Promotion of principal medical assistant to higher education post requires studies in corresponding specialization, not just medical profile.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's dismissal of the plaintiff's claim and leaving the denial of her promotion request in force. The dispute centered on administrative and labor law, where a principal medical assistant employed in the radiology department of a public county hospital challenged the Ministry of Health's refusal to approve a change in her organizational structure to promote her to "principal medical assistant with higher education," arguing that she had completed a bachelor's degree in general medicine and that the phrase "in their profile" in the applicable law should be interpreted generically rather than specifically. The court held that the refusal was legally justified under Article 196 of Law No. 95/2006 (as introduced by Emergency Governmental Ordinance No. 35/2012), which conditions promotion on the completion of higher education studies in the specific specialization or profile corresponding to the employee's current job classification; the court determined that the plaintiff's degree in general medicine did not match her paraclinical radiology specialization, and consequently rejected arguments of discrimination and violation of property rights under the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 196 din Legea nr. 95/2006, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 207 din Legea nr. 95/2006, art. 5 din O.U.G. nr. 144/2008, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ; Promotion of principal medical assistant to higher education post requires studies in corresponding specialization, not just medical profile: The dispute centered on administrative and labor law, where a principal medical assistant employed in the radiology department of a public county hospital challenged the Ministry of Health's refusal to approve a change in her organizational structure to promote her to "principal medical assistant with higher education," arguing that she had completed a bachelor's degree in general medicine and that the phrase "in their profile" in the applicable law should be interpreted generically rather than specifically. The court held that the refusal was legally justified under Article 196 of Law No. 95/2006 (as introduced by Emergency Governmental Ordinance No. 35/2012), which conditions promotion on the completion of higher education studies in the specific specialization or profile corresponding to the employee's current job classification; the court determined that the plaintiff's degree in general medicine did not match her paraclinical radiology specialization, and consequently rejected arguments of discrimination and violation of property rights under the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for exercising review jurisdiction in administrative litigation cases.
Substantive procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să aprobe modificarea statului de organizare a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care este încadrată din asistent medical principal în asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 8 octombrie 2012 şi să dispună Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova să o promoveze în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare începând cu aceeaşi dată, să fie obligat pârâtul să dispună către Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova ca acesta să îi plătească diferenţele dintre salariul de încadrare plătit şi salariul de încadrare în urma absolvirii studiilor superioare, cu toate sporurile aferente şi dobânda legală de la data formulării cererii, 8 octombrie 2012, până la data plăţii efective şi în continuare, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Prin Sentinţa nr. 7483/2015 din 11 decembrie 2015 Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la nr. x/2015.
II. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
3. Prin Sentinţa civilă nr. 4/2016 din 13 ianuarie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiată.
4. Curtea de apel a reţinut că temeiul în drept al acţiunii reclamantei îl reprezintă art. 196 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, introdus prin O.U.G. nr. 35 din 27 iunie 2012, dispoziţie legală care a suferit mai multe modificări până la promovarea acţiunii în cauza dedusă judecăţii, ultima modificare a acestei dispoziţii legale fiind făcută prin Legea nr. 358 din 18 decembrie 2013, incidentă în speţa dedusă judecăţii, raportat la care refuzul pârâtului de a aproba modificarea statului de funcţii al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, astfel încât să permită încadrarea reclamantei ca asistent medical principal cu studii superioare, este justificat legal.
5. A constatat că reclamanta este încadrată ca asistent medical principal radiologie şi a absolvit cursurile Facultăţii de Medicină cu titlul de "asistent medical generalist", iar pentru a beneficia de încadrarea în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare trebuia să fi absolvit studii superioare în profilul în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv profil paraclinic, neputând fi reţinut ca întemeiat argumentul reclamantei în sensul că prin "profil" în sensul dispoziţiei legale analizate se înţelege generic "asistenţă medicală", spre deosebire de alte profile de studii nonmedicale, fiind evident că aceasta are în vedere mai multe categorii de profile medicale: clinic, paraclinic, medicină dentară etc., iar nu profilul generic de asistenţă medicală, condiţia pentru încadrarea în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare fiind aceea ca asistentul medical principal să fi urmat studii superioare în profilul medical în care este încadrat.
III. Recursul formulat de reclamantă
6. Împotriva Sentinţei civile nr. 4/2016 din 13 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A., cu invocarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, a solicitat modificarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.
7. În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a invocat faptul că prin adresa nr. x/2012 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Craiova i-a comunicat decizia prin care s-a stabilit că nu poate fi promovată pe funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, cu motivarea că a absolvit Facultatea de Asistenţă Medicală în specializarea Medicină Generală şi că, deşi angajată ca asistent medical principal de medicină generală, este încadrată în cadrul secţiei Radiologie a spitalului, opinie pe care o împărtăşeşte şi Ministerul Sănătăţii.
8. A dat în judecată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Craiova, prin sentinţa nr. 6383 din 12 noiembrie 2014 Tribunalul Dolj a respins cererea sa, iar în apel Curtea de Apel Craiova, împotriva unei practici unitare a acestei instanţe, a respins apelul prin Decizia nr. 1026 din 26 februarie 2015, prin care reţine că nu i se poate imputa Spitalului Clinic Judeţean de Urgentă Craiova refuzul de a o promova, ci Ministerului Sănătăţii. În atare situaţie, a apreciat că Ministerul Sănătăţii este pe deplin responsabil de refuzul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova de a o promova, responsabilitate şi culpă stabilite în mod irevocabil prin Decizia nr. 1206 din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova.
9. Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa recurată, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii în mod corect, însă face aceeaşi interpretare greşită a dispoziţiilor art. 196 din Legea nr. 95/2006, în sensul că se raportează la forma acestui articol adoptată prin Legea nr. 358/2013. În mod concret, Curtea de Apel Craiova nu se putea raporta la forma art. 196 din Legea nr. 95/2006 aşa cum a fost adoptat prin Legea nr. 358/2013, deoarece, faţă de data de 8 octombrie 2012, data la care i s-a comunicat refuzul de a fi promovată, această formă nu era în vigoare.
10. La data de 8 octombrie 2012 era în vigoare forma simplă, într-un singur alineat, a art. 196, aşa cum a fost introdus în Legea nr. 95/2006 prin O.U.G. nr. 35/2012, alineat care stabileşte în mod imperativ că "asistenţii medicali încadraţi în unităţile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal şi ulterior au absolvit studii superioare în profilul acesta se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite cu menţinerea gradului de principal şi al gradaţiei avute la data promovării". Interpretând acest text de lege, pârâtul avea obligaţia să o promoveze prin încadrarea în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare începând cu data formulării cererii sale, respectiv data de 08 octombrie 2012, şi să-i plătească salariul aferent acestei promovări începând cu acea dată. Art. 196 din Legea nr. 95/2006 se referă la studii superioare în profil şi nu în specialitate, mai ales că, atunci când s-a elaborat actul normativ în această ultimă variantă, legiuitorul a avut în vedere cu siguranţă profilul şi nu specialitatea, deoarece în România există în cadrul universităţilor de medicină Facultatea în profilul "asistenţă medicală" şi nu exista niciun fel de facultate într-o anume specialitate medicală.
11. Când legiuitorul s-a referit la "profil", ca o condiţie a promovării absolvenţilor cu studii superioare, a avut în vedere faptul că asistenţii medicali principali puteau fi promovaţi după absolvirea studiilor superioare în profil asistenţă medicală, şi nu puteau fi promovaţi spre exemplu cei care aveau studii superioare absolvite în alte profiluri (istorie, drept, filozofie, psihologie, mecanică, etc). Nu există în textul de lege nicio referire la specialitatea pe care asistenţii medicali principali erau încadraţi înainte de absolvirea studiilor superioare, iar interpretarea textului de lege nu poate fi alta.
12. Este o evidentă încălcare şi a dispoziţiilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, atât în ceea ce priveşte încălcarea art. 1 din Protocolul Adiţional referitor la protecţia dreptului de proprietate, cât şi a normelor cu privire la nediscriminarea persoanelor indiferent de criteriu. Astfel, este evidentă discriminarea sa în raport cu colegii săi din aceeaşi instituţie sanitară promovaţi anterior sau ulterior introducerii cererii sale, cât şi cu ceilalţi colegi din celelalte unităţi sanitare publice care au soluţionat favorabil cererile acestora. Dreptul la salariul corespunzător, în situaţia sa, descrisă mai sus, decurge din lege şi trebuie respectat întocmai.
13. În concluzie, Curtea de Apel Craiova trebuia sa admită cererea sa de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată, interpretând, aşa cum a arătat, textul de lege în vigoare la 8 octombrie 2012. Îndeplinea la acea dată cele două condiţii cumulative pentru a fi promovată pe funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, şi anume: avea gradul de asistent medical principal şi absolvise studii superioare în profil asistenţă medicală, condiţii ce obligau imperativ angajatorul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova să o promoveze pe funcţia prevăzută cu studii superioare.
IV. Apărările intimatului
14. Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
15. A arătat că între reclamantă şi pârât nu există niciun fel de raport juridic, de muncă sau de serviciu, susţinerile reclamantei cu privire la prevederile art. 196 din Legea nr. 95/2006, în vigoare la data de 8 octombrie 2012, nu au relevanţă, în prezent fiind în vigoare art. 207 din Legea nr. 95/2006, chestiunea încadrării reclamantei a fost tranşată definitiv în Dosarul nr. x/2014, în sensul respingerii acţiunii reclamantei. Din textul introdus prin O.U.G. nr. 35/2012 rezultă că încadrarea pe o funcţie cu studii superioare era condiţionată de profilul studiilor absolvite, acestea trebuind să fie aceleaşi, sintagma "în profilul acestora" referindu-se la specialitatea studiilor postliceale sau superioare de scurtă durată pe care se realizase încadrarea.
16. Pentru a înlătura orice dubiu în sensul acestei interpretări, textul în vigoare la data de 24 decembrie 2013 a clarificat condiţia de încadrare pe o funcţie cu studii superioare a asistenţilor medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, explicând în alin. (2) ce specializări sunt vizate (asimilate profilului clinic): asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire.
17. Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, activităţile de îngrijiri generale de sănătate prevăzute la art. 6 se exercită în România cu titlul profesional de asistent medical generalist. Activităţile de îngrijiri de sănătate prevăzute la art. 7, care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului, se exercită în România cu titlul profesional de moaşă. Activităţile asistentului medical se exercită în baza titlurilor oficiale de calificare în profesia de asistent medical/tehnician prevăzute în anexa nr. 3. În conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la Ordinul MECTS nr. 4864/2002 privind unităţile de competenţă care pot fi dobândite în urma calificării prin liceu - filiera tehnologică şi şcoala postliceală, unităţile de competenţă ale asistentului medical de radiologie, poz. nr. 60, sunt distincte de unităţile de competenţă ale asistentului medical generalist, poz. nr. 54.
18. Prin urmare, nu există posibilitatea promovării în funcţie dintr-un profil paraclinic într-o funcţie în profil clinic, specializarea radiologie fiind distinctă de specializarea clinică de asistent medical generalist, Legea nr. 95/2006 conţinând prevederi speciale, derogatorii de la Legea nr. 284/2010, participarea la examenele radiologice efectuate de medic, de exemplu, nefiind compatibile cu acordarea îngrijirilor pentru situaţii de urgenţă,
V Procedura de filtrare a recursului
19. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 martie 2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului.
20. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 iunie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
VI. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
21. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, ce vor fi analizate, raportat la conţinutul acestora, prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
22. Reclamanta A., asistent medical principal în cadrul secţiei Radiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să fie obligat să aprobe modificarea statului de organizare a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care este încadrată din asistent medical principal în asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 08 octombrie 2012, şi să dispună Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova să o promoveze în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare începând cu aceeaşi dată.
23. Cererea a fost formulată ca urmare a faptului că reclamanta a absolvit cursurile Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" Sibiu, specializarea medicină generală, cu titlul de "asistent medical generalist", iar prin cererea înregistrată la nr. 30928 din 8 octombrie 2012 adresată Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova a solicitat promovarea pe funcţia de asistent medical principal cu studii superioare.
24. Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova s-a adresat Ministerului Sănătăţii cu propunerea de transformare a posturilor în vederea promovării în funcţii cu studii superioare a salariaţilor ce au absolvit studii superioare de lungă sau scurtă durată, ulterior încadrării, între care şi reclamanta. Prin Adresa nr. x/2012, Ministerul Sănătăţii a comunicat că a aprobat transformarea posturilor în vederea promovării în funcţii cu studii superioare a salariaţilor ce au absolvit studii superioare de lungă sau scurtă durată doar pentru salariaţii care au absolvit studii în specializarea corespunzătoare încadrării, fiind respinsă propunerea de transformare a posturilor pentru persoanele ale căror studii au fost realizate în specializări diferite decât cele pentru care sunt încadraţi şi salarizaţi.
25. Prin Adresa nr. x/2012, Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova i-a comunicat reclamantei că nu poate fi promovată pe funcţia solicitată, deoarece este angajată în cadrul secţiei Radiologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi este absolventă a Facultăţii de Asistenţă Medicală în specializarea "medicină generală".
26. Anterior prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Dolj, prin care a solicitat să fie obligat pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la promovarea sa pe funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de asistent medical principal, începând cu data de 8 octombrie 2012.
27. Prin Sentinţa nr. 6383 din 12 noiembrie 2014, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea formulată de reclamantă. A reţinut că aceasta este asistent medical principal radiologie, specialitate medicală cu profil paraclinic, şi, ca urmare, pentru a beneficia de încadrarea solicitată, studiile trebuie obligatoriu să fi fost absolvite în profilul paraclinic respectiv, astfel că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi încadrată într-o funcţie superioară corespunzătoare studiilor.
28. Prin Decizia nr. 1026 din 26 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. A reţinut că, din conţinutul dispoziţiilor art. 7 alin. (3), art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, rezultă că Ministerului Sănătăţii, ca ordonator de credite, i-a fost rezervată prerogativa modificării statului de funcţii, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru promovare, iar în cauză Ministerul Sănătăţii a decis respingerea propunerii de aprobare a transformării postului, reţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi promovată, fiind absolventă cu diplomă de licenţă în specializarea medicină generală, altă specializare decât cea pe care este încadrată şi salarizată, astfel că, având în vedere că transformarea postului în vederea promovării reclamantei nu a fost aprobată de către Ministerul Sănătăţii, spitalul nu putea realiza promovarea reclamantei pe funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, întrucât nu era asigurată salarizarea necesară unui astfel de post, ce nu se regăsea în structura sa organizatorică.
29. Motivele de recurs invocate de recurentă, care vizează interpretarea dispoziţiilor art. 196 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 8 octombrie 2012, data la care reclamanta a formulat cerere pentru promovarea în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, cu privire la care i s-a comunicat refuzul Ministerului Sănătăţii, sunt nefondate.
30. Într-adevăr, la data de 08 octombrie 2012, data formulării cererii prin care reclamanta a solicitat promovarea în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, ca urmare a căreia Spitalul s-a adresat Ministerului Sănătăţii cu propunerea de transformare a posturilor în vederea promovării în funcţii cu studii superioare a salariaţilor ce au absolvit studii superioare, la care Ministerul Sănătăţii a răspuns prin Adresa nr. x/2012, erau în vigoare dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 35/2012 (de la 30 iunie 2012), potrivit cărora "Asistenţii medicali încadraţi în unităţile sanitare publice în baza diplomei/certificat de studii postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal şi ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite cu menţinerea gradului principal şi a gradaţiei avute la data promovării".
31. Raportat la aceste dispoziţii, refuzul Ministerului Sănătăţii este justificat. Reclamanta, încadrată în funcţia de asistent medical principal radiologie, a absolvit cursurile Facultăţii de Medicină, specializarea "medicină generală", studiile superioare absolvite fiind, aşadar, într-o specializare diferită de cea în care este încadrată.
32. Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei privind faptul că, atunci când legiuitorul s-a referit la "profil" a avut în vedere absolvirea studiilor superioare în profil asistenţă medicală, şi nu în alte profiluri (istorie, drept, filozofie, psihologie, mecanica, etc) şi faptul că nu există în textul de lege nicio referire la specialitatea pe care asistenţii medicali principali erau încadraţi înainte de absolvirea studiilor superioare.
33. Din dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 35/2012, rezultă că încadrarea în funcţia corespunzătoare studiilor superioare era condiţionată de profilul studiilor absolvite. Expresia "în profilul acestora" se referă la specialitatea studiilor postliceale sau superioare de scurtă durată în baza cărora au fost încadraţi asistenţii medicali care au dobândit gradul de principal
34. Legiuitorul a avut în vedere asistenţii medicali încadraţi în baza diplomei/certificatului de studii postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal şi absolvirea studiilor superioare în profilul acestora, aşadar a studiilor postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate în baza cărora sunt încadraţi.
35. O.U.G. nr. 144/2008, actul normativ care reglementează exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, şi care a transpus Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, distinge între profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşă şi profesia de asistent medical şi prevede la art. 1 că acestea se exercită de persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical generalist, în profesia de moaşă şi, respectiv, de asistent medical.
36. Potrivit art. 2, alin. (1) lit. b), termenul de asistent medical generalist desemnează numai titularii unuia dintre titlurile oficiale de calificare prevăzute în anexa nr. 1 (care se referă la titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist), abilitaţi să acorde îngrijiri generale de sănătate al căror conţinut este prevăzut la art. 6, termenul de moaşă desemnează numai titularii unuia dintre titlurile oficiale de calificare prevăzute în anexa nr. 2 (care se referă la titluri oficiale de calificare de moaşă), abilitaţi să acorde îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. 7 (lit. c), iar alin. (2) prevede că profesia de asistent medical se exercită cu titlurile oficiale de calificare de asistent medical/tehnician, conform specializării prevăzute în anexa nr. 3 (care se referă la titluri oficiale de calificare de asistent medical/tehnician).
37. Art. 5 distinge între activităţile de îngrijiri generale de sănătate prevăzute la art. 6, care se exercită în România cu titlul profesional de asistent medical generalist, activităţile de îngrijiri de sănătate prevăzute la art. 7, care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului, care se exercită în România cu titlul profesional de moaşă, şi activităţile asistentului medical se exercită în baza titlurilor oficiale de calificare în profesia de asistent medical/tehnician prevăzute în anexa nr. 3.
38. Rezultă că profesiile de asistent medical generalist şi asistent medical se exercită cu titluri oficiale de calificare diferite, beneficiind de formare specifică, şi vizează activităţi şi competenţe distincte.
39. În acest sens, este de observat că, la data introducerii art. 196 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin O.U.G. nr. 35/2012, prin Hotărârea Guvernului nr. 966/2011 pentru aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare, a structurii instituţiilor de învăţământ superior, a domeniilor şi programelor de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, a locaţiilor geografice de desfăşurare, a numărului de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învăţământ sau limbă de predare, precum şi a numărului maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi, emisă în temeiul art. 138 alin. (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, erau prevăzute, în domeniul "Sănătate", atât specializarea "asistenţă medicală generală", cât şi "radiologie şi imagistică". Aceste specializări erau reglementate şi anterior, prin hotărârile de guvern emise în baza art. 60 din Legea învăţământului nr. 84/1995: H.G. nr. 749 din 24 iunie 2009 pentru aprobarea Nomenclatorului domeniilor, a structurilor instituţiilor de învăţământ superior şi a specializărilor/programelor de studii universitare de licenţă acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu organizate de acestea, H.G. nr. 635 din 11 iunie 2008 privind structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările/programele de studii universitare de licenţă acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu organizate de acestea, H.G. nr. 676/2007 privind domeniile de studii universitare de licenţă, structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea.
40. Ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de dispoziţiile legale privind studiile superioare absolvite, refuzul pârâtului este justificat, iar cererea reclamantei de obligare a acestuia să aprobe modificarea statului de organizare a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care este încadrată din asistent medical principal în asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 08 octombrie 2012, este neîntemeiată.
41. Motivele de recurs referitoare la încălcarea dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale cu privire la nediscriminarea persoanelor indiferent de criteriu, raportat la colegii reclamantei din aceeaşi instituţie sanitară promovaţi anterior sau ulterior introducerii cererii sale, cât şi cu ceilalţi colegi din celelalte unităţi sanitare publice care au soluţionat favorabil cererile acestora, şi la încălcarea art. 1 din Protocolul Adiţional referitor la protecţia dreptului de proprietate, raportat la dreptul la salariul corespunzător, care decurge din lege şi trebuie respectat întocmai, sunt, de asemenea, nefondate.
42. Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atunci când sunt tratate în mod diferit, cu excepţia justificării obiective şi raţionale, persoane aflate în situaţii comparabile.
43. În cauză nu se pune problema unei încălcări a principiului nediscriminării, deoarece tratamentul diferenţiat, constând în reglementarea aplicabilă, stabilită de legiuitor, se raportează la situaţia diferită în care se află destinatarii normelor legale, rezultând din încadrarea în funcţie şi specializarea studiilor superioare absolvite. Reclamanta nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind studiile superioare absolvite pentru încadrarea în funcţia corespunzătoare acestora. Simpla susţinere că unor persoane li s-ar fi soluţionat favorabil cererea nu conduce, de asemenea, la o altă concluzie, întrucât principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru a obţine un anumit tratament, cu încălcarea legii.
44. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut în mod constant că dreptul de creanţă reprezintă un "bun", în sensul art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie când are un temei suficient în dreptul intern, de exemplu în cazul în care este confirmat de o jurisprudenţă consacrată a instanţelor sau atunci când reclamantul poate pretinde că are cel puţin o "speranţă legitimă" de a-l vedea concretizat (Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotărârea din 21 februarie 2008 în Cauza Driha contra României, Hotărârea din 6 decembrie 2011 în Cauzele Felicia Mihăieş contra României şi B. împotriva României). Eventualul salariu ce ar putea fi obţinut ca urmare a încadrării pe o funcţie corespunzătoare studiilor superioare, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale în acest sens, nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel că nu se pune problema unei limitări a dreptului de proprietate.
VII Soluţia instanţei de recurs
45. Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de recurs invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 4 din 13 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2018.
Procesat de GGC - LM