Scope of non-retroactivity principle for new slot machine vice tax introduced by emergency ordinance versus approved law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 octombrie 2015 şi înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, în temeiul art. 205 Codul de procedură fiscală şi a art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 1051 din 24 iunie 2015 privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot machine şi a Deciziei nr. 1632 din 9 iulie 2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1051 din 24 iunie 2015, privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot machine emise de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, solicitând anularea acestora ca fiind nelegale şi netemeinice.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3 din data de 13 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii sale de recurs reclamanta SC A. SRL a arătat în esenţă următoarele:

- Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile prevăzute de articolul II alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2014, care prevede "Cuantumul şi modalitatea de calcul al taxelor pentru autorizaţiile de exploatare a jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se menţin până la expirarea termenului de valabilitate a acestora şi sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare la data emiterii respectivelor autorizaţii. Pentru obţinerea unei noi autorizaţii vor fi respectate cuantumurile şi modalitatea de calcul prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

Din interpretarea acestui text de lege rezulta în mod evident că în speţa legea aplicabila este cea care era în vigoare în momentul în care recurentei i s-au emis autorizaţiile, aceasta achitând toate taxele prevăzute la acel moment.

Art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative, rezultă că recurenta avea obligaţia de a achita taxa aferenta autorizaţiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul acordării acestora, având în vedere ca a notificat renunţarea în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţe de urgenţa, la O.N.J.N.

- Al doilea motiv de casare se întemeiază pe dispoziţiile prevăzute de articolul 488 punctul 6, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

S-a invocat încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de articolul 15 alin. (2) din Constituţie, instanţa de fond nu a arătat motivele pentru care a înlăturat aceasta apărare.

Toate autorizaţiile de exploatare pentru cele 6 mijloace de joc au fost obţinute în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc aflata în vigoare la momentul eliberării acestora.

Ulterior, actul normativ menţionat a fost modificat, penultima modificare survenind prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, respectiv la data de 13 februarie 2015

Conform punctului 47 din O.U.G. nr. 92/2014 a fost modificat pct. 4 din anexa O.U.G. nr. 77/2009 în sensul ca a fost introdusă o taxa de viciu pentru fiecare mijloc de joc în cuantum de 400 de euro anual: "Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot machine: 400 euro/post autorizat/an, care se achita de organizator odată cu taxa de licenţă".

Legea nr. 124/2015 - lege privind aprobarea O.G. nr. 92/2014. Aceasta lege a modificat, prin art. II pct. 4 din anexa modalitatea de achitare a taxei de viciu.

Potrivit acestui text de lege "De la data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorii jocului tip slot machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi (iii) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 77/2009, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu în transe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei".

În raport de principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", dispoziţiile Legii nr. 124/2015, nu pot fi aplicate cauzei de faţă.

Tot în acest sens sunt şi prevederile art. 6 alin. (5) noul C. civ. potrivit căruia "Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare". Deci şi faţă de aceste dispoziţii de lege imperative este nelegală obligarea la plata taxei de viciu, având în vedere ca autorizaţiile de exploatare au fost obţinute sub imperiul O.U.G. nr. 77/2009.

Prin urmare, dispoziţiile referitoare la plata taxei de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015 au intrat în vigoare la data de 12 iunie 2015 şi se pot aplica numai acelor societăţi care urmează sa obţină autorizaţiile de funcţionare după aceasta data.

Se precizează că SC A. SRL nu a obţinut licenţa privind organizarea jocurilor de noroc tip slot machine în perioada 13 februarie 2015 (data la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2014) - 12 iunie 2015 (data la care a intrat în vigoare Legea nr. 124/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 92/2014).

Apărările intimatului Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc

Intimatul ONJN a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările de la fond.

2. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta-recurentă, în mod greşit a interpretat prevederile art. 1 pct. 47 din O.U.G. nr. 92/2014, art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, în sensul că dispoziţiile referitoare la taxa de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015, intrate în vigoare la data de 12 iunie 2015 se pot aplica numai acelor societăţi care urmează să obţină autorizaţiile de funcţionare după această dată.

A arătat recurenta-reclamantă că toate autorizaţiile de exploatare pentru cele 6 mijloace de joc au fost obţinute în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2009 care se aplică fiind în vigoare la momentul eliberării acestora.

La art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr. 92/2014 se prevede "Taxele speciale ce trebuie reţinute şi/sau achitate de către organizatorii licenţiaţi din domeniul jocurilor de noroc sunt prevăzute la pct. 4 din anexa la prezenta ordonanţă de urgenţa" printre care regăsim şi taxa de viciu, deci se specifică clar cine datorează taxa: organizatorii licenţiaţi, iar prin coroborarea cu punctul 4 din Anexă, modificat prin O.U.G. nr. 92/2014, taxa de viciu este datorată de organizatorul de joc de noroc care a fost licenţiat şi urma să vină la licenţiere pentru următorul an, în/pentru perioada cuprinsă între 13 februarie 2015 - 12 iunie 2015.

Pentru perioada cuprinsă după data de 12 iunie 2015, taxa de viciu se datorează pentru organizatorii de jocuri de noroc licenţiaţi, odată cu plata taxelor de autorizare, potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015.

Textul de lege este clar în ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de plată a taxei de viciu, întrucât legiuitorul nu a prevăzut scutiri de la plata taxei de viciu datorate de organizatorii de jocuri de noroc, pentru cei care au fost autorizaţi sub imperiul dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2009 (până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014).

În situaţia în care, legiuitorul ar fi avut această intenţie, aceasta ar fi fost prevăzută în mod expres în actele normative menţionate.

Mai mult, Deciziile privind taxa de viciu cuprind numai perioada de când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2014, respectiv data de 13.02.2015, deci nu se poate spune că a fost calculată retroactiv, întrucât aşa cum a arătat mai sus, singura modificare o reprezintă modul de plată a taxei de viciu, odată cu plata licenţei sau odată cu plata taxelor de autorizare, în ambele cazuri obligaţia de plată există.

De asemenea, mai trebuie avut în vedere că, organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfăşoară în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2014, precum şi de dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 124/2015, cu respectarea prevederii art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, care a dat posibilitatea organizatorilor de jocuri de noroc să renunţe la activitatea desfăşurată, dacă nu sunt de acord cu noile condiţii de autorizare şi licenţiere, bineînţeles cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege.

Pentru aceasta situaţie în care operatorul alege sa îşi înceteze activitatea, nu există obligativitatea achitării taxei de viciu", întrucât, art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, aprobat prin Legea nr. 124/2015 menţionează clar: "În situaţia în care operatorii economici care deţin licenţă de organizare a jocurilor de noroc valabilă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu doresc continuarea activităţii pentru care au fost licenţiaţi, pentru oprirea activităţii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) notifică renunţarea în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă la O.N.J.N. şi la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora;

b) anexează la notificare o declaraţie a administratorului operatorului economic din care să rezulte modalitatea de conservare, dezafectare sau vânzare a mijloacelor de joc care au fost utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia pentru exploatarea jocurilor de noroc;

c) achită taxa aferentă autorizaţiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc, prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul acordării acestora, în cuantumul şi la termenul stabilit prin decizia Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N.".

Astfel, recurenta reclamantă a deţinut licenţa de organizare de jocuri de noroc valabilă la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, iar în ceea ce priveşte opţiunea sa de a nu mai continua activitatea în noile condiţii impuse de legislaţie, aceasta trebuia să îndeplinească "cumulativ" noile condiţii.

Însă, simpla cerere depusă de reclamantă prin care îşi manifestă opţiunea de renunţare, nu poate produce efectul dorit, în lipsa declaraţiei administratorului operatorului economic din care să rezulte modalitatea de consemnare, dezafectare sau vânzare a mijloacelor de joc care au fost utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia pentru exploatarea jocurilor de noroc, având în vedere faptul că, cererea administratorului societăţii nu cuprinde modalitatea de conservare a mijloacelor de jocuri de noroc, modalitatea de dezafectare a acestor mijloace de jocuri de noroc şi eventual o vânzare a mijloacelor de jocuri de noroc, pentru care a deţinut autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc.

Taxa pe viciu a fost introdusă prin Legea nr. 124/2015 (şi ar fi datorată doar începând cu intrarea în vigoare a acestei legi), de vreme ce intenţia legiuitorului a fost în sensul perceperii taxei de viciu începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, prin Legea de aprobare nr. 124/2015 fiind schimbată doar modalitatea de plată şi scadenţa acestei obligaţii fiscale.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 92/2014 "(1) Licenţele de organizare a jocurilor de noroc pe tipuri de activităţi acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă îşi menţin valabilitatea până la data expirării, cu condiţia plăţii în cuantumul prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, astfel cum a fost modificată prin intermediul prezentei ordonanţe de urgenţă, a taxelor anuale aferente licenţelor de organizare a jocurilor de noroc, scadente în intervalul cuprins între intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi expirarea licenţelor. (2) Cuantumul şi modalitatea de calcul al taxelor pentru autorizaţiile de exploatare a jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se menţin până la expirarea termenului de valabilitate a acestora şi sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare la data emiterii respectivelor autorizaţii. Pentru obţinerea unei noi autorizaţii vor fi respectate cuantumurile şi modalitatea de calcul prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

Din dispoziţiile legale rezultă faptul că legiuitorul a înţeles ca această nouă reglementare să fie de imediată aplicare de la momentul intrării în vigoare a actului normativ. Obligaţia de plată a taxei pe viciu era cert stabilită, doar modalitatea de achitare a acesteia a fost modificată ulterior prin Legea de aprobare nr. 124/2015.

- Este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia taxa de viciu s-ar datora doar de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015, respectiv de la data de 12 iunie 2015, atâta timp cât noua taxă pe viciu este datorată de către toţi operatorii de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu instituirea acesteia prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Prin instituirea aceste taxe se naşte un nou raport de drept fiscal, reprezentând o taxă suplimentară faţă de cea de licenţă şi cea de autorizare ce incumbă tuturor operatorilor de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014 prin care aceasta a fost introdusă.

Intimatul-pârât Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a stabilit corect taxa pe viciu în sarcina recurentei-reclamante începând cu data de 13 februarie 2015, data intrării în vigoare a acestei taxe instituite prin O.U.G. nr. 92/2014, fiind stabilită prima scadenţă la data de 25 iunie 2015, astfel că în mod legal a fost rectificată prin Decizia nr. 1051 din 24 iunie 2015, emisă de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, prin Decizia nr. 1632 din 9 iulie 2015.

Potrivit art. 3 - 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului C. civ., care reglementează situaţiile de aplicare a legii în timp ivite cu ocazia intrării în vigoare a C. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 6 din C. civ., "actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor." Actele şi faptele trecute (facta praeterita) nu pot genera decât efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii, ori, după caz, al săvârşirii sau producerii lor.

În privinţa situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii - facta pendentia, legiuitorul poate opta între aplicarea legii noi şi ultraactivitatea (supravieţuirea) legii vechi.

Numai dacă elementele ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea, au individualitate proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care acesta s-a produs.

Normele de drept public sunt de imediată aplicare, iar legiuitorul nu a optat pentru supravieţuirea legii vechi.

În prezenta cauză, este examinată o situaţie juridică în curs, obligaţia de plată care a luat naştere în baza O.U.G. nr. 92/2014 nefiind stinsă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată de instanţa de fond.

Instanţa de judecată nu are obligaţia de a răspunde exhaustiv argumentelor şi susţinerilor părţilor, fiindu-i permisă gruparea motivelor reţinute în soluţionarea cererilor formulate, cu condiţia de a răspunde problemei esenţiale care face obiectul litigiului.

Instanţa de fond a expus situaţia de fapt pe care a reţinut-o şi a făcut aplicarea textelor de lege incidente în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 3 din 13 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM