociaţia care a depus cererea pentru finanţare nerambursabilă a proiectului "Reţea de distribuţie presă românească", ci întreprinderea care a furnizat gheretele pentru distribuirea presei şi care şi-a recuperat cheltuielile efectuate cu producţia acestora prin vânzarea lor către Asociaţie şi prin desfăşurarea activităţii de comerţ în gheretele respective, nu se poate susţine că măsura dispusă de Curtea de Conturi este nelegală.

Măsura II.5 - angajarea şi plata nelegală, în perioada 2010 - 2011, a unor cheltuieli în valoare totală de 1.645.406 RON, reprezentând valoarea finanţărilor nerambursabile acordate pentru înfiinţarea şi dezvoltarea unei instituţii mass-media audio (post de radio) care, datorită acoperirii teritoriale pe care o are, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 321/2006.

Instanţa de fond a respins acţiunea cu motivarea că postul de radio nu era unul local.

Într-adevăr, în anexa I pct. I lit. d) din Legea nr. 324/2006 se prevede expres posibilitatea finanţării unor proiecte de înfiinţare, dotare şi modernizare a unor posturi locale de radio şi televiziune destinate românilor de pretutindeni.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de adresa nr. x emisă de Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, autoritate de reglementare în domeniul audiovizualului, care a precizat că "D." nu este radiodifuzor cu acoperire naţională pe teritoriul Republicii Moldova.

Această adresă confirmă aplicarea corectă a prevederilor pct. I lit. d) din Anexa la Legea nr. 321/2006 în cazul finanţării de 1.645.406 RON, astfel că măsura a fost dispusă în mod nelegal, iar actele contestate vor fi anulate cu privire la această măsură.

Măsura II.6 - lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli, în valoare de 122.495,59 RON, în cadrul proiectului derulat în anul 2010 "F. - Tabere pentru tinerii etnici români din Republica Moldova", decontate pe bază de documente care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate documente justificative.

Instanţa de fond a respins acţiunea şi cererile de intervenţie cu motivarea că documentele justificative nu certifică executarea serviciilor şi exactitatea sumelor de plată.

Criticile recurenţilor cu privire la această măsură sunt nefondate.

Măsura a fost dispusă pentru că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a decontat Oficiului de Afaceri şi Investiţii din Republica Moldova suma de 129.490,91 RON reprezentând contravaloarea unor servicii de transport prestate pe traseul Chişinău - Tulcea - Chişinău.

În cadrul motivelor de recurs se invocă faptul că documentele justificative au fost depuse conform Ghidului de finanţare, dar nu se precizează de ce nu au fost respectate prevederile din contractul de finanţare.

Or, potrivit art. 7.1 din Contractul de finanţare nr. x din 9 iunie 2010 încheiat de Departamentul Românilor de Pretutindeni şi Oficiul de Afaceri şi Investiţii, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru desfăşurarea proiectului "F. - Tabere pentru tinerii etnici români din Republica Moldova", pentru decontarea cheltuielilor aprobate prin contractul de finanţare vor fi prezentate documente justificative care să ateste realizarea serviciului: decont centralizator de cheltuieli şi anexe (facturi/chitanţe fiscale/bonuri fiscale/ordine de plată în copie, semnate pentru conformitate şi ştampilate de beneficiar), iar art. 7.2 din acelaşi contract s-au prevăzut condiţiile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească documentele prezentate la decont, fiind menţionată expres şi condiţia să facă dovada legăturii directe dintre cheltuieli şi activităţile proiectului, sunt emise pe numele beneficiarului finanţării (în contractul menţionat acesta era Oficiul de Afaceri şi Investiţii) şi nu se acceptă la plată documente emise pentru persoane fizice, sunt emise în perioada de desfăşurare a proiectului, sunt completate cu detalierea exactă a produselor sau a serviciilor achiziţionate pentru activităţile proiectului, sunt completate cu toate datele necesare din punct de vedere al formei (numărul şi data emiterii, emitentul documentului, beneficiarul, cantitate, preţ unitar, valoarea totală) şi sunt însoţite de dovada plăţii.

Conform art. 7.7 din contract neprezentarea de către beneficiar a documentelor justificative prezentate mai sus echivalează cu neexecutarea obligaţiilor sale contractuale, exonerând finanţatorul de la orice obligaţie privind plata.

De aceea, în condiţiile în care contractul reprezintă voinţa şi legea aplicabilă părţilor, nu pot fi reţinută aplicarea prin analogie a reglementărilor fiscale în materia TVA ori jurisprudenţa instanţelor în materie pentru a aprecia asupra valorii probatorii a documentelor prin care se justifică transportul pe ruta Chişinău - Tulcea - Chişinău în perioada 13 iunie 2010 - 26 iulie 2010.

De altfel, din analiza foilor de parcurs rezultă că nu au înscrise ca beneficiar Oficiul de Afaceri şi Investiţii, din diagramele de transport nu rezultă distanţa parcursă, data de efectuare a curselor ori numărul de înmatriculare al vehiculelor şi, prin urmare, nu se face dovada legăturii directe dintre cheltuieli şi activităţile proiectului, nefiind respectate prevederile contractului, iar măsura dispusă nu este nelegală.

Măsura II.7 - Lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli, în valoare de 119.636 RON în cadrul proiectului derulat în anul 2011 "Manuale de religie pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diaspora", fără a exista documente justificative legal întocmite privind prestarea efectivă a serviciilor de transport internaţional.

Instanţa de fond, în privinţa acestei măsuri, a respins cererile de anulare pentru că nu au fost prezentate documente justificative.

Criticile cu privire la această măsură sunt nefondate.

Măsura a fost dispusă pentru că s-a constatat că cu beneficiarul finanţării "EE." s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x din 16 februarie 2011, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru desfăşurarea proiectului "Manuale de religie pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diaspora".

Conform art. 6.1 din acest contract, pentru decontarea cheltuielilor aprobate prin contractul de finanţare vor fi considerate documente justificative care să ateste realizarea serviciului: decont centralizator de cheltuieli şi anexe (facturi/chitanţe fiscale/bonuri fiscale/ordine de plată în copie, semnate pentru conformitate şi ştampilate de beneficiar), iar art. 6.2 din acelaşi contract a prevăzut condiţiile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească documentele prezentate la decont, fiind menţionată expres şi condiţia să facă dovada legăturii directe dintre cheltuieli şi activităţile proiectului, sunt emise pe numele beneficiarului finanţării (în contractul menţionat acesta era EE.) şi nu se acceptă la plată documente emise pentru persoane fizice, sunt emise în perioada de desfăşurare a proiectului, sunt completate cu detalierea exactă a produselor sau a serviciilor achiziţionate pentru activităţile proiectului, sunt completate cu toate datele necesare din punct de vedere al formei (numărul şi data emiterii, emitentul documentului, beneficiarul, cantitate, preţ unitar, valoarea totală) şi sunt însoţite de dovada plăţii.

În art. 6.7 din contract s-a prevăzut că neprezentarea de către beneficiar a documentelor justificative prezentate mai sus echivalează cu neexecutarea obligaţiilor sale contractuale, exonerând finanţatorul de la orice obligaţie privind plata.

Nota de fundamentare întocmită pentru acest program prevedea drept scop distribuirea de către EE. a 65.640 de manuale de religie eparhiilor ortodoxe române din Europa pentru protejarea drepturilor privind identitatea etnică, lingvistică, culturală şi religioasă a copiilor din parohiile ortodoxe române din diaspora, dar şi pentru asigurarea educaţiei religioase a acestor copii.

Prin urmare, pentru a se putea stabili dacă a fost atins scopul finanţării acordate, beneficiarul finanţării trebuia să dovedească distribuirea acestor manuale către eparhiile ortodoxe române din Europa. Or, la dosar nu au fost depuse dovezi care să ateste transportul manualelor, aşa cum se impunea potrivit contractului de finanţare.

Măsura II.8 - Lichidarea, ordonanţarea şi plata nelegală a unor cheltuieli, în valoare de 139.688,2 RON în cadrul proiectului "Cărţi de formare şi educaţie religioasă pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diasporă", derulat în 2011, pe baza unor documente care conţin date nereale şi nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate documente justificative.

Şi în privinţa acestei măsuri criticile sunt nefondate.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Asociaţia "EE." a prezentat pentru justificarea cheltuielilor factura seria x nr. x, în valoare de 139.688,2 RON, emisă de se "FF." SRL, în care la rubrica "Denumirea produselor şi serviciilor" se menţionează: "Prestări servicii transport conform Contract nr. x din 14 decembrie 2011: transport, cazare, taxe drum, diurnă".

Factura a fost achitată de către Asociaţia "EE." cu OP nr. x din 27 decembrie 2011. Însă, la această factură, SC "FF." SRL a anexat copii ale unor documente privind prestarea efectivă a serviciilor de transport internaţional, care conţin suspiciuni că ar exista date nereale, conform verificărilor efectuate de auditori: copii ale foilor de parcurs eliberate de SC FF. SRL Bucureşti, care par a nu fi reale şi nu sunt înseriate oficial, în care figurează înscrise mijloacele de transport ale căror numere de înmatriculare nu sunt alocate nici la data efectuării auditului, aspecte pe care, în cadrul motivelor de recurs, recurenţii nu le-au elucidate.

Astfel, în privinţa realităţii contractului, în Nota de fundamentare nr. 2368 întocmită la data de 14 decembrie 2011 s-a prevăzut organizarea unei caravane pentru distribuţia a peste 12.000 de cărţi de formare şi educaţie religioasă pentru copiii români din comunităţile bisericeşti din diasporă, iar pentru îndeplinirea scopului propus EE. îşi propunea închirierea a 6 microbuze pentru transportul concomitent al cărţilor.

Criticile recurenţilor nu au putut dovedi legalitatea finanţării, în condiţiile în care au fost justificate sumele decontate în baza unor documente (copii ale foilor de parcurs) în care sunt înscrise mijloacele de transport ale căror numere de înmatriculare nu erau alocate nici la data efectuării auditului.

Prin urmare, nu numai lipsa scrisorii de trăsură a determinat această măsură a autorităţii de audit ci suspiciunile că prestarea efectivă a serviciilor de transport internaţional ar fi fost efectuată.

Măsura II.9 - Plata nelegală în anul 2010 a unor onorarii în sumă de 40.565 RON acordate unor artişti români, fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006, suma alocată nefiind justificată de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, prin prezentare de documente legale din care să rezulte utilizarea sumei pe destinaţia prevăzută în nota de fundamentare.

Criticile recurenţilor cu privire la această măsură sunt fondate.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, nu se contestă realitatea prestării serviciilor, ci că nu ar exista documente din care să rezulte că suma a fost utilizată pentru plata onorariilor artiştilor.

Însă, din documentele prezentate, astfel cum a arătat şi raportul de expertiză, rezultă că potrivit Contractului de finanţare nr. x din 5 octombrie 2010, Asociaţia Obştească H. a primit finanţare nerambursabilă de la Departamentul Românilor de Pretutindeni pentru desfăşurarea proiectului "Organizarea sărbătorii BB. - 2010" şi s-a obligat să o utilizeze numai în scopul realizării programului ce face obiectul contractului.

Asociaţia Obştească H. a încheiat cu Centrul de impresariat "N." Contractul de prestări servicii nr. x din 11 octombrie 2010 în valoare de 13.000 euro, iar prin Dispoziţia de plată nr. x din 16 octombrie 2010 a eliberat preşedintelui CI "N." suma de 212.680 RON moldoveneşti.

Înscrisul denumit "Act pentru executarea serviciilor" dovedeşte nu numai prezenţa artiştilor români la manifestarea din luna octombrie 2010 ci şi plata onorariilor către aceştia, plata făcându-se prin Asociaţia "N.", astfel că se impune anularea acestei măsuri.

Măsura II.10 - Plata nelegală în anul 2011 a unei cheltuieli în valoare totală de 19.646 RON, pentru 500 de exemplare ale unei cărţi editate în limba rusă, în cadrul proiectului "Finanţarea editării în original şi repartizarea către bibliotecile şcolare şi publice a cărţii De la Perestroika la Independenţă: Republica Moldova în documente secrete inedite, 1988 - 1991", carte care se adresează numai vorbitorilor de limbă rusă şi nu românilor de pretutindeni.

Instanţa de fond a respins cererile de anulare a acestei măsuri, iar criticile formulate sunt nefondate.

Nici în acest caz nu se contestă realitatea achiziţiei celor 500 de exemplare, ci s-a considerat că achiziţia a fost făcută cu încălcarea prevederilor legale.

Astfel, Contractul de finanţare nr. x din 6 octombrie 2011 încheiat de Departamentul Românilor de Pretutindeni şi Asociaţia Obştească "O.", în calitate de beneficiar, a avut ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru desfăşurarea proiectului "De la Perestroika la Independenţă: Republica Moldova în documente secrete inedite, 1988 - 1991".

Asociaţia a încheiat Contractele 10 şi 11/2011/A prin care autorii s-au obligat să elaboreze şi să acorde celei dintâi dreptul exclusiv de editare pe un termen de 1 an a lucrării:

"De la Perestroika la Independenţă: Republica Moldova în documente secrete inedite, 1988-1991", fiind menţionată expres limba redactării - română.

Reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni nu a negat editarea publicaţiei preponderent în limba rusă.

De aceea, se poate susţine că editarea unei publicaţii în limba rusă nu poate avea finalitatea prevăzută de lege, iar susţinerea recurenţilor în sensul că românii din Republica Moldova sunt cunoscători şi de limbă rusă nu conduce la anularea măsurii.

În raport de toate aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de reclamanţii A., Ministerul pentru Românii de Pretutindeni şi intervenienţii Ministerul Afacerilor Externe şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 606/2018 şi a încheierii din 15 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Se va dispune casarea Încheierii din 15 ianuarie 2018 şi, în parte, a Sentinţei civilă nr. 606 din 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va fi dispusă admiterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a Ministerului Afacerilor Externe şi constatată transmiterea capacităţii de folosinţă către Ministerul Românilor de Pretutindeni.

Va admite, în parte, acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi şi intervenientul accesoriu Ministerul Românilor de Pretutindeni şi va anula, în parte, Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 pentru Măsurile 2, 3, 4 şi Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012 ale Curţii de Conturi cu privire la aceleaşi măsuri.

Va admite, în parte, acţiunea reclamantului Ministerul Românilor de Pretutindeni, şi, în parte, cererile de intervenţii accesorii formulate de A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi şi va anula, în parte, Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 în ceea ce priveşte Măsurile nr. 14 şi II 2, 3, 5, 9 şi Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012 emise de Curtea de Conturi cu privire la aceleaşi măsuri.

Se vor menţine în rest actele atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii A., Ministerul pentru Românii de Pretutindeni şi intervenienţii Ministerul Afacerilor Externe şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 606 din 14 februarie 2018 şi a încheierii din 15 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează Încheierea din 15 ianuarie 2018 şi, în parte, Sentinţa civilă nr. 606 din 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Ministerului Afacerilor Externe şi constată transmiterea capacităţii de folosinţă către Ministerul Românilor de Pretutindeni.

Admite, în parte, acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi şi intervenientul accesoriu Ministerul Românilor de Pretutindeni (succesor al Ministerului Afacerilor Externe).

Anulează, în parte, Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 pentru Măsurile 2, 3, 4 şi Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012 ale Curţii de Conturi cu privire la aceleaşi măsuri.

Admite, în parte, acţiunea reclamantului Ministerul Românilor de Pretutindeni, în calitate de succesor al Ministerului Afacerilor Externe şi, în parte, cererile de intervenţii accesorii formulate de A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi.

Anulează, în parte, Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 în ceea ce priveşte Măsurile nr. I. 4 şi II. 2, 3, 5, 9 şi Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012 emise de Curtea de Conturi cu privire la aceleaşi măsuri.

Menţine în rest actele atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM