Recovery of EU rural development funds due to artificial creation of eligibility conditions for micro-enterprise aid

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 21 ianuarie 2015 şi înregistrat sub nr. x din 23 ianuarie 2015, comunicat reclamantei la data de 29 ianuarie 2015, privind proiectul intitulat "Dotare secţie de Producţie Pavele şi Ghivece Artizanale pentru Flori, Comuna Brodina, Judeţul Suceava", cod Contracte x din 29 aprilie 2014 şi a Deciziei nr. 12.074 din 2 aprilie 2015 de respingere a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal şi înregistrată sub nr. x din 11 martie 2015. Totodată, a solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 209 din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A. Întreprindere Individuală, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de chemare în judecată şi, pe cale de consecinţă, anularea actelor administrative atacate, emise de AFIR.

Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât instanţa de fond a respins nejustificat proba testimonială solicitată de reclamantă, fiind astfel încălcate principiile contradictorialităţii, egalităţii de arme (probelor), nemijlocirii, precum şi dreptul la apărare. De asemenea, a luat în considerare doar apărările pârâtei, fără a cerceta şi motivele expuse de reclamantă prin răspunsul la procesul-verbal.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii reţinând, în speţă, crearea de "condiţii artificiale" prin legăturile identificate între reclamantă şi celelalte entităţi juridice. În demonstrarea acestui aspect, respectiv în vederea unei analize obiective a situaţiei de fapt, recurenta a reluat, într-o formă detaliată, argumentele expuse în cuprinsul contestaţiei administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23 ianuarie 2015. Astfel, investiţia respectă obiectivele Măsurii 121, nu au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei, iar constatările pârâtei şi aspectele care stau la baza emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei se bazează doar pe presupuneri şi interpretări subiective nesusţinute.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 octombrie 2017.

Prin încheierea din data de 28 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

a) Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. a invocat nemotivarea soluţiei de respingere a probei testimoniale pe care aceasta a propus-o în sprijinul susţinerilor sale în fapt din cuprinsul cererii de chemare în judecată, susţinând, totodată, că, procedând astfel, prima instanţă a încălcat mai multe principii procesuale civile, respectiv principiul contradictorialităţii şi cel al egalităţii armelor (probelor), dreptul la apărare, principiul nemijlocirii.

Verificând aceste critici ale recurentei-reclamante, reţine instanţa de control judiciar că soluţia dispusă de judecătorul fondului, la termenul de judecată din 8 septembrie 2015, cu privire la proba testimonială solicitată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, a fost cea de respingere a probei cu martorii solicitaţi, întrucât aceasta nu este utilă soluţionării cauzei, având în vedere înscrisurile existente la dosar. În teza probatorie formulată de reclamantă s-a justificat necesitatea administrării probei testimoniale pentru dovedirea modului de exploatare a utilajului "Încărcător dotat cu cupă şi lame pentru paleţi Komatsu" serie H60468, serie motor x, în condiţiile în care au existat discrepanţe între numărul de ore de funcţionare înregistrat la bord (453,5 ore de funcţionare), faţă de numărul de ore de funcţionare înscris în centralizatorul prezentat de beneficiar, din care rezultă un timp de funcţionare de doar 222 ore. În raport de cele arătate anterior, soluţia de respingere a probei solicitate a fost motivată corespunzător de către judecătorul fondului, acesta arătând că nu se impune administrarea probei cu martori, fiind neutilă în raport de înscrisurile depuse la dosar.

O astfel de motivare a unei soluţii pronunţate printr-o încheiere de şedinţă este suficientă pentru oricare dintre părţile litigante, fără a se putea pretinde vreo încălcare a principiilor fundamentale ale procesului civil, lipsa de utilitate a probei fiind determinată de faptul că există la dosar înscrisuri care emană chiar de la partea care a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, înscrisuri în contra cărora aceeaşi parte nu poate să dovedească o altă situaţie de fapt prin proba cu martori pe care a propus-o.

Prin urmare, motivarea soluţiei de respingere a probei testimoniale, prin trimiterea la caracterul neutil al probei solicitate de reclamantă, îndeplineşte rigorile procedurale de argumentare legală a soluţiei pronunţate de judecătorul fondului, nefiind fondate criticile formulate de recurenta-reclamantă, prin raportare la temeiul de casare cuprins în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

b) În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că şi acesta are un caracter nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

A susţinut recurenta-reclamantă că actele administrative de impunere ce au fost emise în cauză pentru recuperarea fondurilor nerambursabile de care aceasta a beneficiat pentru realizarea proiectului "Dotare secţie de producţie pavele şi ghivece artizanale pentru flori, comuna Brodina, judeţul Suceava", în cadrul măsurii M312, au la bază constatări bazate doar pe presupuneri şi interpretări subiective, nesusţinute, ale intimatei-pârâte AFIR, în condiţiile în care obiectivele măsurii 121 au fost respectate prin investiţia realizată de recurentă, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011.

Sub un prim aspect, se impune o clarificare, în sensul analizării condiţiilor artificiale ce au fost reţinute în cuprinsul actelor emise de AFIR, contestate în cauză, prin raportare la obiectivele specifice măsurii M312, în cadrul căreia a fost depus şi aprobat proiectul recurentei-reclamante, prin încheierea Contractului de finanţare nr. x din 29 aprilie 2014, trimiterile recurentei-reclamante la obiectivele specifice măsurii 121 nefiind relevante în dosarul de faţă.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 ianuarie 2015, menţinut prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 12074 din 2 aprilie 2015, s-a reţinut, de către intimata-pârâtă AFIR, că au fost create condiţii artificiale în derularea proiectului depus de A. Întreprindere individuală, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisie (CE) nr. 65/2011, precum şi prevederile Contractului de finanţare nr. x din 29 aprilie 2014.

În concluziile prezentate în Procesul-verbal nr. x din 23 ianuarie 2015 s-a arătat, de către echipa de control, că se confirmă suspiciunea de neregulă semnalată, întrucât societatea B. SRL a contribuit direct, prin asigurarea infrastructurii, cât şi indirect, prin intermediul împuternicitei A., precum şi prin transferul de salariaţi, astfel cum reiese din adresa ITM Suceava nr. R16.151/CCMMRM din 10 decembrie 2014, la crearea unei noi entităţi, respectiv beneficiarul A. Întreprindere Individuală, în vederea eludării criteriilor de selecţie specifice M 312 (obţinerea unui număr de 20 de puncte la criteriul de selecţie S5, pentru micro-întreprindere nou înfiinţată, precum şi la criteriul S2 din fişa E3.2 -proiecte care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă/25000 euro investiţi).

Prima instanţă a confirmat legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, nefiind incident nici un motiv de nelegalitate din cele invocate şi susţinute de către titularul cererii de chemare în judecată.

În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a creat condiţii artificiale pentru a beneficia de fonduri nerambursabile, fără a respecta obiectivul schemei de ajutor în cadrul căreia a depus proiectul selectat.

La depunerea proiectului în vederea obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul programului FEADR 2007 - 2013, Axa 3, măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", solicitanta II A. a propus proiectul său cu titlul "Dotare secţie de producţie pavele şi ghivece artizanale pentru flori, comuna Brodina, judeţul Suceava", în urma selecţiei acestui proiect fiind încheiat Contractul de finanţare nr. x din 29 aprilie 2014.

În esenţă, stabilirea neregulii s-a fundamentat pe identificarea legăturilor dintre beneficiarul proiectului şi persoane care, fără a fi angajate în cadrul II A., au solicitat şi ridicat extrase de cont ale recurentei-reclamante, precum şi pe existenţa unei dependenţe între recurenta-reclamantă şi Societatea B. SRL, cea din urmă, în calitate de proprietară a amplasamentului, asigurându-i locatarei sale accesul, în regim pauşal, la utilităţile necesare derulării proiectului finanţat din fonduri europene, utilităţi pentru care persoana controlată nu a achitat niciuna dintre facturile emise în perioada iulie - decembrie 2014.

Totodată, ca elemente care au condus la confirmarea suspiciunii de neregulă, au fost reţinute următoarele: transferul angajaţilor de la Societatea B. SRL la entitatea supusă controlului în cauză, direcţionarea producţiei finite preponderent către societatea de la care a fost transferat personalul de muncă, precum şi modalitatea de exploatare a utilajelor achiziţionate în vederea implementării proiectului selectat, discrepanţele înregistrate între situaţiile înregistrate în documentele beneficiarului şi numărul de ore de exploatare înscris la bordul încărcătorului KOMATSU seria x, serie motor x neputând fi justificate prin înscrisuri relevante, beneficiarul precizând că nu poate face dovada necesităţii efectuării unui rodaj de peste 200 de ore.

Din datele comunicate de ITM Suceava, prin adresa nr. x din 10 decembrie 2014, a rezultat că, din totalul celor 8 angajaţi ai II A., 7 provin, prin transfer, de la Societatea B. SRL.

Referitor la persoana care a solicitat extrasele de cont ale recurentei-reclamante, numita A., aceasta figurează ca împuternicită din partea aceleiaşi societăţi, B. SRL, pentru semnarea contractelor de utilităţi încheiate pentru buna funcţionare a proiectului propus de recurenta-reclamantă.

Cât priveşte desfacerea produselor finite realizate de II A. în cadrul proiectului derulat cu fonduri nerambursabile în cadrul Măsurii 312, se reţine, conform actelor de control întocmite de intimate-pârâtă AFIR, că ponderea vânzărilor acestor produse este de 75,2% către Societatea B. SRL, iar în procent de 24,8%, ele sunt achiziţionate de către Societatea C. SRL.

Mai mult decât atât, a reţinut echipa de control din cadrul AFIR că produsele finite livrate către Societatea B. SRL nu au fost achitate de către achizitor, aspect necontestat de către recurenta-reclamantă, care, în susţinerile sale, a arătat doar că, ulterior controlului, a achitat parţial factura către B. SRL şi în totalitate o factură emisă de Societatea C. SRL.

Înalta Curte reţine că, potrivit Ghidului Solicitantului din cadrul Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală - PNDR - Axa 3-Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale, măsura 3.2.1. "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", în versiunea 3 din septembrie 2009, în cadrul capitolului 2.1, s-a prevăzut că beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, în sensul prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, trebuie să fie întreprinderi autonome sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenţi economici) care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanţare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată şi să funcţioneze ca microîntreprindere.

În documentaţia întocmită conform Ghidului Solicitantului pentru depunerea proiectului în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, recurenta-reclamantă II A. a declarat că este o întreprindere autonomă, aspect ce a fost avut în vedere la momentul evaluării condiţiilor de eligibilitate a solicitantului, obţinând, astfel, la criteriul S2, un punctaj maxim de 20 de puncte pentru micro-întreprindere nou înfiinţată.

În verificarea documentară a proiectului "Dotare secţie de producţie pavele şi ghivece artizanale pentru flori, comuna Brodina, judeţul Suceava", a reţinut autoritatea contractantă AFIR că nu au fost menţinute condiţiile de eligibilitate ce au fost declarate la momentul încheierii contractului de finanţare dintre părţile litigante, modificările substanţiale survenite în derularea proiectului implementat cu finanţare europeană nerambursabilă fiind reţinute de către echipa de control din cadrul AFIR ca urmare a identificării legăturilor existente între recurenta-reclamantă A. şi Societatea B. SRL, aceasta din urmă, având peste 10 angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 2 milioane de euro, nemaifiind eligibilă pentru accesarea de fonduri nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din programul FEADR.

Concluziile echipei de control din cadrul AFIR, menţinute şi de către prima instanţă, au fost acelea ale existenţei unei acţiuni concertate din partea Societăţii B. SRL, în scopul creării unei noi entităţi juridice, eligibilă pentru accesarea de fonduri nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din programul FEADR 2007 - 2013, în vederea eludării criteriilor de selecţie pe care respectiva societate nu ar fi avut cum să le îndeplinească, iar avantajul obţinut de beneficiarul selectat a fost unul care a contravenit scopului urmărit prin accesarea finanţării europene nerambursabile în cadrul Măsurii 312, condiţiile artificiale fiind identificate şi dovedite prin actele administrativ-fiscale contestate în cauză.

Această concluzie rezidă şi din faptul că achiziţionarea de utilaje de către intimata-reclamantă prin accesarea sprijinului financiar nerambursabil nu a servit în exclusivitate activităţilor menţionate în cererea de finanţare, şi anume "folosirea încărcătorului KOMATSU pentru transportul paleţilor în incintă, pentru încărcarea/descărcarea materialelor", fiind înregistrată o diferenţă de peste 200 de ore de funcţionare, ce nu a putut fi justificată scriptic în evidenţele recurentei-reclamante, iar forţa de muncă transferată de la Societatea B. SRL către II A. nu reflectă respectarea criteriului S2 din fişa E3.2 - proiecte care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă/25000 euro investiţi.

Chiar dacă, în aparenţă, entităţile juridice reprezentate de recurenta-reclamantă, Societatea B. SRL, Societatea C. SRL şi Societatea D. SRL sunt separate, interdependenţele existente între acestea dovedesc existenţa premiselor creării de condiţii artificiale, pentru a beneficia de ajutorul nerambursabil alocat Măsurii 312, prin obţinerea unui punctaj sporit pentru micro-întreprinderi cu statut autonom, nou-înfiinţate (start-up), în condiţiile în care caracterul autonom al solicitantului nu a fost menţinut pe durata valabilităţii proiectului.

Este real că, potrivit jurisprudenţei CJUE, materializată prin hotărârea din 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, " [...] proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia."

Potrivit prevederilor inserate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural", Schema de ajutor de minimis urmăreşte realizarea unui obiectiv general, ce vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale (conform fişei tehnice a Măsurii 312), a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi; precum şi a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi; dezvoltarea celor existente în sectorul agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei-reclamante, are ca obiectiv susţinerea măsurilor de diversificare a economiei rurale şi cuprinde ajutoarele pentru înfiinţarea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării mediului economic.

În condiţiile reţinerii, de către instanţa de control judiciar, a unei acţiuni premeditate a Societăţii B. SRL, de creare a unei noi entităţi juridice, în vederea accesării de fonduri nerambursabile, este evident că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-a finanţat un proiect independent, pentru II A., care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcţionează, ci, în realitate, s-a finanţat un proiect a cărui activitate profită, în proporţie majoritară, societăţii care asigură pentru beneficiarul selectat atât utilităţile spaţiului, cât şi materia primă pentru realizarea produselor finite.

În ceea ce priveşte existenţa elementului subiectiv, acesta presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, ce contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Reperul jurisprudenţial în analiza acestui element este cel oferit de hotărârea CJUE pronunţată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, în care se arată, la paragrafele 40, 41 şi 43 că:

"40. [...]fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland-Stärke, citată anterior, punctul 58).

41. Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte (a se vedea prin analogie Hotărârea Vonk Dairy Products, citată anterior, punctul 33).

43. În consecinţă, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane".

Îndeplinirea, în cauză, a elementului subiectiv, poate fi probată prin interconectarea anumitor elemente care, privite separat, par independente, însă ele converg spre o intenţie asumată de Societatea B. SRL, aceea de a crea condiţiile de eligibilitate pentru solicitantul nou înfiinţat, în scopul obţinerii unui punctaj maxim pentru microîntreprindere de tip start-up, deşi proiectul propus nu era unul de sine stătător, urmărind îndeplinirea intereselor celui care concentrează administrarea în fapt şi în drept a mai multor societăţi implicate în activităţile economice desfăşurate cu ajutorul finanţării europene nerambursabile.

De altfel, indiciile care conduc spre dovedirea elementului subiectiv în speţă sunt legate de modalitatea în care s-a creat dependenţa recurentei-reclamante de Societatea B. SRL, prin asigurarea, de către aceasta din urmă, a utilităţilor, veniturilor şi materiilor prime necesare bunei funcţionări a proiectului propus de II A., fără a primi, în schimb, plata cuvenită pentru acestea, precum şi prin transferul a 7 persoane angajate la B. SRL către beneficiarul fondurilor europene, pentru a dovedi îndeplinirea, formală, de altfel, a criteriului completat în cererea de finanţare, Acela de a crea un loc de muncă/25000 euro investiţi.

Existenţa unei coordonări a activităţilor persoanelor juridice din grupul compus din II A., Societatea B. SRL, Societatea C. SRL şi Societatea D. SRL este relevată de ponderea majoritară a derulării planului de afaceri propus în cadrul proiectului pentru care a obţinut finanţare europeană nerambursabilă cu două dintre entităţile din grup, precum şi de activitatea desfăşurată de persoana fizică A., aflat în legături de rudenie cu recurenta-reclamantă şi care, fără a derula vreun contract de prestări servicii sau de o altă natură juridică în relaţia cu beneficiarul controlat de intimate AFIR, a făcut o depunere de 10.000 RON în contul respectivului beneficiar, având, totodată, acces la conturile sale, solicitând, în mai multe rânduri, extrase de cont pentru II A..

În raport şi de soluţia jurisprudenţială dată de CJUE în cauza C- 434/12 Slancheva sila EOOD, se reţine, din împrejurările concrete ale speţei, că obiectivul general al măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale, fiind necesară promovarea diversificării activităţilor prin asimilarea de noi competenţe antreprenoriale, dobândirea de noi abilităţi şi în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu a fost îndeplinit, proiectul căruia i-a lipsit caracterul autonom fiind derulat de o societate controlată de o persoană fizică ce concentrase administrarea mai multor entităţi juridice într-un grup afiliat, fapt de natură a restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane.

Aşadar, reţine instanţa de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală:

"fără a se aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin urmare, este nefondat recursul declarat de reclamanta A., fiind probată, în cauză, existenţa aspectelor de fapt şi de drept ce au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare nr. x din 23 ianuarie 2015 şi a Deciziei nr. 12074 din 2 aprilie 2015, menţinându-se, astfel, caracterul legal al actelor administrativ-fiscale contestate în dosarul de faţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 209 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce va fi menţinută astfel cum a fost pronunţată, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 209 din 28 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM